ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2031/2017

Decizia nr. 2031/2017

Asupra

conflictului negativ de competență;

Din

examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

judiciare

Prin acțiunea

promovată pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanta A. SRL a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția

Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, anularea Deciziei de

instituire a măsurii asiguratorii emisă la data de 17 august 2016,

prin care s-au instituit măsuri asiguratorii asupra activelor patrimoniale

ale reclamantei până la limita de 150% față de sumele constatate

de organul de control, respectiv suma de 874.232 lei.

Hotărârile

care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința

nr. 54 din 27.01.2017, Tribunalul Mureș, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

materiale, invocată de către pârâtă, și a declinat competența

de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții

de Apel Târgu Mureș, reținând dispozițiile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 și faptul că emitentul actului administrativ

atacat, respectiv Agenția Națională de Administrare

Fiscală, este o autoritate la nivel central, conform art. 1 și art.

15 din H.G. nr. 520/2013.

La rândul

său, prin sentința nr. 42 din 13 aprilie 2017, Curtea de Apel Târgu

Mureș a admis excepția necompetenței sale materiale și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Mureș.

A constatat

ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea

acestuia, fiind suspendată judecata cauzei până la soluționarea

conflictului.

Pentru a

hotărî astfel, curtea de apel a reținut că în cauză sunt

incidente prevederile primei teze a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

atât prin raportare la criteriul rangului autorității emitente a

actului atacat, cât și prin raportare la cel al valorii obligației

fiscale.

În speță,

actul atacat nu a fost emis de o autoritate publică centrală, ci de o

autoritate locală și anume Direcția Regională

Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, a cărei arie de competență,

stabilită prin Anexa nr. 2 la H.G. nr. 520/2013, este limitată la

județele expres indicate.

În al doilea

rând, raportat la criteriul valoric, decizia de instituire a măsurilor

asigurătorii atacată are natura unui act administrativ fiscal și

vizează taxe și impozite, măsurile fiind dispuse în considerarea

existenței unei obligații fiscale și pentru a asigura

posibilitatea executării acesteia, împiedicând sustragerea de la

plată. Conform deciziei atacate, obligația fiscală vizată a

fost estimată la suma de 582.821 lei (deci sub limita de 1.000.000 lei),

iar măsurile asigurătorii au fost instituite până la limita

sumei de 874.232 lei.

Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte,

sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență,

judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 noul C. proc. civ.

și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și

dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de

contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Din actele

dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă anularea

Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-FSB10993 din 17

august 2016 emisă de pârâtă și anularea în totalitate a

măsurilor asigurătorii - sechestru asigurator și poprire

asiguratorie, dispuse prin această decizie.

Înalta Curte

constată că decizia a cărei anulare se solicită a fost

emisă în urma unui control fiscal, prin care inspectorii antifraudă

din cadrul instituției pârâte au dispus instituirea măsurilor

asigurătorii în temeiul art. 213 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind

C. proc. fisc., motivat de faptul că există elemente care indică

pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă

ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând

colectarea obligațiilor de plată, estimate la suma de 582.821 lei.

Măsurile

asigurătorii au fost instituite asupra activelor patrimoniale selectate

până la limita de 150% față de sumele constatate de organul de

control, respectiv suma de 874.232 lei.

Potrivit art.

213 alin. (13) C. proc. fisc., „împotriva deciziei prin care se dispune

instituirea măsurilor asigurătorii (...) cel interesat poate face

contestație la instanța de contencios administrativ competentă”.

Așadar,

dispozițiile noului C. proc. fisc. fac trimitere, în ceea ce privește

stabilirea instanței competente, la dispozițiile de drept comun,

respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Conform

prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale

și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de

până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în

fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților

de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În cauză,

valoarea acestor obligații de plată este de până la 1.000.000

lei, prag valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ, ceea ce atrage competența de soluționare a

tribunalului.

Având în

vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL în

contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția

Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, în favoarea Tribunalului

Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 30 mai 2017.