ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3969/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice și Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 941603/A din 23.03.2015, anularea actului administrativ-fiscal comunicat la data de 16.06.2015 prin care DGRFP București a răspuns la Contestația administrativ-fiscală, recunoașterea dreptul la dobânzi în sumă de 10.626.235 RON, aferente rambursării cu întârziere a TVA, obligarea pârâtelor la emiterea actelor administrativ-fiscale ce atestă dreptul său la plata sumei de 10.626.235 RON cu titlu de dobândă fiscală, obligarea acestora la efectuarea plății dobânzilor fiscale în sumă de 10.626.235 RON, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 3169 din data de 26.11.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII- contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a DGRFPB, în reprezentarea ASF Sector 2, și s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive; s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a DGRFPB, în reprezentarea ASF Sector 1; s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L. formulată în contradictoriu cu pârâta DGRFPB - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii; s-a anulat Decizia nr. 941603/A din 23.03.2015 și actul comunicat reclamantei la data de 16.06.2015; s-a recunoscut dreptul reclamantei la dobânzi în sumă de 10.262.235 RON; au fost obligate pârâtele la emiterea actelor-administrativ fiscale ce atestă dreptul reclamantei la plata sumei de 10.626.235 RON și au fost obligate pârâtele DGRFPB, în reprezentarea ASF Sector 1 și DGRFPB - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice au formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, pârâtele-recurente au arătat, în esență, următoarele:

- Hotărârea este nelegală fiind data cu încălcarea și aplicarea greșita a normelor de drept material (art. 488 alin. (8) C. proc. civ.) pentru următoarele considerente:

- Reclamanta S.C. C. S.R.L. a devenit contribuabil mijlociu și este administrat de Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul DGRFPB începând cu data de 01.01.2014, până la acea data fiind contribuabil mic cu sediul în sectorul 1, aflându-se în administrarea fiscală a Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice.

Soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare pentru perioada septembrie 2011- aprilie 2014, s-a efectuat conform prevederilor OMFP nr. 263/2010 pentru aprobarea procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 100 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscală, cu modificările și completările ulterioare, "acțiunile de inspecție fiscala se desfășoară în baza programelor de activitate anuale, semestriale, trimestriale și lunare elaborate de către Agenția Națională de Administrare Fiscală: (1) Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este efectuata de către organul fiscal competent. (2) Contribuabilul nu poate face obiecții cu privire la procedura de selectare folosită".

Alin. (1) alin. (2), art. 104 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscala cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:

"Durata efectuării inspecției fiscale este stabilita de organele de inspecție fiscala sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, în funcție de obiectivele inspecției și nu poate fi mai mare de 3 luni. În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspecției nu poate fi mai mare de 6 luni".

Art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicata, cu modificările și completările ulterioare, respective:

"În situațiile in care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate".

Art. 2 lit. e) din OPANAF nr. 14/2010 privind condițiile și modalitățile de suspendare a inspecției fiscale:

"Inspecția fiscală poate fi suspendată când este îndeplinită una dintre următoarele condiții și doar dacă neîndeplinirea acesteia împiedica finalizarea inspecției fiscale:

"pentru efectuarea de cercetări specifice pentru identificarea unor persoane fizice sau stabilirea realității unor tranzacții".

- Se arată, referitor la deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, soluționate sub rezerva verificării ulterioare:

Decontul cu suma negativa de TVA cu opțiune de rambursare din 24 aprilie 2013 prin care a solicitat la rambursare suma de 2.223.296 RON: - în baza prevederilor cap II, lit. B) din OMFP nr. 263/2010 pentru aprobarea Procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare, cu modificările și completările ulterioare, a fost încadrat la risc fiscal mic, astfel a fost emisa Decizia de rambursare din 24.04.2013.

Deconturile cu suma negativa de TVA cu opțiune de rambursare din 15 aprilie 2014 respectiv din 22.05.2014, în baza prevederilor cap III, lit. c) din OMFP nr. 263/2010 pentru aprobarea Procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare, cu modificările și completările ulterioare, și a documentelor transmise de societate, prin email in data de 23.06.2014, au fost încadrate la risc fiscal mic. Astfel in data de 25.06.2014, au fost emise Deciziile de rambursare nr. x respectiv y, sub rezerva verificării ulterioare.

- Restituirea sumelor, aprobate prin Deciziile de rambursare din 24.04.2013, din 25 iunie 2014 respectiv din 25.06.2014, s-a efectuat, conform prevederilor Circularei ANAF nr. 804882/2009 privind rambursarea lunara a TVA, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "rambursarea lunară se încadrează într-o sumă stabilită la nivel național, iar selecția deconturilor care urmează a fi rambursate, se realizează din baza de date națională, cuprinzând deconturile cu decizie de rambursare; decontarea efectiva realizându-se la termene fixe".

Astfel, deconturile cu suma negativă de TVA cu opțiune de rambursare pentru luna martie 2013, martie 2014, respectiv aprilie 2014, pentru care au fost emise/aprobate decizii de rambursare, au intrat în baza de date națională pentru selecția la nivel național în luna iunie 2013, respectiv august 2014. Decontarea efectiva a TVA aprobată la rambursare pentru luna aprilie 2013 - în suma 2.223.296 RON, s-a efectuat în data de 27.06.2013, data operării în Trezorerie. Decontarea efectivă a TVA aprobată la rambursare, pentru luna martie 2014 -15.472 RON respectiv aprilie 2014 - 346.457 RON, s-a efectuat în data de 04.08.2014, data reînregistrării operațiunii în Trezorerie.

Referitor la deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare pentru perioada septembrie 2011 - septembrie 2012; iunie 2013 - februarie 2014.

Deconturile cu suma negativă de TVA cu opțiune de rambursare pentru perioada septembrie 2011-septembrie 2013, în baza prevederilor cap. II, lit. b) din O.M.F.P. nr. 263/2010 pentru aprobarea Procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare, cu modificările și completările ulterioare, au fost încadrate la risc fiscal mare și au fost transmise la Activitatea de inspecție fiscala sector 1, pentru inspecție fiscala anticipata, in felul acesta fiind suspendat termenul de 45 de zile reglementat de OMFP 263/2010.

Deconturile cu suma negativa de TVA cu opțiune de rambursare pentru perioada decembrie 2013, februarie 2014, in baza prevederilor cap. III, lit. A) și lit. C), pct. 5 c) din O.M.F.P. nr. 263/2010 pentru aprobarea procedurii de soluționare a deconturilor cu suma negative de taxa pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare, cu modificările și completările ulterioare și a documentație transmise de societate, cu adresele de înaintare înregistrate la D.G.R.F.P.B. sub nr. 11781 din 20.02.2013 respectiv nr. 16925 din 12 martie 2014, au fost încadrate la risc fiscal mare și transmise la Activitatea de inspecție fiscală pentru inspecție fiscala anticipată, în felul acesta fiind suspendat termenul de 45 de zile reglementat de OMFP nr. 263/2010.

În baza Ordinului de serviciu nr. F-S1 218 din 05 iulie 2012, a fost inițiată inspecția fiscala parțială și perioada desfășurării inspecției fiscale a fost 05.07.2012-15.07.2012 și 09.01.2013-28.02.2013.

Pentru obținerea informațiilor suplimentare, organul fiscal competent in soluționarea cererii de rambursare, solicita altor organe fiscale, efectuarea unui control încrucișat potrivit art. 97 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform prevederilor cap II, lit. c), pct. 6.2 din O.M.F.P. nr. 263/2010 pentru aprobarea Procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare, cu modificările și completările ulterioare.

Inspecția fiscală parțială a fost suspendata în perioada 16.07.2012 - 08.01.2013, în vederea efectuării unei cercetări la fata locului și a unor controale încrucișate, de către organele fiscale competente, perioada pentru care de asemenea nu pot fi calculate dobânzi.

În vederea efectuări cercetări la fața locului obiectivul dezvoltat de societate supusă inspecției fiscale situat în Comuna Casimcea, Județul Tulcea, a fost formulate Solicitarea nr. 4194787 din 13 iulie 2012 către Direcția Finanțelor Publice a Județului Tulcea.

Consideră recurenta că sunt aplicabile prevederile art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respective:

"În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă intre data solicitării și data primirii informațiilor solicitate", în aceasta situație, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, fiind necesară efectuarea inspecției fiscale parțiale în vederea luării deciziei de rambursare.

Suspendarea inspecției a fost aprobată în baza referatului nr. 4194797 din 13.07.2012, iar contribuabilul a fost înștiințat prin adresa din 13.07.2012. În data de 09.01.2013 a fost reluată inspecția fiscală parțială, iar comunicarea reluării inspecție fiscale s-a realizat prin adresa din 09.01.2013.

Conform prevederilor art. 104 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 2 lit. k) din OPANAF nr. 467/2013 privind condițiile și modalitățile de suspendare a inspecției fiscale. Data suspendării inspecției fiscale a fost comunicată contribuabilului prin remitere sub semnătura, cu adresa din 23.08.2013.

Se arată că, odată cu încetarea condițiilor care au generat suspendarea inspecției fiscale, conform art. 5 lit. a) pct. 1 din OPANAF nr. 467/2013, respectiv "data primirii informațiilor sau documentelor de la alte instituții ori terți", inspecția fiscală a fost reluată începând cu data de 09.01.2013. Urmare faptului ca au încetat condițiile care au generat suspendarea, echipa de inspecție fiscală a întocmit adresa de comunicare a reluării inspecției fiscale nr. 33419643/09.01.2013, în conformitate cu prevederile art. 5 lit. k), pct. 1 din OPANAF nr. 467 din 22.04.2013, inspecția fiscală fiind reluată începând cu data de 09.01.2013.

Deconturile cu suma negativă de TVA cu opțiune de rambursare: prin care solicita suma de 12.479.994 RON; - din 20.01.2012 prin care solicita suma de 23.676.891 RON;  din 24.04.2012 prin care solicita suma de 22.452.357 RON; din 20.07.2012 prin care solicita suma de 17.692.968 RON; respectiv din 25.10.2012 prin care solicita 13.693 RON, au fost soluționate prin întocmirea Raportului de inspecție fiscala nr. x din 28.02.2012.

Inspecția fiscală privind soluționarea deconturilor cu suma negativă de TVA cu opțiune de rambursare, aferente lunilor septembrie 2011, decembrie 2011, iunie și septembrie 2012, s-a încheiat prin emiterea Raportului de inspecție fiscală nr. x din 28.02.2013, care a stat la baza Deciziei de impunere nr. F-S1-45 din 28.02.2013.

Documentele emise de Activitatea de inspecție fiscală au fost transmise pentru valorificare către Activitatea de Administrare a veniturilor statului sector 1, cu adresa de înaintare din 01.03.2013.

Având în vedere cele menționate, durata efectuării inspecției fiscale se încadrează in prevederile art. 104 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările și completările ulterioare care au sedii secundare, durata stipulează că în cazul contribuabililor inspecției nu poate fi mai mare de 6 luni", respectiv art. 104 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare care prevede ca" perioadele in care derularea inspecției fiscale este suspendata nu sunt incluse in calculul duratei acesteia (...)".

Restituirea sumelor aprobate prin raportul de inspecție menționat anterior, s-a efectuat in ordinea vechimii deconturilor, respectiv în urma selecției realizate la nivel național, conform Circularei ANAF nr. 804882/2009. Astfel, deconturile cu suma negativa de TVA cu opțiune de rambursare pentru perioada septembrie 2011 - septembrie 2012, pentru care s-a emis decizia de impunere, au intrat în baza de date, pentru selecția la nivel național pentru luna martie 2013.

Soluționarea deconturilor cu suma negativă de TVA cu opțiune de rambursare s-a încheiat, prin întocmirea notelor de restituire, transmise la Trezoreria sector 1, în vederea efectuării operațiunilor astfel:

- pentru decontul nr. x din 25.10.2011, suma aprobată a fost restituită conform Notei de restituire în data de 08.03.2013;

- pentru decontul nr. x din 20.01.2012, suma aprobată a fost restituită conform Notei de restituire în data de 08.03.2013;

- pentru decontul nr. x din 24.04.2012, suma aprobată a fost restituită conform Notei restituire în data de 08.03.2013;

- pentru decontul nr. x din 20.07.2012 suma aprobată a fost restituită conform Notei restituire în data de 08.03.2013;

- pentru decontul nr. x din 25.10.2012, suma aprobată a fost restituită conform Notei restituire în data de 01.04.2013.

Inspecția fiscala privind deconturile cu suma negative de TVA cu opțiune de rambursare aferente lunilor iunie 2013, septembrie 2013, decembrie 2013, februarie 2014, s-a încheiat prin emiterea raportului de inspecție fiscală din 30 mai 2014, care a stat la baza Deciziei de impunere din 30 mai 2014

Prin Raportul de inspecție fiscală din 30 mai 2014, a fost soluționată și reverificarea taxei pe valoarea adăugată aferentă perioadei 01.04.2012 - 30.06.2012, ca urmare a Deciziei nr. 640 din 30.09.2013 privind modalitatea de soluționare a contestației depusă de S.C. C. S.R.L.

Restituirea sumelor aprobate prin raportul de inspecție menționat anterior, s-a efectuat in ordinea vechimii deconturilor, respectiv, în urma selecției realizate la nivel național, conform Circularei ANAF nr. 804882/2009.

Astfel deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare pentru perioada iunie 2013- februarie 2014, pentru care s-a emis Decizia de impunere din 30 mai 2014, au intrat in baza de date, pentru selecția la nivel național în vederea decontării.

Soluționarea deconturilor cu suma negativa de TVA cu opțiune de rambursare s-a încheiat, prin întocmirea Notelor de restituire, transmise la Trezoreria sector 1, în vederea efectuării operațiunilor astfel:

- pentru decontul nr. x din 25.07.2013, suma aprobată a fost restituită conform Notei de restituire în data de 14.07.2014;

- pentru decontul nr. x din 22.10.2013, suma aprobată a fost restituita conform Notei de restituire în data de 14.07.2014;

- pentru decontul nr. x din 22.01.2014, suma aprobată a fost restituita conform Notei de restituire în data de 01.08.2014;

- pentru decontul nr. x din 21.03.2014, suma aprobată a fost restituita conform Notei de restituire în data de 04.08.2014.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin încheierea din data de 15.06.2017 pronunțată în Camera de Consiliu s-au admis în principiu recursurile formulate în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă, reclamanta-intimată S.C. C. S.R.L. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu cheltuieli de judecată pentru această fază procesuală.

Înalta Curte a luat act de transmiterea calității procesuale a reclamantei față de actele de fuziune prin absorbție depuse la dosar, în calitate de succesoare a C. S.R.L., fiind A. S.R.L..

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererile de recurs, motivele invocate și normele incidente în materie, Înalta Curte constată că sunt întemeiate pe considerentele următoare:

În fapt,

Reclamanta a solicitat rambursarea unor sume de TVA în cuantum de 116.447.597 RON, conform deconturilor de TVA aferente perioadei septembrie 2011 - aprilie 2014 și desfășurătorului arătat în sentința de fond și, întrucât data compensării/restituirii efective a depășit cu mult perioada de 45 zile de la data depunerii deconturilor TVA, a considerat că are dreptul la dobânda calculată în conformitate cu art. 124 alin. (1) C. proc. fisc.

Recurenta D.G.R.F.P. București a respins cererea de acordare a dobânzilor prin Decizia nr. x din 23.03.2015.

În drept,

Cu privire la existența dreptului la dobânzi pentru soluționarea cu întârziere a cererilor de rambursare a TVA

Potrivit art. 124 alin. (1) C. proc. fisc., pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. (2) sau la art. 70 (45 de zile de la înregistrarea cererii), după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

Dreptul la dobânzi este, așadar, reglementat expres în Codul fiscal și nu poate fi înlăturat ca efect al inexistenței unei reglementări corespunzătoare în Metodologia de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare aprobată prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 263/2010, act normativ cu forță juridică inferioară.

Cu privire la perioada pentru care se datorează dobânzi

Art. 70 alin. (2) din C. proc. fisc. prevede că termenul de 45 de zile, de soluționare a cererilor contribuabililor, se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate, în situațiile în care, pentru soluționarea cererilor, sunt necesare informații suplimentare relevante în luarea deciziilor, această normă primară fiind preluată și în legislația secundară în materie.

Pentru stabilirea efectelor pe care normele naționale privind suspendarea sau prelungirea inspecției fiscale le produc asupra întinderii dreptului contribuabilului la dobânzi se impune însă ca aceste prevederi să fie interpretate și aplicate într-un sens care să concorde jurisprudenței în materie a Curții de Justiție a Uniunii Europene, din care se degajă principiului potrivit căruia, deși statele membre dispun de o anumită libertate în stabilirea condițiilor de rambursare a excedentului de TVA, aceste condiții nu pot aduce atingere principiului neutralității fiscale, făcând ca persoana impozabilă să suporte, în tot sau în parte, sarcina acestei taxe.

Astfel, prin hotărârea preliminară pronunțată la data de 12 mai 2011 în cauza C - 107/10, B. 3 AD, CJUE a stabilit că în lumina principiului neutralității fiscale, articolul 183 din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia termenul normal de rambursare a excedentului de taxă pe valoarea adăugată, la expirarea căruia sunt datorate dobânzi de întârziere aferente sumei care trebuie restituită, este prelungit în cazul inițierii unui control fiscal, această prelungire având drept consecință faptul că dobânzile sunt datorate doar de la data finalizării controlului, cu toate că excedentul menționat a făcut deja obiectul unei reportări pe durata celor trei perioade fiscale care urmează perioadei în care acesta a apărut. În schimb, faptul că termenul normal amintit este stabilit la 45 de zile nu încalcă această prevedere.

În motivarea hotărârii, CJUE a reținut, printre altele, că, potrivit jurisprudenței Curții, calculul dobânzilor datorate de Trezoreria statului care nu ia în considerare ca punct de plecare ziua în care excedentul de TVA trebuia în mod normal să fie restituit conform Directivei privind TVA este, în principiu, contrar articolului 183 din această directivă (a se vedea în acest sens Hotărârea Molenheide și alții, punctele 63 și 64). Fiecare stat membru are obligația să adopte toate măsurile cu caracter legislativ și administrativ corespunzătoare pentru a asigura colectarea în integralitate a TVA-ului datorat pe teritoriul său, iar în această privință, statele membre sunt obligate să verifice declarațiile persoanelor impozabile, conturile acestora și celelalte documente pertinente, precum și să calculeze și să colecteze taxele datorate (Hotărârea din 29 iulie 2010, Profaktor Kulesza, Frankowski, Jozwiak, Ortowski, C-188/09). Termenul de rambursare a excedentului de TVA poate fi, în principiu, prelungit în vederea efectuării unui control fiscal, fără ca o astfel de prelungire să trebuiască să fie considerată nerezonabilă, în măsura în care această prelungire nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea controlului (a se vedea prin analogie Hotărârea Sosnowska). Cu toate acestea, dacă persoana impozabilă nu poate dispune temporar de sume echivalente cu excedentul de TVA, aceasta suportă un dezavantaj economic care poate fi compensat prin plata dobânzilor, garantându-se astfel respectarea principiului neutralității fiscale (par. 51 - 53).

Mai recent, în hotărârea preliminară pronunțată la data de 24 octombrie 2013 în cauza C - 431/12 (Steaua Română) Curtea de Justiție a Uniunii Europene a făcut ample referiri la Hotărârea B. 3 și a subliniat că, din punctul de vedere al persoanei impozabile, motivul pentru care rambursarea excedentului de TVA a intervenit cu întârziere este lipsit de importanță (par. 25), atunci când rambursarea excedentului de TVA intervine după trecerea unui termen rezonabil, principiul neutralității sistemului fiscal al TVA impunând ca pierderile financiare astfel generate persoanei impozabile prin indisponibilizarea sumelor de bani în cauză să fie compensate prin plata unor dobânzi de întârziere (par. 23).

În acest context, instanța de control judiciar constată ca fiind excesivă și contrară principiului termenului rezonabil soluția de excludere, din calculul dobânzilor, a perioadei de întârziere generate, pe de o parte, de prelungirea etapei documentare pentru o pretinsă lipsă a documentelor necesare soluționării tuturor deconturilor de TVA, suspendarea inspecției fiscale, controlul încrucișat și, pe de altă parte de trecerea reclamantei în categoria contribuabililor cu risc fiscal mare, fără o motivare clară asupra elementelor de noutate care ar fi justificat modificarea încadrării inițiale în categoria contribuabililor cu risc fiscal mediu pentru care era suficientă analiza documentară.

În ceea ce privește perioada și calculul dobânzilor solicitate

Se constată de Înalta Curte că instanța de fond nu a efectuat o analiză în contradictoriu cu ambele părți în chestiunea privind modalitatea și elementele de calcul ale sumei reprezentând dobânzi corespunzătoare fiecărei perioade în raport de prevederile legale aplicabile fiecărui decont.

Nu este suficientă motivarea instanței de fond în sensul că organele fiscale nu au contestat cuantumul sumei calculate de reclamantă, însăși instanța de fond și-a însușit aceste calcule fără a avea o dezbatere contradictorie privind acest cuantum considerabil (10.626.235 RON) deoarece organele fiscale au contestat însăși obligația de a plăti dobânzi fără a face vreo referire la cuantum.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că în cauză este necesară efectuarea unei expertize contabile care să determine certitudinea obligației fiscale care urmează să fie executată de organele fiscale.

Cu privire la cheltuielile de judecată de la instanța de fond

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâtele recurente având calitatea de parte care cade în pretenții și deci corect au fost obligate la plata taxei de timbru de 400 RON.

Referitor la excepția calității procesuale pasive a pârâtei-recurente DGRFPB, în reprezentarea ASF Sector 1

În mod corect a apreciat instanța de fond că această excepție nu este întemeiată deoarece până la data de 1.012014, când reclamanta a trecut în administrarea Administrației Fiscale pentru Contribuabilii Mijlocii, având în vedere perioada pentru care a solicitat rambursarea unor sume de TVA, septembrie 2011 - aprilie 2014, se constată că cea mai mare parte a deconturilor a fost în administrarea și soluționarea sa (9 din 12 deconturi).

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În conformitate cu prevederile art. 496 raportat la art. 498 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva sentinței nr. 3169 din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2017.