LIS v. POLAND

Cea decizia nr. 22020/06 de Dariusz LIS împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 7 octombrie 2008 ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 4 aprilie 2006, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Dariusz Lis, este un național polonez care s-a născut în 1973 și trăiește în Kamińsk. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul set de proceduri împotriva reclamantului La 29 ianuarie 1999, reclamantul a fost acuzat de extorcare de bani comisă cu un complice. La 14 decembrie 1999, Curtea de District Gdynia ( Sād Rejonowy ) a pronunțat hotărâre. Reclamantul a fost condamnat ca fiind acuzat și condamnat la cinci ani de închisoare suspendată timp de patru ani. Co-accultat a fost achitat. La 14 martie și 20 martie 2000, Procurorul de District (Prokurator Rejonowy La 19 septembrie 2000, Curtea Regională Gdańsk (Sād Okręgowy ) a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis cazul Curții de districtă Gdynia. Audierea planificată pentru 12 februarie 2000 a fost suspendată din cauza modificărilor compoziției instanței. La 1 februarie 2001, cazul a fost transmis unui alt judecător. Judecătorul a căzut bolnav și la 11 februarie 2003, cazul a fost transmis la un al treilea judecător. Prima audiere a fost programată pentru 15 septembrie 2003. Au fost suspendate ședințe ulteriore deoarece nu a fost posibilă transportarea reclamantului și a co-acusat din închisoare sau din cauza absenței martorilor. Audierile din 8 martie, 22 noiembrie, 27 decembrie 2004 și 8 iunie 2005 au fost suspendate din cauza bolii unuia dintre judecătorii laici. La 29 august 2005, Curtea de District Gdynia a condamnat reclamantul și co-acusatul la trei ani de închisoare suspendat timp de patru ani. Reclamantul și co-acusatul au apelat. La 24 mai 2006, Curtea regională Gdańsk a achitat reclamantul și co-acusatul. La 28 decembrie 2005, reclamantul a depus o plângere, în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004” ) care a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004. La 9 februarie 2006, Curtea Regională Gdańsk a respins plângerea reclamantului, declarând că legea din 2004 a avut efect pe deplin la data intrării în vigoare a acesteia. Curtea a recunoscut lungimea excesivă a procedurii în ansamblul său. Cu toate acestea, a constatat că, în cursul părții relevante ale procedurii, nu a existat nici o inactivitate, nici o întârziere nejustificată din partea autorităților. În consecință, Comisia a considerat că nu s-a încălcat dreptul la un proces echitabil într-un timp rezonabil în perioada de după 17 septembrie 2004. Al doilea set de proceduri împotriva reclamantului La 31 mai 2000, reclamantul a fost inculpat pe acuzații de manipulare a mașinilor furate. La 29 decembrie 2000, Curtea de District Kartuzy a pronunțat hotărâre. Reclamantul a fost condamnat în calitate de acuzat și condamnat la doi ani de închisoare. A apelat. La 16 mai 2001, Curtea Regională de Gdańsk a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis cazul la Curtea de District Kartuzy. La 20 martie 2002, Curtea de District Kartuzy a pronunțat hotărâre. Reclamantul a fost condamnat în calitate de acuzat și condamnat la doi ani de închisoare. La 30 aprilie 2002, reclamantul a interzis apelul. La 16 iunie 2002, reclamantul a depus o cerere la Curtea de District Kartuzy pentru termenul de depunere a unui recurs care urmează să fie restabilit. La 18 iulie 2002, Curtea de District Kartuzy a respins această cerere. Reclamantul a apelat. La 30 septembrie 2002, Curtea regională Gdańsk a anulat hotărârea Curții de District și a restabilit termenul pentru depunerea unui recurs. La 7 mai 2003, Curtea Regională Gdańsk a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis cazul Curții de District Kartuzy. În timpul procedurii anterioare audierii Curții de District Kartuzy au fost programate aproximativ o dată la două luni. Unele dintre audieri au fost suspendate. La 31 octombrie 2006, Curtea de District Kartuzy a condamnat reclamantul la doi ani de închisoare. Reclamantul a interzis. La 5 septembrie 2007, Curtea Regională Gdańsk a respins recursul și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Se pare că reclamantul nu a depus un recurs de casă împotriva hotărârii Curții Regionale Gdańsk. La 5 noiembrie 2006, reclamantul a depus o plângere în temeiul legii 2004 privind o încălcare a dreptului său la un proces într-un termen rezonabil. La 26 februarie 2007, Curtea Regională Gdańsk a respins plângerea reclamantului. Curtea a susținut că plângerea în temeiul Legii de 2004 nu a putut fi depusă după ce a fost dată o hotărâre de primă instanță, chiar dacă reclamantul a recursat și că cazul era pe cale între două cazuri. Legea și practicile interne relevante referitoare la remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia, nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. COMPLAINTS 1. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata ambelor seturi de proceduri penale împotriva acestuia a fost excesivă. 2. Fără a invoca nici un articol al Convenției, el s-a plâns, de asemenea, în termeni generale, că procedura penală privind acuzarea de manipulare a vehiculelor furate a fost nedrept. La 3 iulie 2008, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 10 000 PLN ( zece mii de zloți polonezi) dlui Dariusz Lis în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 27 august 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 10.000 PLN ( zece mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus pe care îl petrece în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 22020/06

by Dariusz LIS

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 7

October 2008 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 4 April 2006,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Dariusz Lis, is a Polish national who was born in 1973 and lives in Kamińsk. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

1.

First set of proceedings against the applicant

On 29 January 1999 the applicant was indicted on charges of extortion of money committed with an accomplice.

On 14 December 1999 the Gdynia District Court (

Sąd Rejonowy

) gave judgment. The applicant was convicted as charged and sentenced to five

years' imprisonment suspended for four years. The co-accused was acquitted.

On 14 March and 20 March 2000 the District Prosecutor (

Prokurator Rejonowy

) and subsequently the applicant lodged appeals against the District Court judgment.

On 19 September 2000 the Gdańsk Regional Court (

Sąd Okręgowy

) quashed the first-instance judgment and remitted the case to the Gdynia District Court.

The hearing scheduled for 12 February 2000 was adjourned because of changes in the composition of the court. On 1 February 2001 the case was transmitted to another judge. That judge fell ill and on 11 February 2003 the case was transmitted to a third judge. The first hearing was scheduled for 15

September 2003.

Subsequent hearings were adjourned because it was not possible to transport the applicant and his co-accused from prison, or owing to the absence of witnesses. The hearings of 8 March, 22 November, 27

December

2004 and 8 June 2005 were adjourned on account of the illness of one of the lay judges.

On 29 August 2005 the Gdynia District Court sentenced the applicant and the co-accused to three years' imprisonment suspended for four years.

The applicant and the co-accused appealed.

On 24 May 2006 the Gdańsk Regional Court acquitted the applicant and the co-accused.

2.

The applicant's complaint under the 2004

Act

On 28 December 2005 the applicant lodged a complaint, under section 5 of the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (

Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki

) (“the 2004 Act”) which entered into force on 17

September

2004.

On 9 February 2006 the Gdańsk Regional Court dismissed the applicant's complaint. The court held that the 2004 Act had taken full legal effect on the date of its entry into force. The court acknowledged the excessive length of the proceedings as a whole. However, it found that during the relevant part of the proceedings there had been no inactivity or undue delay on the part of the authorities. It accordingly held that there had been no breach of the right to a fair trial within a reasonable time in the period after 17 September 2004.

3.

Second set of proceedings against the applicant

On 31 May 2000 the applicant was indicted on charges of handling stolen cars.

On 29 December 2000 the Kartuzy District Court gave judgment. The applicant was convicted as charged and sentenced to two years' imprisonment. He appealed.

On 16 May 2001 the Gdańsk Regional Court quashed the first-instance judgment and remitted the case to the Kartuzy District Court.

On 20 March 2002 the Kartuzy District Court gave judgment. The applicant was convicted as charged and sentenced to two years' imprisonment.

On 30 April 2002 the applicant appealed. The appeal was rejected by the Kartuzy District Court, since it had been filed outside the statutory time

‑

limit.

On 16 June 2002 the applicant lodged an application with the Kartuzy District Court for the time-limit to lodge an appeal to be restored. On 18

July

2002 the Kartuzy District Court dismissed that application. The applicant appealed. On 30 September 2002 the Gdańsk Regional Court quashed the District Court decision and restored the time-limit for lodging an appeal.

On 7 May 2003 the Gdańsk Regional Court quashed the first-instance judgment and remitted the case to the Kartuzy District Court.

During the proceedings before the Kartuzy District Court hearings were scheduled approximately once every two months. Some of the hearings were adjourned.

On 31 October 2006 the Kartuzy District Court sentenced the applicant to two years' imprisonment. The applicant appealed.

On 5 September 2007 the Gdańsk Regional Court dismissed the appeal and upheld the first-instance court judgment.

It appears that the applicant failed to lodge a cassation appeal against the Gdańsk Regional Court judgment.

4.

The applicant's complaint under the 2004

Act

On 5 November 2006 the applicant lodged a complaint under the 2004 Act about a breach of his right to a trial within a reasonable time.

On 26 February 2007 the Gdańsk Regional Court dismissed the applicant's complaint. The court held that the complaint under the 2004 Act could not be lodged after a first-instance judgment had been given, even though the applicant had appealed and the case was pending between two instances.

B.

Relevant domestic law and practice

The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings are stated in the Court's decisions in the cases of

Charzyński v. Poland

no. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V, and

Ratajczyk v. Poland,

no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII.

COMPLAINTS

THE LAW

On 3 July 2008 the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Poland offer to pay PLN 10,000 (ten thousand Polish zlotys) to Mr Dariusz Lis with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable and it will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 27 August 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN

10,000 (ten thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Registrar

President