CASE OF KOUNOV AGAINST BULGARIA

Rezoluția CM/ResDH(2008)70 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Kounov împotriva Bulgariei (domanda nr. 24379/02, hotărârea din 23 mai 2006, finală din 23 august 2006) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte după ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la un refuz nejustificat de redeschidere a procesului reclamantului după condamnarea în absență (violarea articolului 6 alineatul (1) (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Bulgariei în temeiul articolului 46, alin. (1) din Convenție care să respecte hotărârea; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere că, în termenul stabilit, statul reclamant a plătit reclamantului doar satisfacția prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - de măsuri generale, care împiedică încălcări similare; DECLARE, care au examinat măsurile luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2008)70 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cazul Kounov împotriva Bulgariei Cazul introductiv Raportul cauzei privind o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil din cauza refuzului nejustificat al Curții Supreme de Casare de a redeschide procesul penal care a dus la condamnarea sa în absență în 1999 (violație a articolului 6§1). În 2002, Curtea Supremă de cassare a refuzat să reexamineze cazul reclamantului, declarând că a retras în mod deliberat de la procedura atunci când a fost exclus de la secția de poliție în cazul în care a fost interogat cu privire la faptele relevante și că, din cauza faptului său nedrept, a fost judecat în absență. Curtea Europeană a remarcat faptul că reclamantul a fost judecat în absență fără a primi informații oficiale cu privire la acuzațiile împotriva acestuia sau la data procesului său. A fost intervievat cu privire la faptele de către poliție în 1998, el ar fi putut doar suspecta că procedurile ar putea fi inițiate, dar nu are nici o modalitate de a ști exact ce acuzații urmează să fie aduse. În aceste circumstanțe, Curtea nu a considerat faptul că reclamantul avea suficientă cunoștință a procedurii sau a acuzațiilor împotriva acestuia pe baza căreia ar putea decide în mod deliberat să absoardă sau să renunțe la dreptul său inequívoca de a apărea în instanță și să se apere. În consecință, art. 6 din convenție prevedea că ar fi trebuit să aibă posibilitatea de a obține o reexaminare a cauzei sale, dar care a fost respinsă de Curtea Supremă de cassare. Plata unor măsuri juste și individuale Detalii privind doar satisfacția Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 299 EUR Pagate la 22/11/2006 b) Măsuri individuale Curtea Europeană și-a reamintit jurisprudența în conformitate cu care atunci când o persoană într-o situație similară cu cea a reclamantului în acest caz a fost condamnată în ciuda încălcării dreptului său de a participa la procedură, noua procedură sau redeschiderea aceleiași proceduri reprezintă, în principiu, o modalitate adecvată de remediere a încălcării constatate (§59 din hotărâre). În urma hotărârii Curții Europene, Procurorul General a solicitat redeschiderea procedurii în conformitate cu art. 422 din Codul de Procedură Penală. Într-o hotărâre din 10/04/2007, Curtea Supremă de Casare a susținut această cerere. A anulat condamnarea reclamantului și a trimis cazul instanței competente pentru o nouă examinare. De asemenea, trebuie remarcat faptul că reclamantul a respectat întreaga condamnare de patru ani de închisoare impusă în procedura criticată de Curtea Europeană. În cazul achitării, reducerii condamnării sau descărcării acuzatului, este posibil ca reclamantul să solicite compensații pentru că a fost reținut pe baza unei condamnații pronunțate în absența sa, în baza Legii de răspundere a statului pentru prejudiciile cauzate persoanelor fizice prin actele sale. II. Măsuri generale Începând cu anul 2000, legislația internă prevede posibilitatea ca o persoană condamnată în absență să solicite redeschiderea procedurii, cu condiția ca aceasta să nu fi fost conștientă de procedurile penale (art. 362a din Codul de Procedură Penală din 1974, încorporat în noul Cod de Procedură Penală din 2006, §423). Potrivit practicii prevalente ale Curții Supreme de Cassare, acuzatul trebuie să fie notificat personal de proces și acuzațiile împotriva lui pentru a stabili că este conștient de proceduri. În plus, o bancă a Curții Supreme de cassare, diferită de cea care a refuzat deschiderea procesului reclamantului în cazul în cauză, a acordat reclamantului cererea privind deschiderea unui alt proces în absență împotriva acestuia, constatând că faptul de a fi interogat de către poliție cu privire la faptele relevante (interrogatoriul din 1998 a avut ca obiect o serie de furturi pentru care reclamantul a fost condamnat în două proceduri diferite) nu a fost suficient pentru a presupune că a fost conștient de procedura. În aceste circumstanțe, încălcarea constatată nu pare să dezvăluie nici o problemă structurală cu privire la garantarea unui proces echitabil în cazurile de condamnare în absență . Din acest motiv și având în vedere dezvoltarea efectului direct acordat de instanțe bulgare la Convenția și jurisprudenței Curții, publicarea și difuzarea hotărârii Curții Europene la Curtea Supremă de casă par a fi măsuri suficiente pentru execuție. Hotărârea Curții Europene a fost publicată pe site-ul web al Ministerului Justiției www.mjeli.government.bg și a fost trimisă la 21/2007 Curții Supreme de Casare. III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamantul încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și că Bulgaria și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 8 octombrie 2008 la a 1035-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2008)70

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Kounov against Bulgaria

(Application No 24379/02, judgment of 23 May 2006, final on 23 August 2006)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns an unjustified refusal to reopen the applicant’s trial after conviction

in absentia

(violation of Article 6 paragraph 1) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with Bulgaria’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2008)70

Information about the measures taken to comply with the judgment in the case of

Kounov against Bulgaria

Introductory case summary

The case concerns a violation of the applicant’s right to a fair trial due to the unjustified refusal by the Supreme Court of Cassation to reopen the criminal trial which resulted in his conviction

in absentia

in 1999 (violation of Article 6§1). In 2002, the Supreme Court of Cassation refused to re-examine the applicant’s case, finding that he had deliberately withdrawn from the proceedings when he absconded from the police station where he was being questioned about the relevant facts and that it was because of his wrongful conduct that he had been tried

in absentia.

The European Court noted that the applicant had been tried

in absentia

without having received any official information as to the accusations against him or the date of his trial. Having been interviewed about the facts by the police in 1998, he could only have suspected that proceedings might be initiated but had no way of precisely knowing what charges were to be brought. In those circumstances, the Court did not consider it established that the applicant had had sufficient knowledge of the proceedings or of the accusations against him on the basis of which he could deliberately decide to abscond or unequivocally waive his right to appear in court and defend himself. Accordingly, Article 6 of the Convention required that he should have had the possibility to obtain a re-trial of his case, but that had been denied by the Supreme Court of Cassation.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

-

1

299 EUR

1

299 EUR

Paid on 22/11/2006

b) Individual measures

The European Court recalled its case-law according to which when a person in a situation similar to the applicant’s in this case has been convicted despite a violation of his right to participate in proceedings, new proceedings or reopening of the same proceedings represent in principle an appropriate means for redressing the violation found (§59 of the judgment).

Following the European Court’s judgment, the Prosecutor General requested reopening of the proceedings in accordance with Article 422 of the Code of Criminal Procedure. In a decision of 10/04/2007, the Supreme Court of Cassation upheld this request. It annulled the applicant’s conviction and sent the case to the competent court for a new examination. It should further be noted that the applicant has served the entire sentence of four years’ imprisonment imposed in the proceedings criticised by the European Court. In case of acquittal, reduction of sentence or discharge of the accused, there is a possibility for the applicant to request compensation for having been detained on the basis of a conviction pronounced in his absence, relying on the Act on Responsibility of the State for damage caused to individuals by its acts.

II.

General measures

Since 2000, domestic law provides the possibility for a person sentenced

in absentia

to request the reopening of the proceedings, provided that he or she had not been aware of the criminal proceedings (Article 362a of the Code of Criminal Procedure of 1974, incorporated into the new Code of Criminal Procedure of 2006, §423). According to the prevailing practice of the Supreme Court of Cassation, the accused must be notified personally of the trial and the charges against him to establish that he is aware of the proceedings.

In addition, a bench of the Supreme Court of Cassation, different from that which refused the reopening of the applicant’s trial in the present case, granted the applicant’s request concerning the reopening of another trial

in absentia

against him, finding that the fact of being questioned by the police on the relevant facts (the interrogation of 1998 concerned a number of burglaries for which the applicant was sentenced in two different proceedings) was not sufficient ground for assuming he was aware of the proceedings.

In these circumstances, the violation found does not appear to reveal any structural problem concerning the guaranties of a fair trial in cases of conviction

in absentia

. For this reason, and having regard to the development of the direct effect given by Bulgarian courts to the Convention and to the Court’s case law, the publication and dissemination of the European Court’s judgment to the Supreme Court of Cassation appear to be sufficient measures for execution.

The judgment of the European Court was published on the website of the Ministry of Justice

www.mjeli.government.bg

and was sent on 2/10/2007 to the Supreme Court of Cassation.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures taken have fully remedied the consequences for the applicant of the violation of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent new, similar violations and that Bulgaria has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 8 October 2008 at the 1035th meeting of the Ministers’ Deputies