ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1276/2011

Ședința publică de la 24 martie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. 7190/3/2009, pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC S.M. SRL a chemat în judecată pârâtul E.P.C.D.C., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 106.666,86 lei, cu cheltuieli de judecată. Prin întâmpinarea formulată la 28 aprilie 2009, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pentru motive ce se circumscriu celor privind fondul cauzei; a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința comercială nr. 9421 din 16 iunie 2009, pronunțată în dosar nr. 7190/3/2009, Tribunalul București a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S.M.

SRL, a obligat pârâtul la plata sumei de 106.666 lei, contravaloare produse și componente electronice, cu aplicarea art. 274 C. proc. civ. Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că pretențiile izvorăsc din contractul de distribuție nr. 470 din 28 noiembrie 2008, în temeiul căruia reclamanta a furnizat societății la care pârâtul avea calitatea de asociat administrator, bunuri în valoare totală de 109.721,71 lei, societatea contractantă achitând suma de 3.054,85 lei. S-a reținut că pârâtul are calitatea de fidejusor, prin art. 11.3 lit. b) și c), obligându-se să achite sumele datorate de societatea cocontractată pe care o reprezenta.

Împotriva sentinței comerciale nr. 9421 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București a formulat apel pârâtul invocând motive de netemeinicie arătând în principal că, în mod greșit instanța nu a reținut faptul că prin cedarea părților sociale, pârâtul a pierdut calitatea de asociat administrator, anterior emiterii facturilor a căror contravaloare se solicită, astfel că nu mai poate fi ținut în calitate de garant alături de societate. Prin decizia comercială nr. 111 din 01 martie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a respins ca nefondat apelul declarat de E.P.D.C.C.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal că analizând clauzele contractuale potrivit principiilor de interpretare dând eficiență voinței reale a părților și reținând și incidența art. 978 C. civ., apreciază că prevederile art. 11.3 lit. b) și c) constituie un întreg, contractul de fidejusiune cuprinzând și renunțarea garantului la beneficiul de divizare și discuțiune. Împotriva deciziei comerciale nr. 111 din 01 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a declarat recurs pârâtul E.P.D.C.C. criticând-o pentru nelegalitate invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea motivului de recurs pârâtul arată în principal că instanța de apel a apreciat în mod greșit în privința renunțării la beneficiul de discuțiune.

Intimata SC S.M. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de motivul de nelegalitate invocat de către recurent, Înalta Curte reține următoarele: La 28 noiembrie 2008 s-a încheiat între SC S.M. SRL și SC D.P.P.C.S. SRL Contractul – cadru de Distribuție A2 având ca obiect acordarea distribuitorului (SC D.P.P.C.S. SRL) dreptul neexclusiv de desfacere a produselor în cadrul teritoriului, iar distribuitorul acceptă acest drept, obligându-se să achiziționeze produsele, în vederea comercializării de la societate ( SC S.M.

SRL). Este adevărat că pct. 11.3 lit. b) din contract prevede că în caz de neexecutare de către distribuitor a obligațiilor sale de plată asumate prin contract, societatea (SC S.M. SRL) va avea dreptul să urmărească pe oricare dintre garanți, fără posibilitatea invocării beneficiului de diviziune și de discuțiune, iar la lit. c) se prevede că administratorul și asociații distribuitorului în calitate de garanți se obligă față de vânzător să execute obligația distribuitorului pe care acesta nu și-o execută, însă instanța de apel nu a dat eficiență pct. 11.3 lit. a). Potrivit pct. 11.3 lit. a) din Contractul-cadru de Distribuție A2 nr. 470 din 28 noiembrie 2008, SC S.M.

SRL va avea dreptul să reintre în posesia produselor ce nu au fost achitate integral în baza dreptului său de proprietate, totodată, pentru garantarea obligațiilor sale de plată, distribuitorul constituie în favoarea societății un drept real de garanție mobiliară asupra tuturor produselor livrate de societate, acceptând în mod expres că în caz de neexecutare a obligațiilor de plată societatea poate folosi mijloacele proprii pentru luarea în posesie a produselor afectate de această garanție. Cu alte cuvinte, o referire la beneficiul de discuțiune se găsește la pct. 11 lit. b) din contract, dar se face referire la garanțiile ,,constituite mai sus”, deci la punctul a) unde se prevăd garanții mobiliare.

Față de prevederile pct. 11.3 lit. a) din contractul încheiat între părți reiese că SC S.M. SRL trebuie să se îndrepte mai întâi împotriva debitoarei în sensul aplicării acestora cu prioritate. Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâtul E.P.D.C.C. împotriva deciziei comerciale nr. 111 din 1 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială; va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul pârâtului E.P.D.C.C., va schimba sentința comercială nr. 9421 din 16 iunie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și va respinge acțiunea reclamantei SC S.M.

SRL București, ca neîntemeiată. În temeiul art. 274 C. proc. civ. intimata va fi obligată la plata sumei de 3.746 lei cheltuieli de judecată efectuate de recurentul pârât E.P.D.C.C. în fața instanțelor de recurs și apel, conform înscrisurilor depuse în acest sens la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul E.P.D.C.C. împotriva deciziei comerciale nr. 111 din 1 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul pârâtului E.P.D.C.C. Schimbă sentința comercială nr. 9421 din 16 iunie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și respinge acțiunea reclamantei SC S.M. SRL București, ca neîntemeiată. Obligă intimata reclamantă SC S.M. SRL București la plata sumei de 3746 lei cheltuieli de judecată către recurentul pârât E.P.D.C.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.