ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1514/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

1514 din 8 martie 2006

Prin decizia penală nr. 1009 din 14

noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, s-a

respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de contestatorul G.C.A.

împotriva încheierii de ședință din 22 septembrie 2005 dispusă de Curtea de

Apel Ploiești în dosarul nr. 8469/2005.

S-a reținut, în esență, că încheierea

de ședință din 22 septembrie 2005, dispusă de Curtea de Apel Ploiești în

dosarul nr. 8469/2005, a fost dată în cursul soluționării recursului, nu are

caracterul unei hotărâri judecătorești definitive, astfel că împotriva acesteia

nu se poate formula contestație în anulare.

Împotriva deciziei penală nr. 1009

din 14 noiembrie 2005 a formulat recurs contestatorul G.C.A., fără a arăta, în

scris sau oral, care sunt motivele pe care își întemeiază demersul.

Examinând recursul declarat de

contestator, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 386 C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f – i

1

), cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Cum încheierea recurată nu face

parte din categoria hotărârilor penale definitive

, în sensul art. 386 C. proc. pen., în mod corect Curtea

de Apel Ploiești a apreciat că este inadmisibilă contestația în anulare

formulată în cauză.

Pe de altă parte, întrucât decizia

recurată este definitivă, nefăcând parte din categoria hotărârilor menționate

în cuprinsul art. 385

1

C. proc. pen., recursul declarat în cauză este

inadmisibil.

În consecință, au fost văzute și

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte a

respins recursul, ca inadmisibil, iar în baza art. 192 alin. (2) din același

cod, a obligat recurentul - contestator la cheltuieli judiciare către stat.