Kounov împotriva Bulgariei

Rezoluția CM/ResDH(2008)70 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Kounov împotriva Bulgariei (cererea nr. 24379/02, Hotărârea din 23 mai 2006, definitivă la 23 august 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea Curții transmisă Comitetului după încheierea acesteia.

Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la un refuz nejustificat de a redeschide procesul recurentului în cadrul căruia a fost condamnat în mod implicit (încălcarea articolului 6§1) (a se vedea detaliile în mai multe detalii) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care o are Bulgaria de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE,

după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2008)70 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Kounov împotriva Bulgariei Rezumat introductiv al cauzei În cazul în care reclamantul a fost condamnat în mod implicit în iulie 1999 (încălcarea articolului 6 alineatul1), cauza se referă la încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil din cauza refuzului nejustificat al Curții Supreme de Casație de a redeschide procesul penal al reclamantului.

În 2002, Curtea Supremă de Casație a refuzat să reexamineze procesul pe care l-a avut recurentul, și anume că a fost în mod deliberat supus justiției, fugind de la secția de poliție unde a fost interogat cu privire la faptele incriminate și că, prin urmare, acesta a fost din cauza comportamentului său vinovat că a fost absent la proces. Curtea Europeană a constatat că reclamantul a fost judecat în mod implicit fără a fi primit informații oficiale cu privire la acuzațiile reținute împotriva sa sau la data procesului său. După ce au fost interogați cu privire la faptele polițiștilor, în 1998, la.l.i.i.e., putea doar să presupună că vor fi intentate acțiuni penale împotriva lui, dar nu putea în nici un caz să aibă o cunoaștere exactă a acuzațiilor care urmau să fie reținute.

În aceste circumstanțe, Curtea nu a considerat că reclamantul avea suficiente cunoștințe cu privire la urmărirea penală și la acuzațiile împotriva sa pentru a putea decide să se sustragă de la justiție sau să renunțe, fără echivoc, la dreptul său de a se prezenta în fața justiției și de a se apăra. Prin urmare, art. 6 din Convenție impunea ca persoana respectivă să aibă posibilitatea de a obține o nouă examinare pe fond a cauzei sale, ceea ce Curtea Supremă de Casație a refuzat.

Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii ale satisfacției echitabile Prejudiciul material Prejudiciul moral Prospăt și Cheltuire Total 299 EUR 299 EUR Plata la 22/11/2006 b) Măsuri individuale Curtea Europeană și-a amintit jurisprudența potrivit căreia atunci când o persoană precum în speță a fost condamnată în pofida unei încălcări a dreptului său de a participa la proces, un nou proces sau o redeschidere a procedurii constituie, în principiu, un mijloc adecvat de a remedia încălcarea constatată (§59 din hotărârea pronunțată). Ca urmare a hotărârii Curții Europene, Procurorul General a solicitat redeschiderea procedurii în cauză în temeiul articolului 422 din Codul de procedură penală.

În decizia sa din 10/04/2007, Curtea Supremă de Casație a acceptat această cerere. Ea a anulat condamnarea reclamantului și a retrimis cauza instanței competente pentru o nouă examinare. Pe de altă parte, trebuie remarcat faptul că reclamantul a ispășit întreaga pedeapsă de patru ani de închisoare pronunțată la sfârșitul procedurii puse în discuție de Curtea Europeană. În cazul redeschiderii, al reducerii pedepsei sau al unei hotărâri de nejudiciare pronunțate în urma redeschiderii acestei proceduri, reclamantul are posibilitatea de a solicita o despăgubire pentru deținerea sa în executarea condamnării sale în lipsă în temeiul Legii privind răspunderea statului pentru prejudiciile aduse particularilor prin actele sale.

II. Măsuri generale Din 2000, dreptul intern prevede posibilitatea ca o persoană condamnată în lipsă să solicite redeschiderea procedurii, cu condiția ca aceasta să nu fi avut cunoștință de urmările penale (art. 362a din Codul de procedură penală din 1974, inclus în noul Cod de procedură penală din 2006, art. 423). Conform practicii predominante a Curții Supreme de Casație, la Pe de altă parte, o formare a Curții Supreme de Casație, diferită de cea care a refuzat redeschiderea în prezenta cauză, a primit dreptul la cererea reclamantului cu privire la revizuirea unui alt proces implicit, … În aceste circumstanțe, încălcarea constatată în prezenta cauză nu pare a fi o dovadă a problemelor structurale legate de garanțiile procesului echitabil în cazurile de condamnare implicită.

Din acest motiv și ținând cont de dezvoltarea efectului direct acordat de instanțele bulgare Convenției și jurisprudenței Curții Europene, publicarea și difuzarea hotărârii Curții Curții Supreme de Casație par a fi măsuri suficiente în scopul executării. Hotărârea Curții Europene de Justiție a fost publicată pe site-ul Ministerului Justiției www.mjeli.government.bg și a fost trimisă Curții Supreme de Casație la data de 2/10/2007. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Bulgaria și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 8 octombrie 2008 la cea de-a 1035-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2008)70 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme Kounov contre la Bulgarie (Requête n o 24379/02, arrêt du 23 mai 2006, définitif le 23 août 2006) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne un refus injustifié de rouvrir le procès du requérant à l’issue duquel il avait été condamné par défaut (violation de l’article 6§1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la Bulgarie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2008)70 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Kounov contre la Bulgarie Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne la violation du droit du requérant à un procès équitable en raison du refus injustifié de la Cour suprême de cassation de rouvrir le procès pénal du requérant à l’issue duquel il avait été condamné par défaut en juillet 1999 (violation de l’article 6§1). En 2002, la Cour suprême de cassation a refusé de réviser le procès du requérant, estimant qu’il s’était volontairement soustrait à la justice en s’enfuyant du commissariat où il était interrogé sur les faits incriminés et que c’est donc à cause de son comportement fautif qu’il avait été absent à son procès.

La Cour européenne a relevé que le requérant avait été jugé par défaut sans avoir reçu d’information officielle quant aux accusations retenues contre lui ou à la date de son procès. Ayant été interrogé sur les faits par les policiers en 1998, l’intéressé pouvait seulement supposer que des poursuites pénales allaient être engagées contre lui mais il ne pouvait en aucun cas avoir une connaissance précise des charges qui allaient être retenues. Dans ces circonstances, la Cour n’a pas estimé établi que le requérant avait une connaissance suffisante des poursuites et des accusations à son encontre pour être en mesure de décider de se soustraire à la justice ou de renoncer, de manière non équivoque, à son droit de comparaître en justice et de se défendre.

Dès lors, l’article 6 de la Convention exigeait que l’intéressé ait la possibilité d’obtenir un nouvel examen au fond de son affaire, ce que la Cour suprême de cassation refusa. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Préjudice matériel Préjudice moral Frais et dépens Total - - 1 299 EUR 1 299 EUR Payé le 22/11/2006 b) Mesures individuelles La Cour européenne a rappelé sa jurisprudence selon laquelle lorsqu’une personne comme en l’espèce a été condamnée malgré une atteinte à son droit de participer au procès, un nouveau procès ou une réouverture de la procédure représente en principe un moyen approprié de redresser la violation constatée (§59 de l’arrêt).

Suite à l’arrêt de la Cour européenne, le Procureur Général a demandé la réouverture de la procédure concernée sur la base de l’article 422 du Code de procédure pénale. Dans sa décision du 10/04/2007, la Cour suprême de cassation a fait droit à cette demande. Elle a annulé la condamnation du requérant et a renvoyé l’affaire au tribunal compétent pour un nouvel examen. Par ailleurs, il convient de noter que le requérant a purgé la totalité de la peine de quatre ans d’emprisonnement prononcée à l’issue de la procédure mise en cause par la Cour européenne. En cas d’acquittement, de diminution de la peine ou de décision de non-lieu prononcée suite à la réouverture de cette procédure, le requérant a la possibilité de demander une indemnisation pour sa détention en exécution de sa condamnation par défaut en vertu de la loi sur la responsabilité de l’Etat pour des préjudices occasionnés à des particuliers par ses actes.

II. Mesures générales Depuis 2000, le droit interne prévoit la possibilité pour une personne condamnée par défaut de demander la réouverture de la procédure, à condition qu’elle n’ait pas eu connaissance des poursuites pénales (article 362a du Code de procédure pénale de 1974, repris dans le nouveau Code de procédure pénale de 2006, article 423). Selon la pratique prédominante de la Cour suprême de cassation, l’intéressé doit avoir été averti personnellement du procès et des charges retenues contre lui pour considérer qu’il a eu connaissance des poursuites.

Par ailleurs, une formation de la Cour suprême de cassation, différente de celle qui a refusé la réouverture dans la présente affaire, a fait droit à la demande du requérant concernant la révision d’un autre procès par défaut, estimant qu’on ne pouvait déduire du fait qu’il avait été entendu sur les faits incriminés par la police qu’il avait eu connaissance des poursuites pénales engagées contre lui (l’interrogatoire de 1998 portait sur des faits concernant une série de vols pour lesquels le requérant a été condamné à l’issue de deux procédures distinctes). Dans ces circonstances, la violation constatée dans la présente affaire ne semble pas être révélatrice de problèmes structurels concernant les garanties du procès équitable dans les cas de condamnation par défaut.

Pour cette raison, et compte tenu du développement de l’effet direct accordé par les juridictions bulgares à la Convention et à la jurisprudence de la Cour européenne, la publication et la diffusion de l’arrêt de la Cour à la Cour suprême de cassation semblent être des mesures suffisantes aux fins de l’exécution. L’arrêt de la Cour européenne a été publié sur le site Internet du Ministère de la justice www.mjeli.government.bg et a été envoyé à la Cour suprême de cassation le 2/10/2007. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations similaires et que la Bulgarie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 8 octobre 2008 lors de la 1035e réunion des Délégués des Ministres