ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.04.2016

ÎCCJ, Decizia nr. 154/2016

HOTĂRÂRE
18.04.2016
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 154/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia civilă nr. 154/2016

Asupra admisibilității

în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile

art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

La

data de 11 decembrie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de A.,

împotriva măsurii de respingere a cererii de intervenție

în interesul recurentului, dispusă prin decizia nr. 2786 din 17 septembrie

2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2013.

În

temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2)

pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii

de atac deduse judecății în speță.

Analizând

recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta

Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se

succed.

Pentru

a da eficiență principiului legalității și principiului

constituțional al egalității în fața legii și autorităților,

instanța trebuie să examineze căile de atac cu care este sesizată

prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală

și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă

acestora.

Potrivit

dispozițiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ.:

„Încheierea

de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată

în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă,

respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul,

dacă încheierea a fost dată în primă instanță, respectiv

numai recursul, la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea

a fost pronunțată în apel.(…)”.

Din

interpretarea literală, logică și teleologică a dispozițiilor

legale citate, rezultă că recursul se poate exercita numai în cazul în

care hotărârea atacată este o încheiere și numai dacă aceasta

este pronunțată în apel, ceea ce nu este cazul în speță.

Dat

fiind faptul că, în cauză, măsura supusă cenzurii instanței

de control judiciar a fost pronunțată printr-o decizie dată în recurs

de către o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

hotărâre definitivă, conform prevederilor art. 634 alin. (5) C. proc.

civ. și întrucât competența completului de 5 judecători în alte materii

decât cea penală este expres și limitativ prevăzută de lege,

această categorie de cauze nefiind menționată în competența

acestei instanțe și neputându-se crea, pe calea adăugării la

lege, un nou grad de jurisdicție,

rezultă că recursul

dedus judecății nu este admisibil în principiu.

Recunoașterea

unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității,

consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului

constituțional al egalității în fața legii și a autorităților

și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de

drept.

Or,

normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și

soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt

de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din

Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu

nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea

lor.

Așadar,

în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența

unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă

de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac,

recursul declarat de

A.

nu poate fi primit.

În

consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge

recursul, ca inadmisibil.

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de A.,

împotriva deciziei nr. 2786 din 17 septembrie

2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2013.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2016.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-01-11
0,97
ÎCCJ, Decizia nr. 19/2016
Decizia civilă nr. 19/2016 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: La data de 30 septembrie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de C
ÎCCJ 2016-01-11
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 16/2016
Decizia civilă nr. 16/2016 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: La data de 25 noiembrie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Ca
ÎCCJ 2016-07-11
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 253/2016
civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de către intervenienta Asociația Magistraților din România. II. În ceea ce privește recursul declarat de Inspecția Judiciară, se constată că acesta este tardiv. În temeiul dispozi
ÎCCJ 2016-01-11
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 14/2016
Decizia civilă nr. 14/2016 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: La data de 10 noiembrie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Ca
ÎCCJ 2016-04-18
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 156/2016
Decizia civilă nr. 156/2016 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: La data de 4 ianuarie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Cas
Sursă