ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 840/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 840/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată

introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios

administrativ, sub nr. 2006/121/2008, reclamanta M.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Sănătate Publică Galați și

Inspectoratul Teritorial de Muncă Galați, anularea proceselor-verbale din data

de 31 ianuarie 2008 de cercetare a cazului de boală profesională, emise de

pârâți și desființarea, în parte, a acestora, în sensul înlăturării

dispozițiilor prin care s-a constatat că îmbolnăvirea sa a fost cauzată de

nepurtarea echipamentului individual de protecție, arătând că actele atacate nu

i-au fost comunicate și s-a aflat în imposibilitate de a face apărări în acest

sens.

Ulterior, după

emiterea Hotărârii Comisiei de experți în medicina muncii din 16 ianuarie 2009

în Dosarul 5686 din 01 septembrie 2009, dată în soluționarea contestației

formulate împotriva proceselor-verbale anterior menționate, reclamanta și-a

completat cererea de chemare în judecată, solicitând anularea acestei hotărâri,

considerată nelegală și să se constate că îmbolnăvirea profesională se

datorează culpei angajatorului, care nu a asigurat ventilația flexibilă

corespunzătoare la locul de muncă, sistemele de absorbție a noxelor rezultate

în urma procesului de sudură fiind defecte, deci ineficiente.

În motivarea acestei

cereri, reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată, Comisia de experți în

medicina muncii nu a analizat plângerea sa, în sensul înlăturării din

procesele-verbale din 31 ianuarie 2008 a mențiunii că nu a purtat în permanență

echipamentul de protecție a muncii. De asemenea, nu s-a înlăturat nici

mențiunea că ea ar răspunde pentru utilizarea continuă a echipamentului de

protecție a muncii.

A mai arătat că ceea

ce contestă este culpa în declanșarea bolii profesionale, culpă ce aparține

angajatorului, care nu a asigurat ventilație flexibilă corespunzătoare la locul

de muncă. În cazul său, sistemele de absorbție a noxelor rezultate în urma

procesului de sudură erau defecte, iar angajatorul nu a luat nicio măsură, nici

după deplasarea reprezentanților Inspecției Teritoriale a Muncii la fața

locului.

Prin încheierea din

ședința publică de la 03 aprilie 2009, instanța a dispus introducerea în cauză

a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a Ministerului

Sănătății, în calitate de pârâți.

Pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat întâmpinare, prin care a

invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați privind anularea

actului emis de Comisia de experți în medicina muncii și excepția lipsei

procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

consecința fiind respingerea cererii ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, a

precizat că motivele cererii de chemare în judecată sunt nelegale și

netemeinice față de atribuțiile Comisiei și față de împrejurarea că cercetarea

unei boli profesionale are ca scop confirmarea sau infirmarea caracterului

profesional al îmbolnăvirii respective. În ceea ce o privește pe reclamantă,

procedura a fost respectată întocmai.

Pârâtul Ministerul

Sănătății Publice a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive față de dispozițiile art. 29 alin.

(1) lit. d) din Legea nr. 319/2006.

Pe fondul cauzei, a

arătat că procesele-verbale de cercetare a bolii profesionale sunt legale și

temeinice, fiind încheiate cu respectarea Legii nr. 319/2006 și a H.G. nr.

1425/2006.

Galați

Prin Sentința nr.

1270 din 05 noiembrie 2009, Tribunalul Galați, secția comercială maritimă și

fluvială și de contencios administrativ, a dispus în temeiul art. 165 C. proc.

civ., disjungerea cererii completatoare formulată de reclamantă; extragerea

filelor 82 ds., respectiv a încheierii de ședință din data de 20 martie 2008, a

precizărilor depuse de reclamantă, a întâmpinărilor depuse de pârâți și

formarea unui dosar nou înregistrat sub nr. 7191/121/2009.

Prin aceeași

sentință, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați

și declinată competența de soluționare a cererii de completare a acțiunii

formulată de reclamantă la Curtea de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cererii de completare a

acțiunii îl reprezintă anularea Hotărârii emise de Comisia de experți în

medicina muncii din data de 16 ianuarie 2009.

În acest sens,

tribunalul a reținut faptul că experții în medicina muncii, ce fac parte din

această comisie, sunt numiți prin ordinul comun a două ministere, respectiv

Ordinul nr. 1256 din 7 iulie 2008 al Ministerului Sănătății Publice și Ordinul

nr. 443 din 9 iulie 2008 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de

Șanse.

Astfel, art. 1 din

ordinul comun aprobă componența și atribuțiile Comisiei de experți de medicina

muncii acreditați de Ministerul Sănătății Publice și de Ministerul Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse, iar art. 3 prevede că această comisie este

alcătuită din nouă membri nominalizați în anexa care face parte integrantă din

ordin.

Cum actul

administrativ a cărui anulare se solicită este emis de autorități ale

administrației publice centrale, în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr.

554/2004 coroborat cu art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competența materială de

soluționare a cauzei aparține curții de apel.

Curtea de Apel Galați

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, iar prin întâmpinarea formulată, Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale a reiterat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută

de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu consecința respingerii cererii

ca inadmisibilă, precum și excepția netimbrării și a tardivității introducerii

cererii, în raport de prevederile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția

extinctivă, iar pe fond, respingerea acțiunii, ca nefondată.

Pârâta Direcția de

Sănătate Publică Galați, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea

cererii de chemare în judecată ca nefondată.

pronunțată de Curtea de Apel Galați

Prin Sentința nr. 103

din 30 martie 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul

Ministerul Muncii și Egalității de Șanse și a respins, ca inadmisibilă,

acțiunea.

Pentru a decide

astfel, curtea de apel a reținut ca fiind întemeiată excepția lipsei procedurii

prealabile invocată de pârâtul Ministerul Muncii și Egalității de Șanse,

deoarece nu există la dosar niciun act doveditor al efectuării de către

reclamantă a plângerii administrative prealabile la autoritatea pârâtă, așa cum

dispune în mod imperativ art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru că privește o

cerință pentru declanșarea procedurii judiciare, deci pentru sesizarea

instanței, excepția lipsei procedurii prealabile se referă la o condiție de

fond specială și suplimentară a cărei neîndeplinire are ca efect

inadmisibilitatea acțiunii, așa cum în mod constant s-a pronunțat în

jurisprudența ei și Înalta Curte de Casație și Justiție.

de M.M.

Împotriva sentinței

curții de apel a formulat recurs în termen legal reclamanta M.M., arătând că în

cauză au fost greșit invocate și aplicate dispozițiile art. 7 din Legea nr.

554/2004.

Recurenta afirmă că a

respectat dispozițiile art. 155 din H.G. nr. 1425/2006, atacând

procesele-verbale de cercetare a cazului de boală profesională la Comisia de

experți în medicina muncii. Contestația i-a fost soluționată de comisie prin

Hotărârea nr. 26 din 16 ianuarie 2009, acesta reprezentând actul final al

parcurgerii de către reclamantă a procedurii prealabile.

formulate de intimați

În recurs au formulat

întâmpinare intimații Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul

Sănătății și Direcția de Sănătate Publică Galați, toți solicitând respingerea

recursului, ca nefondat.

Prezentând istoricul

cauzei, intimații au insistat asupra faptului că după înființarea Comisiei de

experți în medicina muncii, contestația recurentei a fost soluționată prin

Hotărârea din 16 ianuarie 2009, dar această din urmă hotărâre nu a mai fost

atacată cu o nouă contestație, așa încât nu au fost respectate prevederile art.

7 din Legea nr. 554/2004 și, prin urmare, sentința atacată este nelegală.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma recursului declarat, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele expuse în

continuare.

și de drept relevante

Recurenta-reclamantă

M.M. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca

obiect anularea parțială a proceselor-verbale de cercetare a cazului de boală

profesională din data de 31 ianuarie 2008, emise de către Direcția de Sănătate

Publică a Județului Galați și Inspectoratul Teritorial de Muncă Galați.

Aceste acte sunt

emise în cadrul procedurii de cercetare și declarare a bolilor profesionale

reglementate de către art. 34 din Legea nr. 319/2006 privind protecția și

securitatea muncii, fiind expres menționate la alin. (4) al acestui text.

Legea nu

reglementează procedura administrativă de contestare a proceselor-verbale de cercetare,

însă în H.G. nr. 1425/2006 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a

prevederilor Legii securități și sănătății în muncă nr. 319/2006, la art. 155

se prevede că:

„(1) În situația în

care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori, după caz, persoana fizică

autorizată în cazul profesiilor liberale sau inspectorul de muncă ori

lucrătorul sau asigurătorul nu sunt de acord cu concluziile stabilite în

procesul-verbal de cercetare ori cu măsura tehnică sau organizatorică

formulată, se pot adresa, în scris, în termen de 30 de zile de la data primirii

procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, Comisiei de

experți de medicina muncii acreditați de Ministerul Muncii, Solidarității

Sociale și Familiei și de Ministerul Sănătății Publice.

(2) Componența și

atribuțiile Comisiei de experți vor fi stabilite prin ordin comun al

ministrului muncii, solidarității sociale și familiei și al ministrului

sănătății publice.”

Urmând procedura

prescrisă în textul normativ citat, la data de 23 iunie 2008,

recurenta-reclamantă a formulat contestație împotriva proceselor-verbale

atacate, pe care a adresat-o Comisiei de experți în medicina muncii acreditați

de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Sănătății Publice,

invocând necomunicarea proceselor-verbale, precum și încălcarea unor prevederi

legale, inclusiv a procedurii de cercetare reglementată prin normele

metodologice menționate.

Această contestație a

fost soluționată de Comisie la data de 16 ianuarie 2009 întrucât, în pofida dispozițiilor

legale citate, Comisia de experți de medicina muncii s-a constituit abia pe

parcursul soluționării litigiului de față.

Ca urmare, s-a

pronunțat Hotărârea din data de 16 ianuarie 2009 pe care, de asemenea,

recurenta-reclamantă a atacat-o, formulând un petit corespunzător în ședința

publică de la 20 martie 2009, la Tribunalul Galați.

În acest context,

Înalta Curte remarcă faptul că recurenta-reclamantă și-a îndeplinit obligația

legală de a formula procedura prealabilă reglementată de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 și, prin urmare, soluția curții de apel este lipsită de

suport. Câtă vreme nu există o dispoziție legală care să o oblige pe recurentă

ca, prealabil formulării acțiunii judiciare, să mai formuleze o nouă

contestație și împotriva hotărârii Comisiei, orice interpretare în acest sens

nu poate fi decât excesivă și contrară scopului în vederea căruia s-a

reglementat instituția plângerii prealabile.

Pe de altă parte,

Înalta Curte consideră că soluția examinată a fost pronunțată de curtea de apel

și din cauza cadrului procesual artificial creat de către Tribunalul Galați

prin hotărârea de declinare, fiindcă în mod evident, actul administrativ și

actul prin care se soluționează procedura prealabilă formează un corp comun și

trebuie supuse unei proceduri unitare de contestare.

Nu în ultimul rând,

la rejudecare, instanța va solicita autorităților publice pârâte, emitente ale

actului atacat, depunerea acestuia, a proceselor-verbale de cercetare, precum

și a întregii documentații aferente, potrivit art. 13 din Legea nr. 554/2004,

întrucât toate aceste înscrisuri lipsesc de la dosarul cauzei.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) și (5) C.

proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul

și se va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.M. împotriva Sentinței nr. 103 din 30 martie 2010 a Curții de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 februarie 2011.