ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2320/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2320/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2320/2016
Asupra cauzei
de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ.,
constată următoarele:
Prin sentința
civilă nr. 1812 din 29 octombrie 2015, Tribunalul Teleorman, secția
conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios
administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/87/2015 a admis acțiunea
formulată de reclamantul Sindicatul A. din cadrul Spitalului Municipal
Roșiorii de Vede, în numele și pentru membrii săi B. și C.,
în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal Roșiorii de Vede pe care
l-a obligat să plătească fiecăruia dintre
reclamanți-membrii de sindicat contravaloarea tichetelor de masă pe
perioada de timp lucrată de fiecare reclamant, sume actualizate cu
indicele de inflație la data plății efective, la care se
adaugă dobânda legală.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Spitalul Municipal Roșiorii
de Vede înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a
VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale, care, prin încheierea din data de 3 martie 2016 a suspendat, în
temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., judecarea apelului
până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație
și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a
sesizării ce face obiectul Dosarului nr. x/1/2015.
La data de 6
iunie 2016 a fost înregistrată cererea de recurs formulată de
reclamantul-apelant Sindicatul A. din cadrul Spitalului Municipal Roșiorii
de Vede, în numele și pentru membrii săi B. și C., împotriva
încheierii de ședință din data de 3 martie 2016
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în
ceea ce privește măsura suspendării judecății apelului
în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ. Recursul a fost declarat la data de
25 mai 2016 potrivit apostilei de primire a Curții de Apel București.
Prin cererea
de recurs reclamantul a solicitat reluarea judecății apelului în
raport de decizia nr. 5 pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,
privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 23 din O.U.G.
nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului
contractual din unitățile publice din sectorul sanitar, aprobată
cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2005, cu
modificările și completările ulterioare.
Recurentul a
atașat cererii, în extras, comunicatul emis de Biroul de Informare al
Înaltei Curți de Casație și Justiție privind decizia
pronunțată de Înalta Curte, completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept în materia civilă, privind decizia nr. 5
pronunțată în data de 28 martie 2016 în Dosarul nr. x/1/2015.
Prin
această decizie s-au admis sesizările Curții de Apel
București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale, în Dosarele nr. y/87/2015, nr.
z/87/2015 și nr. w/87/2015 și s-a stabilit că în interpretarea
și aplicarea dispozițiilor art. 23 din O.U.G. nr. 115/2005, cu
modificările și completările ulterioare, alocația
individuală de hrană sub forma tichetelor de masă pentru
personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din
venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de
sănătate reprezintă un drept, iar nu o vocație.
Învestită
cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă, a dispus prin rezoluția din 9
iunie 2016 comunicarea cererii de recurs formulate de reclamant către
intimatul Spitalul Municipal Roșiorii de Vede, pentru ca acesta să
depună în termen legal întâmpinare.
În data de
11.07.2016, s-a înregistrat direct la Înalta Curte de Casație și
Justiție recursul formulat de pârâtul Spitalul Municipal Roșiorii de
Vede împotriva soluției de suspendare dispusă prin încheierea de
ședință din data de 3 martie 2016, solicitând, totodată,
reluarea judecății apelului. A dezvoltat critici pe fondul cauzei,
arătând că prevederile Legii nr. 142/1998 privind acordarea
tichetelor de masă nu stabilesc în sarcina angajatorului obligativitatea
acordării acestora, ci lasă la aprecierea acestuia în funcție de
posibilitățile economico-financiare reale de care dispune, iar aceasta
presupune ca aceste sume să fie prevăzute în buget.
A solicitat,
în raport de decizia nr. 5/2015 prin care Înalta Curte a soluționat
sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru
dezlegarea unei chestiuni de drept, să fie obligat la plata contravalorii
tichetelor de masă până la data pronunțării deciziei, la
care să se calculeze actualizarea cu indicele de inflație și
dobânda legală de la data scadenței până la data efectivă.
La data de
16.08.2016, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea
formulată de reclamantul Sindicatul A., prin care a solicitat respingerea
recursului Spitalului Municipal Roșiorii de Vede și judecarea cauzei
în lipsă. Actul de procedură a fost comunicat.
La data de 02.09.2016,
a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de
Sindicatul A. din Spitalul Municipal Roșiorii de Vede, solicitând și
judecarea cauzei în lipsă. Întâmpinarea a fost comunicată.
După
încheierea procedurii de comunicare, s-a procedat la întocmirea raportului
asupra admisibilității în principiu a recursurilor la data de 19
septembrie 2016 și s-a dispus, la data de 29 septembrie 2016, comunicarea
lui părților, pentru ca acestea să depună punctele de
vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.
civ.
Potrivit
dovezilor de comunicare, raportul privind admisibilitatea în principiu a
recursului a fost comunicat părților litigante.
La data de 19
octombrie 2016, recurentul Spitalul Municipal Roșiorii de Vede a depus la
dosarul cauzei un punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea
recursului propriu, pentru argumente ce țin de fondul cauzei.
Constatându-se
încheiată această etapă a procedurii de filtru, s-a fixat termen
pentru judecarea recursurilor a data de 24 noiembrie 2016, în temeiul art. 493
alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.
Analizând
recursurile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Învestită
cu soluționarea căii de atac a apelului într-un litigiu de muncă,
Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea de
ședință din data de 3 martie 2016, a suspendat în baza art. 520
alin. (4) C. proc. civ. judecarea cauzei până la soluționarea sesizării
nr. x/1/2015 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, completul
pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Potrivit art.
413 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., judecătorul poate suspenda judecata în
alte cazuri prevăzute de lege.
Dispozițiile
art. 519 C. proc. civ. prevăd că dacă, în cursul
judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de
Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului,
învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță,
constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde
soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra
acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat
și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare,
va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție
să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de
principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.
Încheierea
prin care este sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție
cu pronunțarea unei hotărâri prealabile nu este supusă niciunei
căi de atac, așa cum prevăd dispozițiile art. 520 alin. (1)
și prin această încheiere se va suspenda cauza până la
pronunțarea unei hotărâri prealabile, așa cum dispun prevederile
alin. (2) al aceluiași articol.
Potrivit
dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ. cauzele similare, aflate pe
rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la
soluționarea sesizării.
Suspendarea
judecății procesului în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4)
este o suspendare facultativă (textul legal folosind sintagma „va putea”)
astfel cum aceasta este consacrată de art. 413 alin. (3) C. proc. civ. [art.
413 Instanța poate suspenda judecata: (…) alin. (3) în alte cazuri
prevăzute de lege].
Potrivit art.
414 alin. (1) C. proc. civ. asupra suspendării judecării procesului
instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu
recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, iar potrivit
alin. (2) recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului
judecării procesului atât împotriva încheierii prin care s-a dispus
suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea
cererii de repunere pe rol a procesului.
Potrivit
dispozițiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ. dezlegarea dată
chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat
dezlegarea de la data pronunțării acestei decizii, iar pentru
celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în M. Of. al
României, Partea I.
Din
interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă
că împotriva încheierii de suspendare dispusă în temeiul art. 520
alin. (4) C. proc. civ., partea are deschisă calea de atac a recursului
până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea
chestiunii de drept.
Chestiunea de
drept cu incidență în speță ce a generat suspendarea
judecării prezentului litigiu în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.
a fost dezlegată prin decizia nr. 5 pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept, la data de 28 martie 2016 în Dosarul nr. x/1/2015.
Așa
fiind, părțile puteau declara recurs pe toată durata
suspendării, dar nu mai târziu de data pronunțării
hotărârii prealabile, respectiv 28.03.2016, după această
dată ele putând solicita reluarea judecății apelului.
Potrivit
dispozițiilor art. 493, în procedura de filtrare a recursurilor, completul
de filtru este chemat să verifice dacă recursul îndeplinește
cerințele de formă, inclusiv din perspectiva declarării sale în
termenul legal.
Recurentul-reclamant
Sindicatul A. din cadrul Spitalului Municipal Roșiorii de Vede, în numele
și pentru membrii săi B. și C. a declarat recurs la data de 25
mai 2016, iar recurentul-pârât Spitalul Municipal Roșiorii de Vede a
declarat recurs la data de 11.07.2016, ambele recursuri fiind promovate peste
termenul legal.
În acest
context al analizei, față de considerentele precedente, din
interpretarea dispozițiile art. 414 alin. (1) și 2 C. proc. civ. în
raport de dispozițiile art. 493 C. proc. civ. recursurile declarate de
reclamantul Sindicatul A., pentru membrii săi de sindicat B. și C.,
și de pârâtul Spitalul Municipal Roșiorii de Vede, deși sunt
admisibile în principiu, au fost formulate peste termenul legal, ceea ce impune
respingerea lor, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca
tardive, recursurile declarate de reclamantul Sindicatul A., pentru membrii
săi de sindicat B. și C. și de pârâtul Spitalul Municipal
Roșiorii de Vede împotriva încheierii de ședință din data
de 3 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2016.