ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7867/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea dată în ședința

publică din data de 11 februarie 2004, în dosarul nr. 782/2003, Judecătoria

Vălenii de Munte a dispus disjungerea cererii de intervenție în interes propriu

formulată de O.A. și O.S.

Cererea a fost înregistrată la nr.

347/2004-Judecătoria Vălenii de Munte .

Prin cererea formulată s-a solicitat

în contradictoriu și cu D.E. să se constate că O.A. și O.S. au dobândit dreptul

de proprietate pe calea uzucapiunii asupra terenului în suprafață de 1400mp

situat în Vălenii de Munte, la punct sub Mlaștină și asupra terenului în

suprafață de 1450mp, de la G.A., moștenitoare fiind D.E. situat în punctul

„Moară” în Vălenii de Munte.

Prin sentința civilă nr. 1821 din 14

decembrie 2004 Judecătoria Vălenii de Munte a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe au

formulat apel reclamanții criticând-o ca nelegală și netemeinică.

La termenul de judecată din 29

martie 2005 tribunalul a invocat din oficiu excepția de necompetență materială

a instanței având în vedere că obiectul cauzei este reprezentat de constituirea

unui drept de proprietate asupra unui teren, acțiunea disjunsă de acțiunea

principală ce a avut ca obiect ieșirea din indiviziune.

Tribunalul a concluzionat că apelul

formulat împotriva sentinței Judecătoriei Vălenii de Munte nu se încadrează în

prevederile art. 2 pct. 2 C. proc. civ. și potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ.

competența materială în soluționarea apelului revine Curții de Apel Ploiești,

declinând competența prin decizia civilă nr. 292/2005.

Cauza a fost înregistrată la Curtea

de Apel Ploiești sub nr. 4046/2005, intimata D.E. formulând o cerere de aderare

la apelul reclamanților, cerere care nu are rezoluția de primire a

judecătorului.

Prin decizia nr. 914 pronunțată în

ședința publică din 21 iunie 2005 Curtea de Apel Ploiești a admis excepția de

necompetență materială invocată din oficiu de instanță și a declinat competența

de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Prahova; constatând

conflictul negativ de competență.

Curtea de Apel Ploiești a reținut că

obiectul litigiului dedus judecății este o acțiune în constatare disjunsă de

acțiunea de partaj succesoral și al cărui obiect are o valoare de până la 1

miliard și în consecință a calificat calea de atac drept recurs, conform art.

282

1

C. proc. civ., competența de soluționare a acestuia revenind

tribunalului.

Soluționând conflictul negativ de

competență în temeiul art. 22 C. proc. civ. instanța ierarhic superioară reține

următoarele considerente:

Reclamanții au formulat o acțiune în

uzucapiune care este o acțiune reală, uzucapiunea fiind un mod de dobândire a

dreptului de proprietate sau a altui drept real.

Acțiunea a fost disjunsă de partajul

succesoral, formându-se un nou dosar, putând fi considerată cerere introdusă pe

cale principală.

Acțiunea în uzucapiune este

evaluabilă în bani și de aceea timbrajul se calculează la valoarea imobilului

cu privire la care poartă acțiunea, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din

Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 raportat la art. 2

alin. (1) din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare.

Cu certificatul nr. 10257 din data

de 22 octombrie 2002 emis de Primăria Vălenii de Munte s-a făcut dovada

faptului că imobilul are o valoare impozabilă de 173.323.186 lei.

Fiind un litigiu în materie civilă

al cărui obiect are o valoare de până la 1 miliard hotărârea judecătorească

dată în primă instanță în cererile introduse pe cale principală nu sunt supuse

apelului conform art. 282

1

alin. (1), C. proc. civ. astfel cum a

fost modificat prin art. 1 pct. 40 din Legea nr. 219/2005.

Conform art. 2 pct. 3 C. proc. civ.

tribunalele judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de

judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

Înalta Curte de Casație și Justiție

în temeiul art. 22 C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a

recursului în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Stabilește competența soluționării

recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1821 din 14 decembrie 2004 a

Judecătoriei Vălenii de Munte în favoarea Tribunalului Prahova.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 octombrie 2005.