ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2556/2016

Decizia nr. 2556/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 2.389 din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția privind nelegala sesizare a instanței și a fost admisă acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în sensul că a fost constatată calitatea pârâtului A. de colaborator al securității.

Recurentul A. a criticat sentința civilă nr. 2.389 din 16 septembrie 2014 sub aspectul nepronunțării judecătorului fondului asupra excepției nelegalei sesizări a instanței de judecată, reținându-se greșit că ar fi fost clarificată această excepție prin încheierea de ședință din data de 13 mai 2014.

A susținut recurentul că excepția nelegalei sesizări a instanței a fost invocată la termenul de judecată din 09 septembrie 2014, motivat de faptul că procesul-verbal din 21 noiembrie 2013, prin care s-a luat hotărârea de sesizare a instanței de judecată, este viciat, cu privire la inexistența identității dintre membrii prezenți și semnăturile acestora, precum și în referire la lipsa semnăturii persoanei responsabile cu întocmirea și asumarea veridicității celor discutate și aprobate, acest document fiind necesar pentru legala sesizare a instanței de judecată.

Tot în legătură cu această excepție a arătat recurentul că, deși în procesul-verbal din 21 noiembrie 2013 se consemnează prezența a 10 membri, sunt doar nouă semnături în cuprinsul său, iar semnăturile aflate la procesul-verbal sunt doar confirmări de prezență, nu de luare a deciziei prin vot.

A mai susținut recurentul A. că, potrivit art. 21 alin. (8) din Regulamentul de organizare și funcționare al CNSAS, hotărârea de sesizare a instanței de judecată ar fi trebuit să fie motivată în fapt și în drept, iar votul membrilor colegiului se cerea a fi exprimat clar prin "da" sau "nu".

În privința fondului cauzei, a opinat recurentul pârât că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv persoana să fi furnizat informații, sub orice formă, organelor de securitate, informații care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, și aceste informații furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, instanța de fond reținând doar că informațiile de genul celor prezentate de reclamantă se înscriu în ipoteza textului de lege susmenționat, fără a-și prezenta propria opinie.

Consideră recurentul că sentința atacată nu este motivată, prima instanță preluând argumentația intimatului reclamant, deși acesta din urmă nu a făcut nicio probă în sensul dovedirii îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar notele și rapoartele din dosar nu puteau, prin modul de redactare, să conducă la concluzia îndeplinirii acestei condiții.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 6 Noul C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul CNSAS a solicitat să fie respins recursul ca nefondat, iar în referire la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488, pct. 6 Noul C. proc. civ., a susținut caracterul nemotivat al acestor critici.

În accepțiunea intimatului, prin încheierea de ședință din 13 mai 2014 s-a tranșat aspectul legat de legalitatea cererii de sesizare a CNSAS de către "B.", iar la termenul de judecată din 09 septembrie 2014 prima instanță a rămas în pronunțare atât asupra excepției nelegalei sale sesizări, cât și asupra fondului cauzei și a cererii reconvenționale depuse la dosar.

În referire la soluția dată asupra fondului acțiunii, arată intimatul că prima instanță a analizat corect condițiile a căror îndeplinire cumulativă este cerută de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se reține în persoana recurentului pârât calitatea de colaborator al fostei Securități, fără a fi preluate necenzurat argumentele invocate în cererea de chemare în judecată.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 490 și ale art. 205 Noul C. proc. civ..

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 03 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 11 mai 2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Examinând recursul în raport de criticile formulate și de temeiul juridic invocat în calea de atac, Înalta Curte reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Motivul de recurs prevăzut de art. 488, pct. 6 Noul C. proc. civ. a fost invocat de recurentul pârât A. atât pentru soluția primei instanțe de pronunțare asupra excepției nelegalei sale sesizări, cât și în legătură cu dezlegarea cauzei pe fond.

În privința primului aspect, referitor la respingerea excepției nelegalei sesizări a instanței de judecată, pentru care a susținut recurentul pârât că nu este motivată această soluție, Înalta Curte reține că sunt nefondate aceste critici.

În cuprinsul sentinței recurate se arată, că "hotărârea de transmitere a documentelor în instanță a fost legal adoptată", astfel cum se relevă din înscrisurile depuse la dosar.

Dispozitivul sentinței atacate cuprinde pronunțarea primei instanțe asupra excepției invocate de recurentul pârât la data de 09 septembrie 2014, iar soluția adoptată a fost motivată de judecătorul fondului, fiind posibilă verificarea raționamentului său în calea de atac.

Cerința motivării unei hotărâri judecătorești constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

O astfel de cerință este îndeplinită în cauza de față, iar soluția corectă a primei instanțe, pe care o împărtășește fără rezerve și instanța de control judiciar, poate fi suplinită prin argumente proprii în decizia pronunțată în recurs, fără ca prin aceasta să fie cauzată părții vreo vătămare a drepturilor sale procesuale.

Sesizarea primei instanța s-a realizat de către reclamantul CNSAS, titularul acțiunii, conform prevederilor art. 8 lit. a) și ale art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind aprobată nota de constatare întocmită de Direcția Juridică a CNSAS.

Alegațiile recurentului referitoare la nesemnarea de către toți membrii colegiului CNSAS a procesului-verbal de ședință din 21 noiembrie 2013, precum și la nesemnarea acestui înscris de către cel care figurează în cuprinsul său ca fiind însărcinat cu întocmirea sa, sunt lipsite de relevanță juridică, cât timp cerința legii reclamă doar existența unei aprobări a notei de constatare adoptate în condiții de cvorum cu întrunirea unei majorități simple (art. 21 din ROF al CNSAS), ceea ce s-a respectat prin documentația depusă la dosar.

Formalismul excesiv invocat de recurentul pârât în privința modului de sesizare a instanței de judecată nu este de natură să conducă la constatarea vreunei nulități asupra actelor adoptate de membrii Colegiului CNSAS în procedura lor internă, fiind respectate cerințele de cvorum și de constituire a majorității simple la adoptarea notei de constatate care reprezintă fundamentul opțiunii de sesizare a instanței de judecată.

În privința avizului care, potrivit susținerilor recurentului pârât, a lipsit din documentația ce a fost depusă în vederea justificării legalei sesizări a instanței competente, Înalta Curte reține că cerința existenței unui astfel de aviz este menționată în cuprinsul art. 35 alin. (5) din ROF al CNSAS, în care se arată că " Direcția investigații și Direcția comunicare, la finalizarea verificărilor, înaintează întreaga documentație Direcției juridice, în vederea emiterii unui aviz scris și motivat în fapt și în drept. Direcția juridică înaintează Colegiului CNSAS, prin secretarul acestuia, nota de constatare cu privire la existența ori inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia și avizul întocmit împreună cu materialele care au stat la baza întocmirii lor. Colegiul CNSAS, în maximum 15 zile lucrătoare de la înregistrarea la Secretariat, va lua în discuție nota de constatare și, după caz:

a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatare a calității de colaborator sau lucrător al Securității."

Natura juridică a unui astfel de înscris este cea a avizului consultativ, a cărui absență nu determină o nevalabilitate a actului administrativ adoptat în lipsa sa.

Prin urmare, criticile recurentului pârât referitoare la greșita pronunțare a primei instanțe asupra excepției nelegalei sesizări a acesteia și la nemotivarea soluției date asupra excepției sunt nefondate.

Cel de-al doilea aspect în legătură cu care a invocat recurentul A. incidența motivului de recurs reglementat de art. 488 pct. 6 Noul C. proc. civ. a fost cel referitor la soluționarea cauzei pe fond, fără a fi motivată hotărârea primei instanțe, fiind doar preluate argumentele reclamantului CNSAS.

Și aceste critici sunt nefondate, astfel cum reiese din examinarea sentinței atacate.

Prevederile art. 425 Noul C. proc. civ. impun cerința unei hotărâri în ale cărei considerente să se regăsească "obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În analiza efectuată de prima instanță asupra fondului cauzei aceasta a avut de cercetat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2, lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru verificarea calității de colaborator al fostei Securități a pârâtului A.

Potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, "b) (este) colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului."

Prima instanță a examinat, în cuprinsul hotărârii pronunțate, informațiile furnizate de pârât în perioada colaborării acestuia cu organele fostei Securități, reținând în mod corect că sunt întrunite cumulativ cerințele normei legale pentru existența acestei calități în persoana lui A.

Astfel cum este reglementată ipoteza legală, este suficient ca acțiunea de furnizare a informațiilor către organele de securitate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fără a fi necesar să se probeze în concret un rezultat care să rezide în îndeplinirea condiției îngrădirii efective a drepturilor și libertăților fundamentale ale unei persoane.

În cuprinsul hotărârii atacate cu recurs se face trimitere la notele olografe care cuprind astfel de informații ce îndeplinesc cerința textului reglementat de art. 2, lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul întrunirii elementelor cumulative cerute pentru existența calității de colaborator al fostei Securități de către cel chemat în judecată de CNSAS.

Prin urmare, sunt nefondate criticile recurentului pârât referitoare la incidența art. 488, pct. 6 Noul C. proc. civ. asupra raționamentului expus în adoptarea soluției pronunțate de prima instanță asupra fondului cauzei.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 2.389 din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2016.

Procesat de GGC - ED