ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 996/2017

Decizia nr. 996/2017

După deliberare, asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin Decizia nr. 515 din 17 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost constatată nulitatea

recursului declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 2 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în procedura prevăzută de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare A.,

la data de 18 mai 2017.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă, având în vedere următoarele argumente:

Se constată că, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, revenind persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași prevederi exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Potrivit dispozițiilor C. proc. civ., se reține că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În cauză, se reține că Decizia atacată cu contestație în anulare, nr. 515 din 17 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost pronunțată de completul de filtru, în procedura prevăzută de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fiind constatată nulitatea recursului, ca urmare a faptului că motivele recursului soluționat prin decizia atacată nu erau susceptibile de a fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Or, potrivit art. 493 alin. (5) teza ultimă C. proc. civ., decizia pronunțată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu este supusă niciunei căi de atac.

Cum textul de lege nu distinge între căile de atac, în temeiul principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus (unde legea nu distuinge nici noi nu trebuie să distingem), rezultă că sintagma folosită de legiuitor, „niciunei căi de atac

1

", se referă atât la căile de atac ordinare, cât și la cele extraordinare, de reformare sau de retractare.

Totodată, din formularea dispozițiilor art. 503 C. proc. civ., text care reglementează calea extraordinară de atac a contestației în anulare, se reține că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu contestație în anulare este limitativă, nepermițând exercitarea respectivei căi extraordinare de atac și împotriva altor hotărâri.

Se reține că principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În consecință, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității mai sus-citat, dar și a principiului constituțional al egalității în fața legii prevăzut de art. 16 din Constituția României și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Se mai reține și faptul că, din interpretarea dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituția României, potrivit cărora: „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", rezultă că procedura de judecată, inclusiv căile de atac cărora Ie sunt supuse hotărârile judecătorești sunt reglementate prin norme exprese, de la care nu se poate deroga.

Pentru toate aceste considerente, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 515 din 17 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2017.