ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3832/2015

Decizia nr. 3832/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 31/CA/2015-PI din 23 februarie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială invocată, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul I.I. A., în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare, în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalului Bihor, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 14969/CA din 14 mai 2015 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Satu Mare, în favoarea Curții de Apel Oradea, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (1

1

) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.”

Deci, art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Prin procesul-verbal nr. 11.846 din 08 aprilie 2014 al Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit privind proiectul C 312M011060500148 din 13 mai 2011 s-a constatat că investiția realizată de Întreprinderea Individuală A. în temeiul contractului cu numărul de mai sus a devenit neeligibilă ca urmare a încălcării prevederilor contractuale; suma totală neeligibilă datorată este de 515.630,15 lei reprezentând 115.418,05 euro, la care se adaugă penalitățile și dobânzile prevăzute în contractele economice/acordurile încheiate în conformitate cu procedurile de implementare.

S-a propus pentru reziliere contractul cadru C 312M011060500148 din 13 mai 2011, din cauza încălcării prevederilor contractuale de către beneficiar pe perioada de valabilitate a acestuia.

S-a stabilit valoarea creanței bugetare rezultată din nereguli - 515.630,15 lei reprezentând 115.418,05 euro, din care 80% - 412.504,12 lei contribuție din fonduri U.E. și 20% - 103.126,03 lei contribuție publică națională.

Prin decizia nr. 18.569 din 04 iunie 2014 a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Cabinetul Directorului General s-a respins contestația formulată de Întreprinderea Individuală A., ca neîntemeiată.

Prin O.U.G. nr. 13 din 22 februarie 2006 s-a înființat Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin reorganizarea Agenției SAPARD, reglementare legală din care se impun a fi menționate următoarele dispoziții:

Dispozițiile art. 20 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 stabilesc că activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se efectuează de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, prin structuri de control organizate în acest scop în cadrul acestora sau prin echipe de control organizate în acest scop în cadrul acestora.

Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare - instituție publică fără personalitate juridică, a procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 9791 din 24 martie 2014 în temeiul delegării de competență, conform art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 13 din 22 februarie 2006.

Tocmai din acest motiv toate etapele procedurii de control sunt supuse aprobării de către conducerea autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene: nota de control; nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare; proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, inclusiv procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sunt supuse aprobării.

Deci, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene, poate delega activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare organismelor intermediare care funcționează în cadrul său.

Prin urmare, în raport cu faptul că emitentul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a cărui suspendare face obiectul prezentei cauze este o autoritate publică centrală, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1

1

) din Legea contenciosului administrativ, potrivit cărora:

„Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.”.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu prezintă relevanță componența echipei de control ci emitentul actului administrativ, care în pricina de față este o autoritate publică centrală.

Deci competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, aparține curții de apel.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare în favoarea Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2015.