ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1051/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1051 din 17 februarie 2006 Prin sentința penală nr. 1300 din 17 noiembrie 2003 a Judecătoriei Târgoviște, C.M., parte vătămată, a fost obligat la 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, plângerea sa penală împotriva inculpatului T.G. [(achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.)] fiind găsită neîntemeiată. Prin decizia penală nr. 102 din 24 februarie 2004 a Tribunalului Dâmbovița, recursul declarat C.M. a fost respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Primind înștiințarea de plată a cheltuielilor judiciare către stat, C.M. a formulat o petiție scrisă care, în cele din urmă, a fost înregistrată la Judecătoria Târgoviște, sub nr. 1128/2005, ca fiind o contestație la executare (privind plata cheltuielilor judiciare către stat).

Prin sentința penală nr. 527 din 30 martie 2005 a Judecătoriei Târgoviște, contestația la executare a fost respinsă (cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat, 150.000 lei), constatându-se că „motivele invocate nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen.”. Recursul declarat de contestator împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat (cu obligarea acestuia la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat), prin decizia penală nr. 376 din 2 iunie 2005 a Tribunalului Dâmbovița, secția penală. Împotriva acestei decizii, contestatorul a declarat, din nou, recurs, respins, ca inadmisibil (cu obligarea recurentului la 20 RON cheltuieli judiciare către stat), prin decizia penală nr. 1028 din 18 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Împotriva acestei din urmă decizii, contestatorul a declarat recursul de față, prin care, reluând, în cuprinsul unui amplu memoriu olograf, susținerile inițiale, a solicitat să fie absolvit de plata cheltuielilor judiciare către stat. Recursul este inadmisibil. Abstracție făcând că examinarea deciziei atacate (ca și a tuturor hotărârilor pronunțate anterior asupra contestației la executare) evidențiază legalitatea și temeinicia acesteia, cu atât mai mult cu cât contestatorul epuizase, odată cu recursul ce-i fusese respins prin decizia penală nr. 376 din 2 iunie 2005 a Tribunalului Dâmbovița, secția penală, căile de atac care îi erau accesibile, este esențial să se constate că, în raport cu prevederile art. 385 1 alin. (1) C. proc.

pen., nu nou recurs, al treilea, în speță, nu este posibil, din moment ce reprezintă un „recurs la recurs”. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a teza a II–a C. proc. pen., urmează ca recursul să fie respins ca inadmisibil. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.