ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 912/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. și B. SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, au solicitat anularea Adresei CNAS nr. P/3179 din 29 aprilie 2014, prin care li s-au impus, în regim de autoritate publică, valoarea procentului p și a consumului de medicamente pentru trimestrul I 2014 ("VCM"), în funcție de care au fost obligate să calculeze și să achite contribuția stabilită de O.U.G. nr. 77/2011 și a Adresei CNAS nr. P/3688 din 18 iunie 2014, prin care a fost respinsă contestația împotriva datelor CNAS comunicate prin Adresa P/3179 și obligarea pârâtei CNAS la reemiterea adresei privind datele aferente trimestrului I 2014, rectificate în conformitate cu dispozițiile legale.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 313 din 09 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat adresele emise sub nr. P/3179 din 29 aprilie 2014 și nr. P/3688 din 18 iunie 2014 emise pentru trimestru I 2014 de către pârâtă și a obligat pârâta să emită adresa privind datele aferente trimestrului I 2014, rectificată în conformitate cu dispozițiile legale. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta este obligată să efectueze calculul contribuției potrivit formulei din art. 3 strict pe baza valorilor comunicate de CNAS, orice altă operațiune prealabilă urmând a duce la un rezultat diferit și un cuantum al taxei ce nu este conform cu datele comunicate, reclamantele putând suferi o serie întreagă de sancțiuni (fals în declarații, urmărirea întregii sumei de către organele fiscale) atât timp cât administrarea și implicit încasarea contribuției nu sunt în sarcina CNAS, ci a organelor fiscale, acestea din urmă nefiind obligate să aplice raționamentul propus de CNAS. Soluția legală nu este aceea ca reclamantele să facă operațiuni și deduceri pe baza datelor comunicate, ci ca CNAS să comunice ab initio valori ale consumului de medicamente care să nu includă TVA, în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, general obligatorie conform art. 147 alin. (1) din Constituția României. S-a mai arătat că sunt întemeiate și susținerile reclamantelor privind nelegalitatea adreselor comunicate acestora din perspectiva modului de calcul al acestor valori care ulterior conduc la stabilirea cuantumului contribuției de clawback, sub aspectul lipsei oricăror elemente obiective care să poată fi verificate de către reclamante și instanța de contencios administrativ, respectiv datele primare care au stat la baza emiterii adreselor atacate, fiind încălcat principiul constituțional al justei stabiliri a sarcinii fiscale, a predictibilității sarcinilor fiscale, astfel încât contribuabilul să aibă posibilitatea să verifice dacă prin comunicarea unor astfel de valori autoritatea publică a săvârșit un exces de putere în sensul disp. art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 313 din 09 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. În motivarea căii de atac, recurenta - pârâtă a arătat că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu referire expresă la art. 3 și art. 5 din ordonanța de urgență, după cum urmează: - instanța de fond a reținut greșit că recurenta - pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu a făcut aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 17/2012, în sensul că nu a atribuit valoarea fixată indicelui BAT și nu a exclus TVA din valorile indicilor BAT și CTt. Sub acest aspect, recurenta-pârâtă a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 3 alin (3) din O.U.G. nr. 77/2011, privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, obligațiile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate se rezumă doar la comunicarea valorii procentului "p", odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. La stabilirea procentului "p" s-a utilizat valoarea bugetului aprobat pentru trimestrul I 2014, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății și consumul total trimestrial de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății. - nu poate fi reținută motivarea instanței de fond cu privire la faptul că deținătorii de APP nu sunt obligați de CNAS să acopere partea de deficit cauzată de marjele distribuitorilor, farmaciilor și spitalelor private, iar intervenția distribuitorilor ce încalcă art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și cu privire la faptul că CNAS a determinat valoarea consumului nu prin raportare la vânzările fiecărui plătitor de contribuție trimestrială, ci prin raportare la valoarea de decontare a medicamentelor. Prin dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, nu se aduce atingere prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și dispozițiile interne privind protecția proprietății private, întrucât actele normative contestate reglementează asigurarea accesului populației la medicamente, interes major care se circumscrie interesului public general, aceste venituri fiind folosite pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă (decontate în cadrul plății pe serviciu medical). Nu se poate ridica problema unei eventuale discriminări pe verticală a deținătorilor de APP, raportat la distribuitorii angro și farmacii, având în vedere faptul că doar DAPP - urile beneficiază de sumele decontate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății cu privire la valoarea medicamentelor compensate. Consideră eronată motivarea instanței referitor la faptul că CNAS a determinat valoarea consumului nu prin raportare la vânzările fiecărui plătitor de contribuție trimestrială, ci prin raportare la valoarea de decontare a medicamentelor, având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, "Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din FNUASS și din bugetul MS, consum aferent vânzărilor "fiecărui plătitor de contribuție." După cum se poate observa, legiuitorul nu a stabilit că această contribuție trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. - în mod greșit a reținut instanța de fond imposibilitatea reclamantei de a verifica corectitudinea consumului de medicamente comunicat de CNAS prin notificarea contestată prin prisma modului de calcul al contribuției trimestriale, sub aspectul lipsei oricăror elemente obiective care să fie verificate de reclamantă și instanță, respectiv date primare care au stat la baza emiterii adreselor atacate de reclamantă. - instanța de fond în mod greșit a comparat datele de consum indicate de studiile de piață efectuate de societatea CEGEDIM, cu datele de consum valoric transmise de CNAS. În acest sens se precizează că O.U.G. nr. 77/2011 prevede obligația canalelor de eliberare, respectiv (farmacii cu circuit deschis, unități sanitare cu paturi și centre de dializă), de a raporta lunar doar date legate de consumul de medicamente prevăzute la art. 1, nu și datele despre trasabilitatea acestora (achiziție, stocuri, etc.), iar consumul de medicamente poate proveni atât din stocurile anterioare cât și din achiziția curentă. Orice interpretare care excede normelor de interpretare legislativă statuate prin legislația în domeniu, nu intră în atribuțiile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Apărările intimatei Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză, însă prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului formulat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 313 din 09 februarie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București și în consecință, menținerea acestei sentințe întrucât este legală și temeinică.

Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 05 octombrie 2016, conform alineatului (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din 08 decembrie 2016, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimatele-reclamante au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Adresei CNAS nr. P/3179 din 29 aprilie 2014 ("Adresa P/3179"), prin care i s-au impus în regim de autoritate publică valoarea procentului "p" și a consumului de medicamente pentru trimestrul I 2014 ("VCM"), în funcție de care a fost obligată să calculeze și să achite contribuția stabilită de O.U.G. nr. 77/2011 ("Taxa clawback") și a Adresei CNAS nr. P/3688 din 18 iunie 2014 ("Adresa P/3688"), prin care a fost respinsă contestația împotriva datelor CNAS comunicate prin Adresa P/3179. Prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantele A. și B. SRL și în consecință a anulat adresele emise sub nr. P/3179 din 29 aprilie 2014 și nr. P/3688 din 18 iunie 2014 emise pentru Trimestrul I 2014 de către pârâtă. Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate motive pentru casarea sentinței, ci vor fi doar înlăturate unele considerente privind nelegalitatea actelor administrative atacate, reținute de prima instanță. Astfel, prin adresa nr. P/3179 din 29 aprilie 2014, Casa Națională de Asigurări de Sănătate le-a comunicat reclamantelor, următoarele: "1. În conformitate cu prevederile art. 7, Secțiunea a 2-a din Ordonanța nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare "începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu completările ulterioare, unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei. 2. Valoarea procentului "p" pentru trimestrul I 2014 este de 20,18%. Consumul de medicamente pentru trimestrul I 2014 suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor plătitorului de contribuție pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuția trimestrială, este prevăzut în anexă și conține TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare DAPP". În ceea ce privește încălcarea efectelor obligatorii, erga omnes, ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 39/2013 și a raționamentului urmat în Decizia nr. 1007/2012, concluziile instanței de fond sunt corecte, sensul deciziilor instanței de contencios constituțional fiind acela că elementele din formula de calcul al contribuției clawback nu trebuie să includă TVA. Or, cu toate că la pct. 1 din adresă, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a comunicat că elementele CTt (consumul total trimestrial) și Bat (bugetul aprobat trimestrial) nu conțin TVA, conform O.G. nr. 17/2012, totuși la pct. 2 a indicat consumul de medicamente pentru trimestrul I 2014, aferent plătitorului de contribuție, prevăzut în anexă, cu precizarea că acesta conține TVA, situație care generează o incertitudine asupra legalității calculului CTt și, implicit, a procentului "p" din punctul de vedere al includerii sau excluderii TVA. Deducerea TVA, la care se referă recurenta - pârâtă, vizează o instituție juridică net diferită, reglementată în art. 145 din C. fisc. Aceste elemente de nelegalitate care afectează adresa contestată fac ca susținerile referitoare la sensul noțiunilor de "consum de medicamente" și "valoarea consumului de medicamente", deși întemeiate, să nu poată duce la reformarea sentinței. În acest sens, art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 prevede că: "(1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. (2) Procentul "p" se calculează astfel: (...) unde: CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății; BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, calculat prin împărțirea la 4 a bugetului anual aprobat inițial prin legea bugetului de stat. (3) Valoarea procentului "p" se comunica persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Naționala de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7). (4) Contribuția trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011." Într-adevăr, valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății se stabilește de către CNAS pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe baza de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la CNAS de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011. Din interpretarea acestei dispoziții normative coroborate cu cele ale art. 3 alin. (1) și (4) din aceeași ordonanță, rezultă faptul că la stabilirea, calculul și declararea contribuției clawback se are în vedere valoarea consumului de medicamente decontate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.În același timp, trebuie observat și faptul că, în formula de calcul menționată la art. 3 alin. (2) din ordonanță, legiuitorul delegat nu face deosebire între consumul de medicamente și valoarea consumului de medicamente. În concret, unul dintre elementele formulei mai sus menționate este consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial, iar nu cantitatea acestui consum. De asemenea, instanța de control judiciar apreciază că este corectă apărarea recurentei-pârâte referitoare la faptul că, practic, casele de asigurări de sănătate decontează, în condițiile Contractului-cadru, valoarea consumului de medicamente raportat la furnizorii din circuitul deschis (farmacii) și din circuitul închis (spitale și centre de dializă, în cadrul tarifului aferent serviciului medical) și transmit CNAS, în format centralizat, valoarea acestui consum de medicamente înregistrat, în temeiul art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011. În același sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Deciziile nr. 3622 din 13 noiembrie 2015 și nr. 89 din 22 ianuarie 2016. Criticile recurentei cu privire la includerea adaosurilor comerciale în consumul individual de medicamente transmis de CNAS sunt însă fondate. Instanța de fond a apreciat că aplicarea procentului "p" la valoarea adaosurilor comerciale și taxarea cu privire la aceste venituri reprezintă o măsură nelegitimă de impunere care încalcă dispozițiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 și principiile privind justa așezare a sarcinilor fiscale și neutralitatea fiscală. Curtea Constituțională a analizat în deciziile sale, pe lângă criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție și pe cele privind încălcarea principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție. Cu privire la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea Constituțională a constatat că "nu există discriminare în ceea ce privește plata contribuției trimestriale între deținătorii autorizației de punere pe piață, obligați la plata acesteia, și ceilalți operatori implicați pe lanțul de distribuție, respectiv distribuitorii (angrosiști) și furnizorii (farmaciile), întrucât, pe de o parte, distribuitorii și farmaciile nu sunt beneficiari ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, ci simpli prestatori de servicii pentru care sunt îndreptățiți la încasarea unui tarif, aceștia nefiind parte în convenția încheiată cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar, pe de altă parte, aceștia sunt supuși sistemului fiscal general, fiind ținuți de impozitele și taxele care se percep asupra rezultatelor activităților pe care le prestează" (pct. 34 din Decizia nr. 789/2015 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, în ansamblul său, și, în special, ale art. 1, art. 3, art. 5 și art. 6 din același act normativ, astfel cum a fost modificată și completată de O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare). Curtea a mai reiterat faptul că această contribuție trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deținători li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități), ceea ce nu este cazul celorlalți subiecți care desfășoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceștia vând atât medicamente compensate, cât și medicamente cumpărate liber de populație, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru activitatea respectivă acești subiecți practică un adaos comercial negociat cu deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, fiind, prin urmare, firesc ca acest adaos să fie plătit de către deținătorii de APP. Referitor la încălcarea art. 56 alin. (2) din Constituție, aceeași instanță, în aceeași decizie, a constatat că "spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP. Ministerul Sănătății stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC). În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit, așadar, modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus". Față de aceste considerente obligatorii ale deciziilor Curții Constituționale se constată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor legale care stabilesc că prețul de vânzare cu amănuntul se ia în considerare la stabilirea consumului de medicamente, mai ales că, tot raportat la acest preț, se și decontează consumul de medicamente din bugetul FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății. Așa fiind, vor fi înlăturate considerentele primei instanțe privind încălcarea art. 1 din Primul Protocol Adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului raportat la art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, este fondată critica recurentei cu privire la greșita comparare a datelor de consum indicate de studiile de piață efectuate de societatea CEGEDIM, cu datele de consum valoric transmise de CNAS. În primul rând se impune a menționa că prin Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, Curtea Constituțională a reținut că "deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementate de O.U.G. nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 372/28.04.2006, cu modificările și completările ulterioare, "Ministerul Sănătății Publice stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății publice, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC). " În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit așadar modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus." Pe de altă parte, intimatele-reclamante datorează contribuția trimestrială, care nu se limitează doar la Lista prețurilor de referință pe unitate terapeutică, aferente medicamentelor (denumiri comerciale) din Catalogul național al prețurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piață (CANAMED), aprobat prin ordin al ministrului sănătății. Astfel, prin art. 1 din O.U.G. nr 77/2011, legiuitorul a stabilit categoriile de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din FNUASS și bugetul MS în baza cărora persoanele nominalizate la acest articol au obligația de a plăti o contribuție trimestrială. Aceste categorii de medicamente sunt: - medicamente incluse în programele naționale de sănătate; - medicamente cu și fără contribuție personală utilizate în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală; - medicamente utilizate în tratamentul spitalicesc (pacienți internați); - medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă. Potrivit prevederilor art. 1 din O.U.G. nr 77/2011, coroborate cu prevederile art. 3 alin (1), art. 4 și art. 5 alin (4) din actul normativ mai sus menționat, orice medicament pus pe piața în baza unei autorizații de punere pe piața, care a fost listat în CANAMED și se află în circuitul terapeutic se poate regăsi printre medicamentele pentru care se datorează contribuția trimestrială și în consumul trimestrial de medicamente suportate din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor plătitorului de contribuție pentru medicamentele din Lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială. Aceste medicamente pot proveni din stocurile anterioare, motiv pentru care prezența lor în consumul trimestrial de medicamente nu este condiționată de listarea medicamentului în CANAMED la nivelul trimestrului de referință la care se raportează consumul de medicamente. Produsele al căror coduri CIM corespund medicamentului Thiogamma, au fost declarate de către reclamantă în Lista medicamentelor pentru care se datorează contribuție trimestrială, depusă la CNAS conform prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, fiind înregistrate la CNAS cu nr. RG14011 din 28 octombrie 2011, DMS/SM/290 din 28 ianuarie 2013, RG/13817 din 15 octombrie 2013, depuse la dosarul cauzei.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 313 din 9 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.