ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1269/2016

Decizia nr. 1269/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința civilă nr. 1833 din 23 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile autorității de lucru judecat și inadmisibilității ca nefondate.

Totodată, a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de reclamanta SIF A. SA Bacău, în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA Brăila și C. - E. și a obligat reclamanta SIF A. SA către pârâta SC B. SA Brăila la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3180 lei, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Cât privește excepția inadmisibilității, instanța de fond a constatat că un prim argument în susținerea acesteia l-a constituit împrejurarea ca dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 statuează în mod expres ca actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate.

A mai reținut instanța că în acord cu practica judiciară constanta a Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nu este în căderea instanței investite cu soluționarea excepției să facă o atare analiza, acesta fiind atributul exclusiv al instanței de trimitere.

Prin urmare,instanța a respins ca nefondata excepția inadmisibilității invocată de pârâta C.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că dispozițiile speciale ale legislației pieței de capital au stabilit un regim derogatoriu de la regulile generale referitoare la condițiile de publicitate cuprinse în Legea nr. 24/2000,instituind obligația D. de publicare periodică a unui buletin, atât în format electronic, accesibil de pe site-ul oficial al acesteia, cât și în formă materială, publicație care se poate procura de la sediul autorității sau prin abonament.

Rezultă ca nu se poate reține nici cea de-a doua critică de nelegalitate adusă Dispunerii de măsuri nr. 8/2006, neexistând vreo obligație a D. de publicare a acestui act administrativ normativ in M. Of. al României, dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, care reprezintă norma generală, fiind inaplicabile actului dedus judecății.

Calea de atac exercitată;

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamanta SIF A. SA, solicitând admiterea recursului și modificarea acesteia în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocate.

În motivele de recurs, în esență, se critică soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât se poate observa că există o prevedere legală specială care reglementează retragerea de la tranzacționare sens in care consideră că D. nu poate adopta propriile reglementări.

Intimații-pârâți SC B. SA Brăila și C. - E. au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs;

La termenul de judecată din 20 aprilie 2016, în temeiul art. 137 C. proc. civ., instanța de recurs a rămas în pronunțare cu privire la excepția tardivității recursului invocată de intimata - pârâtă

SC B. SA Brăila, excepție de procedură peremptorie și absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs.

Prin sentința atacată cu recurs a fost soluționată o excepție de nelegalitate invocată în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, „s

oluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere”.

Sentința recurată a fost comunicată recurentei - reclamante la data de 15 octombrie 2015, așa cum rezultă din aplicarea ștampilei cu data sosirii - procesul verbal de predare a hotărârii (filele 159 la dosarul Curții de apel), iar recursul a fost declarat la data de

30 octombrie 2015, potrivit dovezii aflate la fila 8 din dosarul de recurs), cu mult peste termenul prevăzut de lege.

Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât chiar dacă în dispozitivul sentinței recurate a fost menționată calea de atac a recursului și termenul de 15 zile de la comunicare pentru declararea acestuia, recurentul nu se poate prevala de această împrejurare, deoarece, pe de o parte, condițiile, limitele și termenele în care pot fi exercitate căile de atac sunt prevăzute de lege, astfel încât o hotărâre judecătorească nici nu le poate acorda ea însăși, nici nu le poate suprima, iar, pe de altă parte, partea nu poate invoca necunoașterea legii, potrivit adagiului „nemo censetur ignorare legem”.

În raport de cele mai sus reținute, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul promovat de reclamantă.

Având în vedere soluția pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, devin incidente dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată partea „căzută în pretenții” adică recurenta SIF A. SA., la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, în cuantum de 1.500 lei către intimata SC B. SA Brăila, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității declarării recursului invocată de intimata-pârâtă SC B. SA Brăila.

Respinge recursul declarat de reclamanta SIF A. SA. împotriva sentinței civile nr. 1833 din 23 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Obligă recurenta la plata sumei de 1.500 lei către intimata SC B. SA Brăila, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2016.