ÎCCJ, Decizia nr. 19/2016

ÎCCJ, Decizia nr. 19/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia civilă nr. 19/2016

Asupra admisibilității

în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile

art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

La data de 30

septembrie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de A.,

B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș.,

T., Ț., U., V., W., prin avocat X, împotriva încheierii de ședință

din 12 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul

nr. x/2/2013*.

În temeiul dispozițiilor

art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte

va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății

în speță.

Analizând recursul

în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.

Pentru a da eficiență

principiului legalității și principiului constituțional al egalității

în fața legii și autorităților, instanța trebuie să

examineze căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii

condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să

respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Potrivit dispozițiilor

art. 64 alin. (4) C. proc. civ.:

„Încheierea de

respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată

în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă,

respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul,

dacă încheierea a fost dată în primă instanță, respectiv

numai recursul, la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea

a fost pronunțată în apel.(…)”.

Din interpretarea

literală, logică și teleologică a dispozițiilor legale

citate, rezultă că recursul se poate exercita numai în cazul în care încheierea

atacată este pronunțată în apel, ceea ce nu este cazul în speță.

Dat fiind faptul

că, în cauză, încheierea supusă cenzurii instanței de control

judiciar a fost pronunțată în recurs de către o secție a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, iar hotărârile date asupra

recursului sunt definitive, conform prevederilor art. 634 alin. (5) C. proc.

civ. și întrucât competența completului de 5 judecători în alte materii

decât cea penală este expres și limitativ prevăzută de lege,

această categorie de cauze nefiind menționată în competența

acestei instanțe și neputându-se crea, pe calea adăugării la

lege, a unui nou grad de jurisdicție, recursul dedus judecății nu

este admisibil în principiu.

Recunoașterea

unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității,

consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului

constituțional al egalității în fața legii și a autorităților

și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de

drept.

Or, normele procesuale

privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României,

neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar, în

raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența

unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă

de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac,

recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O.,

P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., prin avocat X, nu poate fi primit.

În consecință,

pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O.,

P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., prin avocat X, împotriva încheierii

de ședință din 12 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, în Dosarul nr. x/2/2013*.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 11 ianuarie 2016.