ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 840/2011

Procedura în fața Tribunalului Galați Prin cererea de chemare în judecată introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios administrativ, sub nr. 2006/121/2008, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Sănătate Publică Galați și Inspectoratul Teritorial de Muncă Galați, anularea proceselor-verbale din data de 31 ianuarie 2008 de cercetare a cazului de boală profesională, emise de pârâți și desființarea, în parte, a acestora, în sensul înlăturării dispozițiilor prin care s-a constatat că îmbolnăvirea sa a fost cauzată de nepurtarea echipamentului individual de protecție, arătând că actele atacate nu i-au fost comunicate și s-a aflat în imposibilitate de a face apărări în acest sens. Ulterior, după emiterea Hotărârii Comisiei de experți în medicina muncii din 16 ianuarie 2009 în Dosarul 5686 din 01 septembrie 2009, dată în soluționarea contestației formulate împotriva proceselor-verbale anterior menționate, reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând anularea acestei hotărâri, considerată nelegală și să se constate că îmbolnăvirea profesională se datorează culpei angajatorului, care nu a asigurat ventilația flexibilă corespunzătoare la locul de muncă, sistemele de absorbție a noxelor rezultate în urma procesului de sudură fiind defecte, deci ineficiente. În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată, Comisia de experți în medicina muncii nu a analizat plângerea sa, în sensul înlăturării din procesele-verbale din 31 ianuarie 2008 a mențiunii că nu a purtat în permanență echipamentul de protecție a muncii. De asemenea, nu s-a înlăturat nici mențiunea că ea ar răspunde pentru utilizarea continuă a echipamentului de protecție a muncii. A mai arătat că ceea ce contestă este culpa în declanșarea bolii profesionale, culpă ce aparține angajatorului, care nu a asigurat ventilație flexibilă corespunzătoare la locul de muncă. În cazul său, sistemele de absorbție a noxelor rezultate în urma procesului de sudură erau defecte, iar angajatorul nu a luat nicio măsură, nici după deplasarea reprezentanților Inspecției Teritoriale a Muncii la fața locului. Prin încheierea din ședința publică de la 03 aprilie 2009, instanța a dispus introducerea în cauză a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a Ministerului Sănătății, în calitate de pârâți. Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați privind anularea actului emis de Comisia de experți în medicina muncii și excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, consecința fiind respingerea cererii ca inadmisibilă. Pe fondul cauzei, a precizat că motivele cererii de chemare în judecată sunt nelegale și netemeinice față de atribuțiile Comisiei și față de împrejurarea că cercetarea unei boli profesionale are ca scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al îmbolnăvirii respective. În ceea ce o privește pe reclamantă, procedura a fost respectată întocmai. Pârâtul Ministerul Sănătății Publice a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 319/2006. Pe fondul cauzei, a arătat că procesele-verbale de cercetare a bolii profesionale sunt legale și temeinice, fiind încheiate cu respectarea Legii nr. 319/2006 și a H.G. nr. 1425/2006.

Hotărârea Tribunalului Galați Prin Sentința nr. 1270 din 05 noiembrie 2009, Tribunalul Galați, secția comercială maritimă și fluvială și de contencios administrativ, a dispus în temeiul art. 165 C. proc. civ., disjungerea cererii completatoare formulată de reclamantă; extragerea filelor 82 ds., respectiv a încheierii de ședință din data de 20 martie 2008, a precizărilor depuse de reclamantă, a întâmpinărilor depuse de pârâți și formarea unui dosar nou înregistrat sub nr. 7191/121/2009. Prin aceeași sentință, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați și declinată competența de soluționare a cererii de completare a acțiunii formulată de reclamantă la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cererii de completare a acțiunii îl reprezintă anularea Hotărârii emise de Comisia de experți în medicina muncii din data de 16 ianuarie 2009. În acest sens, tribunalul a reținut faptul că experții în medicina muncii, ce fac parte din această comisie, sunt numiți prin ordinul comun a două ministere, respectiv Ordinul nr. 1256 din 7 iulie 2008 al Ministerului Sănătății Publice și Ordinul nr. 443 din 9 iulie 2008 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse. Astfel, art. 1 din ordinul comun aprobă componența și atribuțiile Comisiei de experți de medicina muncii acreditați de Ministerul Sănătății Publice și de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, iar art. 3 prevede că această comisie este alcătuită din nouă membri nominalizați în anexa care face parte integrantă din ordin. Cum actul administrativ a cărui anulare se solicită este emis de autorități ale administrației publice centrale, în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține curții de apel.

Procedura la Curtea de Apel Galați Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, iar prin întâmpinarea formulată, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a reiterat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu consecința respingerii cererii ca inadmisibilă, precum și excepția netimbrării și a tardivității introducerii cererii, în raport de prevederile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, iar pe fond, respingerea acțiunii, ca nefondată. Pârâta Direcția de Sănătate Publică Galați, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Galați Prin Sentința nr. 103 din 30 martie 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Ministerul Muncii și Egalității de Șanse și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut ca fiind întemeiată excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Ministerul Muncii și Egalității de Șanse, deoarece nu există la dosar niciun act doveditor al efectuării de către reclamantă a plângerii administrative prealabile la autoritatea pârâtă, așa cum dispune în mod imperativ art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pentru că privește o cerință pentru declanșarea procedurii judiciare, deci pentru sesizarea instanței, excepția lipsei procedurii prealabile se referă la o condiție de fond specială și suplimentară a cărei neîndeplinire are ca efect inadmisibilitatea acțiunii, așa cum în mod constant s-a pronunțat în jurisprudența ei și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recursul declarat de M.M. Împotriva sentinței curții de apel a formulat recurs în termen legal reclamanta M.M., arătând că în cauză au fost greșit invocate și aplicate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Recurenta afirmă că a respectat dispozițiile art. 155 din H.G. nr. 1425/2006, atacând procesele-verbale de cercetare a cazului de boală profesională la Comisia de experți în medicina muncii. Contestația i-a fost soluționată de comisie prin Hotărârea nr. 26 din 16 ianuarie 2009, acesta reprezentând actul final al parcurgerii de către reclamantă a procedurii prealabile.

Apărările formulate de intimați În recurs au formulat întâmpinare intimații Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate Publică Galați, toți solicitând respingerea recursului, ca nefondat. Prezentând istoricul cauzei, intimații au insistat asupra faptului că după înființarea Comisiei de experți în medicina muncii, contestația recurentei a fost soluționată prin Hotărârea din 16 ianuarie 2009, dar această din urmă hotărâre nu a mai fost atacată cu o nouă contestație, așa încât nu au fost respectate prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și, prin urmare, sentința atacată este nelegală. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă M.M. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea parțială a proceselor-verbale de cercetare a cazului de boală profesională din data de 31 ianuarie 2008, emise de către Direcția de Sănătate Publică a Județului Galați și Inspectoratul Teritorial de Muncă Galați. Aceste acte sunt emise în cadrul procedurii de cercetare și declarare a bolilor profesionale reglementate de către art. 34 din Legea nr. 319/2006 privind protecția și securitatea muncii, fiind expres menționate la alin. (4) al acestui text. Legea nu reglementează procedura administrativă de contestare a proceselor-verbale de cercetare, însă în H.G. nr. 1425/2006 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securități și sănătății în muncă nr. 319/2006, la art. 155 se prevede că: „(1) În situația în care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori, după caz, persoana fizică autorizată în cazul profesiilor liberale sau inspectorul de muncă ori lucrătorul sau asigurătorul nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare ori cu măsura tehnică sau organizatorică formulată, se pot adresa, în scris, în termen de 30 de zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, Comisiei de experți de medicina muncii acreditați de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și de Ministerul Sănătății Publice. (2) Componența și atribuțiile Comisiei de experți vor fi stabilite prin ordin comun al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei și al ministrului sănătății publice.” Urmând procedura prescrisă în textul normativ citat, la data de 23 iunie 2008, recurenta-reclamantă a formulat contestație împotriva proceselor-verbale atacate, pe care a adresat-o Comisiei de experți în medicina muncii acreditați de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Sănătății Publice, invocând necomunicarea proceselor-verbale, precum și încălcarea unor prevederi legale, inclusiv a procedurii de cercetare reglementată prin normele metodologice menționate. Această contestație a fost soluționată de Comisie la data de 16 ianuarie 2009 întrucât, în pofida dispozițiilor legale citate, Comisia de experți de medicina muncii s-a constituit abia pe parcursul soluționării litigiului de față. Ca urmare, s-a pronunțat Hotărârea din data de 16 ianuarie 2009 pe care, de asemenea, recurenta-reclamantă a atacat-o, formulând un petit corespunzător în ședința publică de la 20 martie 2009, la Tribunalul Galați. În acest context, Înalta Curte remarcă faptul că recurenta-reclamantă și-a îndeplinit obligația legală de a formula procedura prealabilă reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și, prin urmare, soluția curții de apel este lipsită de suport. Câtă vreme nu există o dispoziție legală care să o oblige pe recurentă ca, prealabil formulării acțiunii judiciare, să mai formuleze o nouă contestație și împotriva hotărârii Comisiei, orice interpretare în acest sens nu poate fi decât excesivă și contrară scopului în vederea căruia s-a reglementat instituția plângerii prealabile. Pe de altă parte, Înalta Curte consideră că soluția examinată a fost pronunțată de curtea de apel și din cauza cadrului procesual artificial creat de către Tribunalul Galați prin hotărârea de declinare, fiindcă în mod evident, actul administrativ și actul prin care se soluționează procedura prealabilă formează un corp comun și trebuie supuse unei proceduri unitare de contestare. Nu în ultimul rând, la rejudecare, instanța va solicita autorităților publice pârâte, emitente ale actului atacat, depunerea acestuia, a proceselor-verbale de cercetare, precum și a întregii documentații aferente, potrivit art. 13 din Legea nr. 554/2004, întrucât toate aceste înscrisuri lipsesc de la dosarul cauzei. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) și (5) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul și se va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.