ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2320/2016

Decizia nr. 2320/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1812 din 29 octombrie 2015, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/87/2015 a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul A. din cadrul Spitalului Municipal Roșiorii de Vede, în numele și pentru membrii săi B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal Roșiorii de Vede pe care l-a obligat să plătească fiecăruia dintre reclamanți-membrii de sindicat contravaloarea tichetelor de masă pe perioada de timp lucrată de fiecare reclamant, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, la care se adaugă dobânda legală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Spitalul Municipal Roșiorii de Vede înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, care, prin încheierea din data de 3 martie 2016 a suspendat, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., judecarea apelului până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a sesizării ce face obiectul Dosarului nr. x/1/2015.

La data de 6 iunie 2016 a fost înregistrată cererea de recurs formulată de reclamantul-apelant Sindicatul A. din cadrul Spitalului Municipal Roșiorii de Vede, în numele și pentru membrii săi B. și C., împotriva încheierii de ședință din data de 3 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în ceea ce privește măsura suspendării judecății apelului în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ. Recursul a fost declarat la data de 25 mai 2016 potrivit apostilei de primire a Curții de Apel București. Prin cererea de recurs reclamantul a solicitat reluarea judecății apelului în raport de decizia nr. 5 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 23 din O.U.G.

nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2005, cu modificările și completările ulterioare. Recurentul a atașat cererii, în extras, comunicatul emis de Biroul de Informare al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind decizia pronunțată de Înalta Curte, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia civilă, privind decizia nr. 5 pronunțată în data de 28 martie 2016 în Dosarul nr. x/1/2015. Prin această decizie s-au admis sesizările Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarele nr. y/87/2015, nr. z/87/2015 și nr. w/87/2015 și s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 23 din O.U.G.

nr. 115/2005, cu modificările și completările ulterioare, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă pentru personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate reprezintă un drept, iar nu o vocație. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus prin rezoluția din 9 iunie 2016 comunicarea cererii de recurs formulate de reclamant către intimatul Spitalul Municipal Roșiorii de Vede, pentru ca acesta să depună în termen legal întâmpinare. În data de 11.07.2016, s-a înregistrat direct la Înalta Curte de Casație și Justiție recursul formulat de pârâtul Spitalul Municipal Roșiorii de Vede împotriva soluției de suspendare dispusă prin încheierea de ședință din data de 3 martie 2016, solicitând, totodată, reluarea judecății apelului.

A dezvoltat critici pe fondul cauzei, arătând că prevederile Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu stabilesc în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, ci lasă la aprecierea acestuia în funcție de posibilitățile economico-financiare reale de care dispune, iar aceasta presupune ca aceste sume să fie prevăzute în buget. A solicitat, în raport de decizia nr. 5/2015 prin care Înalta Curte a soluționat sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, să fie obligat la plata contravalorii tichetelor de masă până la data pronunțării deciziei, la care să se calculeze actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței până la data efectivă.

La data de 16.08.2016, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de reclamantul Sindicatul A., prin care a solicitat respingerea recursului Spitalului Municipal Roșiorii de Vede și judecarea cauzei în lipsă. Actul de procedură a fost comunicat. La data de 02.09.2016, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de Sindicatul A. din Spitalul Municipal Roșiorii de Vede, solicitând și judecarea cauzei în lipsă. Întâmpinarea a fost comunicată. După încheierea procedurii de comunicare, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor la data de 19 septembrie 2016 și s-a dispus, la data de 29 septembrie 2016, comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Potrivit dovezilor de comunicare, raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților litigante. La data de 19 octombrie 2016, recurentul Spitalul Municipal Roșiorii de Vede a depus la dosarul cauzei un punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului propriu, pentru argumente ce țin de fondul cauzei. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, s-a fixat termen pentru judecarea recursurilor a data de 24 noiembrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursurile formulate, Înalta Curte constată următoarele: Învestită cu soluționarea căii de atac a apelului într-un litigiu de muncă, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea de ședință din data de 3 martie 2016, a suspendat în baza art. 520 alin. (4) C. proc.

civ. judecarea cauzei până la soluționarea sesizării nr. x/1/2015 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., judecătorul poate suspenda judecata în alte cazuri prevăzute de lege. Dispozițiile art. 519 C. proc. civ. prevăd că dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Încheierea prin care este sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile nu este supusă niciunei căi de atac, așa cum prevăd dispozițiile art. 520 alin. (1) și prin această încheiere se va suspenda cauza până la pronunțarea unei hotărâri prealabile, așa cum dispun prevederile alin. (2) al aceluiași articol. Potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ. cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării. Suspendarea judecății procesului în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) este o suspendare facultativă (textul legal folosind sintagma „va putea”) astfel cum aceasta este consacrată de art. 413 alin. (3) C. proc.

civ. [art. 413 Instanța poate suspenda judecata: (…) alin. (3) în alte cazuri prevăzute de lege]. Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ. asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, iar potrivit alin. (2) recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului. Potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ. dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării acestei decizii, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în M. Of.

al României, Partea I. Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că împotriva încheierii de suspendare dispusă în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., partea are deschisă calea de atac a recursului până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept. Chestiunea de drept cu incidență în speță ce a generat suspendarea judecării prezentului litigiu în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ. a fost dezlegată prin decizia nr. 5 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, la data de 28 martie 2016 în Dosarul nr. x/1/2015. Așa fiind, părțile puteau declara recurs pe toată durata suspendării, dar nu mai târziu de data pronunțării hotărârii prealabile, respectiv 28.03.2016, după această dată ele putând solicita reluarea judecății apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 493, în procedura de filtrare a recursurilor, completul de filtru este chemat să verifice dacă recursul îndeplinește cerințele de formă, inclusiv din perspectiva declarării sale în termenul legal. Recurentul-reclamant Sindicatul A. din cadrul Spitalului Municipal Roșiorii de Vede, în numele și pentru membrii săi B. și C. a declarat recurs la data de 25 mai 2016, iar recurentul-pârât Spitalul Municipal Roșiorii de Vede a declarat recurs la data de 11.07.2016, ambele recursuri fiind promovate peste termenul legal. În acest context al analizei, față de considerentele precedente, din interpretarea dispozițiile art. 414 alin. (1) și 2 C. proc. civ. în raport de dispozițiile art. 493 C. proc.

civ. recursurile declarate de reclamantul Sindicatul A., pentru membrii săi de sindicat B. și C., și de pârâtul Spitalul Municipal Roșiorii de Vede, deși sunt admisibile în principiu, au fost formulate peste termenul legal, ceea ce impune respingerea lor, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca tardive, recursurile declarate de reclamantul Sindicatul A., pentru membrii săi de sindicat B. și C. și de pârâtul Spitalul Municipal Roșiorii de Vede împotriva încheierii de ședință din data de 3 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2016.