CASE OF EVA MOLNÁR v. HUNGARY

Reclamantul s-a născut în 1954 și trăiește în Engelskirchen, Germania. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de partide, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 (prima rundă) și 21 (a doua rundă) aprilie 2002 au avut loc alegerile legislative în Ungaria. Coaliția care guvernase țara din 1998 și, prin urmare, a fost responsabilă de organizarea alegerilor, și-a pierdut majoritatea lor. Rezultatele oficiale ale alegerilor au fost înființate de comisioanele electorale locale și regionale în urma celui de-al doilea turn. După ce instanța a decis anumite plângeri cu privire la legalitatea și rezultatul procedurii de vot, la 4 mai 2002, Comitetul Electoral Național a făcut o declarație publică în Gazettea Oficială, conform căreia rezultatul a devenit final. Ca și în alegerile anterioare maghiare, acestea au fost practic identice cu rezultatele sondajei de ieșire efectuate în ziua celei de-a doua runde și cu rezultatele preliminare anunțate de Comitetul în seara 21 aprilie 2002. Totuși, opiniile au fost exprimate ulterior în anumite secțiuni ale mass-media că alegerile au fost “reglate”. Observatorii internaționali, în special Biroul pentru instituții democratice și Drepturile Omului Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), au constatat că alegerile parlamentare au fost desfășurate într-un mod în conformitate cu standardele internaționale și că sistemul electoral maghiar a furnizat baza unui proces în general transparent, responsabil, liber, echitabil și egal. 10. O perioadă de două luni a trecut în timpul căreia un nou guvern, într-o coaliție a partidelor de ex-opțiune, a fost format, care și-a preluat funcțiile la 27 mai 2002. În dimineața joi, 4 iulie 2002, mai multe sute de manifestanți au început să protesteze împotriva distrugerii statutare a voturilor, programate pentru 20-22 iulie. Ei au blocat podul Erzsébet situat central în Budapesta cu mașinile lor. Obiectivul lor a fost de a forța o reținere a voturilor electorale. Din moment ce au adus traficul la o întreținere completă și nu au anunțat în prealabil strângerea lor la poliție, astfel cum prevede Legea nr. 3 din 1989 privind Libertatea Adunării („Legea Adunării”), demonstrația a fost dispersată după câteva ore. 11. La scurt timp după aceea, la ora 1 p.m., mai mulți manifestanți, din nou fără nici o notificare anterioară, s-au asamblat la Kossuth Square în fața clădirii Parlamentului, cerând o renunță a voturilor și exprimând sprijinul pentru participanții la evenimentele de dimineață la Pontul Erzsébet. 12. Potrivit observațiilor reclamantului din 14 februarie 2005 și ale observațiilor Guvernului, aceste demonstranți au fost la Pontul Erzsébet și apoi au fost mutați în Piața Kossuth. Cu toate acestea, în observațiile sale din 23 decembrie 2007, reclamantul a declarat că au fost pur și simplu susținători ai celor care au blocat Podul Erzsébet. 13. Având învățat aceste evenimente din știri, reclamantul s-a alăturat la demonstrație la ora 19:00. Până atunci, traficul și transportul public – inclusiv circulația tramvai și trolei-bus – au devenit grave perturbate în zona Kossuth Square. Numărul estimat de demonstratori a variat de la mai multe sute la două sau trei mii. Poliția a încercat inițial să permită circulația traficului să continue, dar în cele din urmă a trebuit să închidă unele străzi din apropiere. În cele din urmă, în fața unei situații negestionabile, au rupt demonstrația la aproximativ ora 9:00 fără a folosi nici o forță. Reclamantul a participat la demonstrație până la dispersie. 14. Presa maghiară a raportat în detaliu despre evenimente, iar afacerea a fost vestea principală din țară. Într-un comunicat oficial, Președintele Republicii a condamnat evenimentele din 4 iulie 2002, declarându-le ilegale. El a subliniat că Ungaria este o democrație parlamentară stabilă în care se observă drepturile omului și unde chiar și punctele de vedere critice ar trebui exprimate în mod legal. 15. Reclamantul a solicitat o revizuire judiciară a acțiunilor poliției în fața Curții Centrale de District din Budapesta. Ea a afirmat că dispersarea demonstrației era ilegală. 16. La 1 octombrie 2003, Curtea de District a respins cererea reclamantului. Acesta a stabilit că datoria de a informa poliția despre reuniunile planificate este aplicabilă fiecărui tip de demonstrație, inclusiv cele spontane, deoarece reclamantul nu a negat că demonstrația în cauză nu a fost notificată poliției, astfel cum prevede art. 14 din Legea Adunării, aceasta din urmă nu a avut nici o altă alegere, ci să-l despărțiască. 17. În plus, instanța a constatat că datoria de a informa poliția în prealabil despre reuniunile deținute în public a servit protecția interesului public și a drepturilor altor persoane, și anume prevenirea tulburărilor și circulația neinterzisă a traficului. Prin urmare, a concluzionat că măsurile luate de poliție au fost în conformitate cu legea. 18. La 13 iulie 2004, Curtea Regională de Budapesta a susținut hotărârea de primă instanță. Hotărârea sa a fost judecată împotriva avocatului reclamantului la 31 august 2004. 19. Constituția Republicii Ungariei (Legea nr. 20 din 1949, astfel cum a fost modificată) prevede, în măsura în care este cazul, în continuare: „Republica Ungariei recunoaște dreptul la adunarea pașnică și asigură libertatea de exercitare.” 20. Dispozițiile relevante ale Actului nr. 3 din 1989 privind Libertatea Adunării („Legea Adunării”) se citește după cum urmează: „(3) Exercitarea libertății de adunare nu constituie o infracțiune sau o incitare la infracțiune; în plus, nu ar trebui să conducă la încălcarea drepturilor și libertăților altora.” „Organizarea unui eveniment deținut în domeniul public va fi notificată sediului de poliție competent în conformitate cu locul evenimentului, iar în Budapesta sediul Poliției Budapestei, cu trei zile înainte de data planificată a evenimentului. Obligația de a notifica poliția este adresată organizatorului evenimentului.” (1) În cazul în care deținerea unui eveniment supus notificării anterioare pune în pericol funcționarea adecvată a organismelor sau a instanțelor reprezentative sau a rezultatului într-un obstacol disproporționat al circulației traficului, poliția poate interzice deținerea evenimentului la locul sau la momentul indicat în notificare, în termen de 48 de ore de la primirea notificării de către autoritate.” (1) Nici un recurs nu are loc împotriva deciziei poliției, dar organizatorul poate solicita revizuirea judiciară a deciziei administrative în termen de trei zile de la notificarea sa.” (1) Poliția dispersează evenimentul în cazul în care exercitarea dreptului la libertate de reuniune contravene subsecțiunea 3 din secțiunea 2 sau în cazul în care participanții apar la evenimentul ... în posesie de arme sau în cazul în care un eveniment supus notificării anterioare este ținut fără notificare, ... sau în ciuda unei decizii de interzicere a evenimentului. ... (3) În cazul în care un eveniment este dispersat, participanții pot solicita un control judiciar în termen de 15 zile în vederea stabilirii ilegalității dispersării.”