ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 905/2017

Decizia nr. 905/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea arbitrală înregistrată sub nr. 91 din 23 mai 2012 la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Arad reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâta SC B. SRL, solicitând Tribunalului Arbitral obligarea pârâtei la plata, contravalorii în lei, la cursul B.N.R. leu/euro din ziua plăți efective, a sumei de 11.250 euro plus TVA, conform prevederilor art. 8 din contractul de gestionare și dezvoltare a podgoriei încheiat între părți la data de 31 octombrie 2011, cu cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea nr. 7 din 7 august 2012 Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie și Agricultură a Județului Arad a admis acțiunea reclamantei.

A obligat pârâta SC B. SRL la plata către reclamanta SC A. SRL a contravalorii în lei, la cursul B.N.R. leu/euro din ziua plății efective, a sumei de 11.250 euro plus TVA, reprezentând debit neachitat.

A obligat pârâta SC B. SRL la plata către reclamanta SC A. SRL a sumei de 2.478,13 lei cheltuieli arbitrale constând în taxă arbitrală.

Prin încheierea de ședință din 28 mai 2015 Tribunalul arbitral a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de către petenta SC A. SRL, a îndreptat eroarea materială strecurată în hotărârea arbitrală, în sensul că în tot cuprinsul hotărârii arbitrale pârâta se va identifica cu numărul de ordine din Registrul Comerțului J02/1667/2003 și cu cod unic de înregistrare nr. 15987660.

Împotriva hotărârii arbitrale a formulat acțiune în anulare SC B. SRL.

Prin încheierea din 17 decembrie 215 Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, instanță învestită cu soluționarea acțiunii în anulare, constatând că în cauză nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, față de lipsa nejustificată a părților la termenul de judecată, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și a trimis dosarul în arhiva Curții de Apel Timișoara până la stăruința părții interesate în soluționarea pricinii.

Prin notele scrise transmise prin fax la data de 11 decembrie 2016 și înregistrate sub nr. 989 din 12 decembrie 2016, reclamanta SC B. SRL își exprimă dezacordul privind posibilitatea constatării perimării, invocând aplicabilitatea în cauză a termenului de prescripție de un an prevăzut de art. 248 din vechiul C. proc. civ. aplicabil în speță. Prin aceleași note scrise reclamanta solicită judecarea cauzei în lipsa sa.

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 12 decembrie 2016, nefiind formulată o cerere în acest sens de către una dintre părți.

Prin sentința nr. 12/PI din 12 decembrie 2016 Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a constatat perimată acțiunea în anularea hotărârii arbitrale formulată de petenta SC B. SRL Măderat în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL Drauț, instanța constatând că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 416 alin. (1) și art. 420 alin. (1) noul C. proc. civ.

Împotriva încheierii din 17 decembrie 2015 și a deciziei nr. 12/PI/2016 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a formulat recurs recurenta-reclamantă SC B. SRL Măderat.

Recurenta a invocat inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor noului C. proc. civ. în condițiile în care hotărârea arbitrală a fost pronunțată sub imperiul vechii legi de procedură, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.

Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta:

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acestuia.

Totodată, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevede că procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, (...) înainte de intrarea în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată.

Acțiunea în anulare reglementată de art. 364 C. proc. civ. nu este o simplă acțiune în anularea unei convenții din care lipsește orice componentă jurisdicțională, ci un mijloc procedural specific de desființare a unei hotărâri arbitrale care sancționează, în principal, încălcarea convenției arbitrale, motivele de anulare prevăzute de art. 364 C. proc. civ. fiind intim legate de convenția arbitrală.

Așadar, față de regimul juridic aplicabil acțiunii în anulare, ca unică modalitate de desființare a hotărârii arbitrale, dată fiind astfel determinarea procesuală existentă între acțiunea arbitrală și acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale, trebuie avută în vedere data la care a fost formulată cererea de arbitrare întrucât acesta este momentul la care a fost declanșat procesul care a condus la pronunțarea hotărârii arbitrale și care a justificat inițierea demersului judiciar constând în promovarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale.

Întrucât cererea de arbitrare a fost înregistrată la Curtea de Arbitraj la data de 23 mai 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. și a Legii nr. 76/2012 (15 februarie 2013), în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012.

Așadar, în aplicarea principiului tempus regit actum, din perspectiva intercondiționării mai sus relevate, în considerarea celor ce preced, instanța trebuia să analizeze excepția de perimare a acțiunii în anulare prin raportare la termenul și condițiile reglementate de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 219 pct. 3 din Legea nr. 71/2011, orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se primă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

În speța de față, se constată că pricina a fost suspendată la data de 17 decembrie 2015, pentru lipsa părților conform art. 411 alin. (1) pct. 2 din noul C. proc. civ., respectiv art. 242 alin. (1) pct. 2 din vechiul C. proc. civ.

Dispunând suspendarea cauzei la termenul din 17 decembrie 2015, instanța a încălcat prevederile art. 242 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, întrucât, prin cererea transmisă prin fax la data de 17 decembrie 2015, SC B. SRL solicitase judecata cauzei în lipsă.

Așa fiind, constată întemeiat recursul declarat împotriva încheierii din 17 decembrie 2015, astfel că, potrivit art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., îl va admite, va casa încheierea recurată și va dispune trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.

Cât privește criticile formulate cu privire la hotărârea de perimare, constată că, în adevăr, cauza nu a rămas în nelucrare din culpa părților, în sensul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., atâta vreme cât suspendarea soluționării cauzei se dispusese cu încălcarea art. 242 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite și recursul declarat împotriva sentinței nr. 12/PI din 12 decembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, pe care o va casa, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva încheierii din data de 17 decembrie 2015 și a sentinței nr. 12/PI din 12 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Casează încheierea și decizia atacate și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 mai 2017.