PAWILOWSKI v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
PAWILOWSKI v. POLAND (CtEDO, 2009)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 49493/08, de către Andrzej PAWIIKSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 15 septembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 7 octombrie 2008, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Andrzej Pawiłowski, este un cetățean polonez care s-a născut în 1967 și este în prezent reținut în închisoarea Wołów. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołęsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată, reclamantul a fost acuzat de furt. La 12 iulie 2002, reclamantul a fost acuzat în fața Curții de district Busko-Zdrój (Sād Rejonowy ). Factura de inculpare a inclus acuzații de furt împotriva reclamantului și a altor suspecți. Prima audiere a fost programată pentru 2 septembrie 2002. La 18 februarie 2003, instanța și-a hotărât. La 13 ianuarie 2004, Curtea Regională Kielce (Sād Okręgowy ) a anulat hotărârea și a remis cazul. La 18 martie 2004, dosarul a fost transmis Curtea de District Busko-Zdrój care, la 8 iunie 2004, și-a pronunțat hotărârea. La 29 noiembrie 2005, Curtea Regională Kielce a anulat hotărârea și a transmis cazul. La 2 octombrie 2007, Curtea de District Busko-Zdrój a păstrat procedurile din cauza faptului că co-acusat, R.J., a fost solicitat de un anunț „destinat” (lista gończy ) în alte proceduri penale. La 3 decembrie 2007, Curtea a anulat acuzațiile împotriva reclamantului și a reluat procedura rămasă. La 20 februarie 2008, Curtea de District Busko-Zdrój și-a pronunțat hotărârea. Reclamantul și avocatul său au recurs. Acțiunea este încă în așteptare în fața Curții Regionale Kielce. Procedura în temeiul Legii din 2004 La 21 aprilie 2008, reclamantul a depus o plângere în fața Curții Regionale Kielce în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o Skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki „Legea 2004”. Reclamantul a solicitat o hotărâre că lungimea procedurii penale împotriva lui a fost excesivă și o atribuire a unei juste satisfacții în valoare de 10.000 de zloti polonezi (PLN). El a solicitat, de asemenea, Curtea să accelereze procedura. La 26 august 2008, Curtea Regională Kielce a respins plângerea reclamantului. Curtea a subliniat că, în conformitate cu hotărârea Curții Supreme din 18 februarie 2005, nu trebuie examinată decât stadiul actual al procedurii. Prin urmare, instanța se referă numai la perioada de după anularea hotărârii Curții de District și la anularea cazului, adică ianuarie 2006. Curtea a constatat că, în cursul perioadei relevante, nu a existat nici o inactivitate sau întârziere nejustificată din partea Curții de districte Busko-Zdrój. În plus, a subliniat faptul că reclamantul și-a depus plângerea în temeiul legii 2004 după încheierea procedurii în prima instanță. În opinia instanței, reclamantul nu a considerat că această parte a procedurii este lungă. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii penale. De asemenea, el a susținut că art. 13 din Convenția a fost încălcat, deoarece nu avea niciun remediu la dispoziția sa pentru a face apel împotriva hotărârii din 26 August 2008. În cele din urmă, în baza articolului 13 din Convenție, reclamantul a susținut că remedierea prevăzută în Legea de 2004 nu a fost eficace deoarece nu s-a aplicat la etapa de investigare a procedurii penale. HOTĂRÂREA La 22 iunie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al guvernului polonez, declar că Guvernul Polonez oferă să plătească 10 000 PLN ( zece mii de zloți polonezi) domnului Andrzej Pawiłowski în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 29 iunie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Andrzej Pawiłowski, reține că guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 10 000 PLN ( zece mii de zloti polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului