Pawilowski împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 49493/08, de către Andrzej PAWIIKSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 15 septembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 7 octombrie 2008, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Andrzej Pawiłowski, este un cetățean polonez care s-a născut în 1967 și este în prezent reținut în închisoarea Wołów.

Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołęsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată, reclamantul a fost acuzat de furt. La 12 iulie 2002, reclamantul a fost acuzat în fața Curții de district Busko-Zdrój (Sād Rejonowy ). Factura de inculpare a inclus acuzații de furt împotriva reclamantului și a altor suspecți. Prima audiere a fost programată pentru 2 septembrie 2002. La 18 februarie 2003, instanța și-a hotărât. La 13 ianuarie 2004, Curtea Regională Kielce (Sād Okręgowy ) a anulat hotărârea și a remis cazul. La 18 martie 2004, dosarul a fost transmis Curtea de District Busko-Zdrój care, la 8 iunie 2004, și-a pronunțat hotărârea.

La 29 noiembrie 2005, Curtea Regională Kielce a anulat hotărârea și a transmis cazul. La 2 octombrie 2007, Curtea de District Busko-Zdrój a păstrat procedurile din cauza faptului că co-acusat, R.J., a fost solicitat de un anunț „destinat” (lista gończy ) în alte proceduri penale. La 3 decembrie 2007, Curtea a anulat acuzațiile împotriva reclamantului și a reluat procedura rămasă. La 20 februarie 2008, Curtea de District Busko-Zdrój și-a pronunțat hotărârea. Reclamantul și avocatul său au recurs. Acțiunea este încă în așteptare în fața Curții Regionale Kielce. Procedura în temeiul Legii din 2004 La 21 aprilie 2008, reclamantul a depus o plângere în fața Curții Regionale Kielce în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o Skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki „Legea 2004”.

Reclamantul a solicitat o hotărâre că lungimea procedurii penale împotriva lui a fost excesivă și o atribuire a unei juste satisfacții în valoare de 10.000 de zloti polonezi (PLN). El a solicitat, de asemenea, Curtea să accelereze procedura. La 26 august 2008, Curtea Regională Kielce a respins plângerea reclamantului. Curtea a subliniat că, în conformitate cu hotărârea Curții Supreme din 18 februarie 2005, nu trebuie examinată decât stadiul actual al procedurii. Prin urmare, instanța se referă numai la perioada de după anularea hotărârii Curții de District și la anularea cazului, adică ianuarie 2006. Curtea a constatat că, în cursul perioadei relevante, nu a existat nici o inactivitate sau întârziere nejustificată din partea Curții de districte Busko-Zdrój.

În plus, a subliniat faptul că reclamantul și-a depus plângerea în temeiul legii 2004 după încheierea procedurii în prima instanță. În opinia instanței, reclamantul nu a considerat că această parte a procedurii este lungă. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii penale. De asemenea, el a susținut că art. 13 din Convenția a fost încălcat, deoarece nu avea niciun remediu la dispoziția sa pentru a face apel împotriva hotărârii din 26 August 2008. În cele din urmă, în baza articolului 13 din Convenție, reclamantul a susținut că remedierea prevăzută în Legea de 2004 nu a fost eficace deoarece nu s-a aplicat la etapa de investigare a procedurii penale.

HOTĂRÂREA La 22 iunie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al guvernului polonez, declar că Guvernul Polonez oferă să plătească 10 000 PLN ( zece mii de zloți polonezi) domnului Andrzej Pawiłowski în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 29 iunie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Andrzej Pawiłowski, reține că guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 10 000 PLN ( zece mii de zloti polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 49493/08 by Andrzej PAWIŁOWSKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 15 September 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 7 October 2008, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Andrzej Pawiłowski, is a Polish national who was born in 1967 and is currently detained in the Wołów prison. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. A. Criminal proceedings against the applicant On an unspecified date the applicant was charged with burglary. On 12 July 2002 the applicant was indicted before the Busko-Zdrój District Court ( Sąd Rejonowy ). The bill of indictment comprised charges of burglary against the applicant and other suspects. The first hearing was scheduled for 2 September 2002. On 18 February 2003 the court gave its judgment. On 13 January 2004 the Kielce Regional Court ( Sąd Okręgowy ) quashed the judgment and remitted the case. On 18 March 2004 the case file was transmitted to the Busko-Zdrój District Court which, on 8 June 2004, gave its judgment.

The defendants appealed. On 29 November 2005 the Kielce Regional Court quashed the judgment and remitted the case. On 2 October 2007 the Busko-Zdrój District Court stayed the proceedings due to the fact the co-accused, R.J., had been sought by a “wanted” notice ( list gończy ) in other criminal proceedings. On 3 December 2007 the court severed the charges against the applicant and resumed the stayed proceedings. On 20 February 2008 the Busko-Zdrój District Court gave its judgment. The applicant and his counsel appealed. The proceedings are still pending before the Kielce Regional Court. B. Proceedings under the 2004 Act On 21 April 2008 the applicant lodged a complaint with the Kielce Regional Court under section 5 of the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki “the 2004 Act”).

The applicant sought a ruling that the length of the criminal proceedings against him had been excessive and an award of just satisfaction in the amount of 10,000 Polish zlotys (PLN). He also requested the Court to accelerate the proceedings. On 26 August 2008 the Kielce Regional Court dismissed the applicant’s complaint. The court stressed that according to the judgment of the Supreme Court of 18 February 2005 only the current stage of proceedings is to be examined. Consequently, the court referred only to the period after the District Court judgment had been quashed and the case remitted, i.e. 26 January 2006. The court found that during the relevant period there had been no inactivity or undue delay on the part of the Busko-Zdrój District Court.

In addition, it stressed that the applicant had lodged his complaint under the 2004 Act after the proceedings in the first instance had been terminated. In the court’s view it meant that the applicant had not regarded this part of the proceedings as being lengthy. COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the unreasonable length of the criminal proceedings. 2. He also alleged that Article 13 of the Convention had been breached, as he had had no remedy at his disposal to appeal against the judgment of 26 August 2008. 3. Lastly, relying on Article 13 of the Convention, the applicant submitted that the remedy provided by the 2004 Act was ineffective because it had not applied to the investigative stage of the criminal proceedings.

THE LAW On 22 June 2009 the Court received the following declaration from the Government: “I, Jakub Wołąsiewicz, Agent of the Polish Government, declare that the Government of Poland offer to pay PLN 10,000 (ten thousand Polish zlotys) to Mr Andrzej Pawiłowski with a view to securing a friendly settlement of the above ‑ mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 29 June 2009 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Andrzej Pawiłowski, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 10,000 (ten thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President