Osvath împotriva Ungariei

Rezoluția CM/ResDH(2008)74 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva Ungariei (solicitarea nr. 20723/02, Hotărârea din 05/07/2005, definitivă la 05/10/2005) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea Curții transmisă Comitetului după încheierea acesteia.

Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește lipsa unei proceduri contradictorii privind prelungirea detenției provizorii a reclamantului din cauza faptului că … După ce a invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care o are Ungaria de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la > examinarea.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2008)74 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Osváth împotriva Ungariei Recapitulare preliminară a cauzei La … Curtea a considerat că, chiar dacă reclamantul ar fi avut posibilitatea de a se prezenta în persoană sau de a fi reprezentat la ședințele cu privire la detenția sa, această posibilitate nu i-ar fi permis să formuleze observații cu privire la cererile Parchetului. În plus, Curtea a constatat că reclamantul nu a putut să apară în persoană și nici să fie reprezentat în fața Curții Supreme care a decis ulterior cu ușile închise prelungirea detenției provizorii. În sfârșit, Curtea a remarcat că faptul că Curtea Supremă a prelungit reținerea provizorie a reclamantului pe baza riscului de fugă, un motiv care nu a fost invocat anterior și, prin urmare, complet neașteptat pentru solicitant, a agravat lipsa unei proceduri contradictorii.

Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Curtea nu a acordat o satisfacție echitabilă. Curtea a considerat că constatarea încălcării articolului 5 alineatul (4) din Convenție constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă în virtutea prejudiciului moral pe care reclamantul l-a suportat. b) Măsuri individuale Reclamantul a fost eliberat în martie 2002. II. Măsuri generale 1) Măsuri legislative : vechiul Cod de procedură penală, în vigoare la momentul faptelor, nu prevedea ca cererile de prelungire a detenției provizorii, făcute în etapa anchetei preliminare, să fie comunicate pârâtului. Legea 2006/LI a modificat dispozițiile Codului de procedură penală din 2003 cu privire la acest aspect.

În conformitate cu noile dispoziții, în prezența părților la ancheta preliminară, trebuie să se țină o audiere preliminară, în cazul în care trebuie luată o decizie de plasare în detenție provizorie. În ceea ce privește prelungirea detenției provizorii, instanța de judecată examinează astfel de cereri în ședință, cu participarea pârâtului și a consiliului său, în cazul în care acest lucru este necesar din cauza unui fapt nou, care nu este menționat în deciziile anterioare privind reținerea provizorie. Înainte de a ajunge la tribunal, instanța de judecată transmite cererea procurorului și avocatului său. Procurorul nu poate prezenta astfel de cereri după stabilirea actului de acuzare. În cazul în care cererea de prelungire a detenției provizorii nu invocă fapte noi, instanța de judecată se poate pronunța, pe baza dosarului și fără audiere.

În acest caz, instanța de judecată transmite cererea de Parchet împreună cu hotărârea sa pârâtului și Consiliului său. 2) Publicarea și difuzarea acestuia. : Hotărârea Curții a fost publicată pe site-ul Ministerului Justiției și al menținerii ordinii (www.irm.gov.hu) și în revista trimestrială a drepturilor omului Acta Humana . În plus, Ministerul Justiției și Justiției a trimis o copie a hotărârii pronunțate Consiliului Național al Magistraturii și Biroului Procurorului General pentru difuzare pe lângă judecătorii și procurorii competenți. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Ungaria și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 8 octombrie 2008 în cadrul celei de-a 1035-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2008)74 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme Osváth contre la Hongrie (Requête n o 20723/02, arrêt du 05/07/2005, définitif le 05/10/2005) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’absence de procédure contradictoire concernant la prolongation de la détention provisoire du requérant du fait qu’il ne s’est jamais vu communiquer au préalable copie des demandes du parquet de prolongation de la détention provisoire (violation de l’article 5§4) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la Hongrie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2008)74 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Osváth contre la Hongrie Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne l’absence de procédure contradictoire devant les juridictions nationales du fait qu’entre juin et décembre 2001 la détention provisoire du requérant avait été prolongée de façon répétée sur demande du parquet, sans que l’intéressé n’ait reçu au préalable copie de ces demandes (violation de l’article 5§4). La Cour a estimé que, même si le requérant avait eu la possibilité de comparaître en personne ou d’être représenté aux audiences concernant sa détention, cette possibilité ne lui aurait pas permis de formuler des observations sur les demandes du parquet.

En outre, la Cour a relevé que le requérant n’avait pas pu comparaître en personne ni être représenté devant la Cour suprême qui a ultérieurement décidé à huis clos la prolongation de sa détention provisoire. Enfin, la Cour a noté que le fait que la Cour suprême ait prolongé la détention provisoire du requérant sur la base du risque de fuite, un motif non évoqué auparavant et, partant totalement inattendu pour le requérant, avait aggravé l’absence de procédure contradictoire. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable La Cour n’a pas octroyé de satisfaction équitable. Elle a estimé que le constat de violation de l’article 5§4 de la Convention constituait en soi une satisfaction équitable suffisante au titre du dommage moral que le requérant a pu subir.

b) Mesures individuelles Le requérant a été remis en liberté en mars 2002. II. Mesures générales 1) Mesures législatives : L’ancien Code de procédure pénale, en vigueur à l’époque des faits, ne prévoyait pas que les demandes du parquet de prolongation de la détention provisoire, faites au stade de l’enquête préliminaire, soient communiquées au défendeur. La loi 2006/LI a modifié les dispositions du Code de procédure pénale de 2003 sur ce point. Conformément aux nouvelles dispositions, une audience préliminaire doit être tenue en présence des parties à l’enquête préliminaire, si une décision de placement en détention provisoire doit être prise. S’agissant de la prolongation du placement en détention provisoire, le juge d’instruction examine de telles demandes en audience, avec la participation du défendeur et de son conseil, si cela est rendu nécessaire par la survenance d’un fait nouveau, non évoqué dans les décisions antérieures sur la détention provisoire.

Avant l’audience, le juge d’instruction transmet la demande du procureur au défendeur et à son avocat. Le procureur ne peut présenter de telles demandes une fois l’acte d’accusation établi. Lorsque la demande du parquet de prolongation de la détention provisoire n’invoque pas de faits nouveaux, le juge d’instruction peut se prononcer, sur la base du dossier et sans audience. En pareil cas, le juge d’instruction transmet la demande du parquet avec sa décision au défendeur et à son conseil. 2) Publication et diffusion : L’arrêt de la Cour a été publié sur le site Internet du Ministère de justice et du maintien de l’ordre ( www.irm.gov.hu) et dans la revue trimestrielle des droits de l’homme Acta Humana . De plus, le Ministère de justice et de l’exécution des lois a envoyé une copie de l’arrêt au Conseil national de la magistrature et au Bureau du procureur pour diffusion auprès des juges et procureurs compétents.

III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir de nouvelles violations similaires et que la Hongrie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 8 octobre 2008 lors de la 1035e réunion des Délégués des Ministres