ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1065/2017

Decizia nr. 1065/2017

Asupra cauzei de

față, reține următoarele:

Prin Decizia nr. 196 din 27 ianuarie

2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a respins ca nefondat recursul

declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei

nr. 206/A din 16 martie 2016 a Curții de Apel București.

Împotriva

acestei decizii, reclamantul A. a formulat contestație în anulare,

iar prin Decizia nr. 655 din

data de 4 aprilie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă, a respins, ca nefondată, contestația în anulare.

La

data de 20 aprilie 2017 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, cererea de

revizuire a Deciziei nr. 655 din data de 4 aprilie 2017, pronunțată

de Înalta Curte în contestație în anulare, dosarul fiind trimis, spre

soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie completului de

judecată nr. 9.

În motivarea

cererii, revizuentul și-a exprimat nemulțumirea față de

hotărârile pronunțate de Înalta Curte în soluționarea

căilor de atac exercitate, solicitând anularea Deciziei nr. 655 din data

de 4 aprilie 2017, pronunțată în contestație în anulare,

după analizarea Hotărârii nr. 2 din 16 iunie 1996 emisă de

conducerea SC B. SRL, care a fost descoperită în ziua de 8 aprilie 2017,

când arhiva instituției menționate a fost mutată, în urma unor

inundații, din subsolul imobilului în mansarda acestuia. în continuare,

revizuentul face un istoric al cauzei, redând conținutul unor

dispoziții legale care, în opinia sa, au incidență în

cauză.

Prin

încheierea din 12 mai 2016, au fost admise cererile de abținere de la

judecarea cauzei de față, formulate de judecătorii completului

nr. 9, avându-se în vedere dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ.,

iar în urma repartizării computerizate aleatorii, cauza a fost

trimisă, spre soluționare, completului imediat următor care

judecă în aceeași materie, anume completul nr. 7.

La

termenul de astăzi, instanța a rămas în pronunțare asupra

excepției inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va

admite pentru următoarele considerente.

Prevederile

art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă

dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire

pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate Ia

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Revizuirea

este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei

hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de

lege. Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al

cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunțată asupra

fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar

numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii

și hotărârile care nu evocă fondul.

În

cauză, deși revizuentul nu a indicat temeiul de drept al cererii, din

dezvoltarea criticilor formulate, prin care se invocă existența unui

înscris care a fost descoperită în ziua de 8 aprilie 2017, respectiv Hotărârea

nr. 2 din 16 iunie 1996 emisă de conducerea SC B. SRL, rezultă

că aceste critici sunt de natură a atrage incidența

dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Având

în vedere că motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. nu se regăsește printre motivele enumerate expres de

dispozițiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., este necesar ca

hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi evocat fondul

cauzei.

Cum

prin Decizia nr. nr. 655 din data de 4 aprilie 2017 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a

cărei revizuire se solicită, a fost respinsă ca nefondată

contestația în anulare formulată împotriva deciziei instanței de

recurs, se constată că în cauză nu este îndeplinită

cerința de admisibilitate impusă de dispozițiile art. 509 alin.

(1) C. proc. civ., respectiv calea de atac a revizuirii nu este îndreptată

împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care

evocă fondul.

Evocarea

fondului, ca expresie a uneia dintre condițiile prealabile de

admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte

situații de fapt decât cea care a fost reținută în etapele

procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale, la

împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare

dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus

judecății. Drept urmare,

hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se

situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.

Condiția

evocării fondului nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme

hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat

fondul cauzei, fiind o decizie prin care a fost respinsă, ca

nefondată, calea de atac a contestației în anulare.

În consecință,

având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a

respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, situație în raport

cu care analizarea altor condiții specifice, reglementate de cazul de

revizuire invocat, devine inutilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

împotriva Deciziei nr. 655 din 04 aprilie 2017 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 16 iunie 2017.