ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1256/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1256 din 27 februarie 2006 Prin sentința penală nr. 82 din 29 ianuarie 2004 a Tribunalului Iași, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 12516/2001, au fost condamnați, după cum urmează, inculpații: - G.D.A., la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen., a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive, de la 3 octombrie 2001 la 1 mai 2002. - M.B.M. , la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2), art. 99 și art. 109 C. pen.; - N.I.G.

; - C.I. ; - S.A. ; - B.L.A. ; - H.M.E. ; fiecare la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 13, art. 99 și art. 109 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.I.G. timpul reținerii și arestării preventive, de la 3 octombrie 2001 la 1 mai 2002. În temeiul art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților M.B.M. și N.I.G., C.I., S.A., B.L.A. și H.M.E. (pentru fiecare, pe un termen de încercare de 3 ani). S-a făcut aplicarea, în mod diferențiat, a dispozițiilor art. 110 1 C. pen., în privința sus-numiților inculpați minori.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată de la inculpatul N.I.G. suma de 270.000 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în ziua de 28 septembrie 2001, în jurul orelor 18,00-18,30, inculpații N.I.G., G.D.A., S.A., C.I. și M.M.B., aflându-se în parcul din fața Teatrului Național Vasile Alecsandri din Iași, au observat, stând pe o bancă, pe numiții O.M., P.A., C.D. și B.I., împrejurare în care, la un moment dat, inculpatul N.I.G. le-a propus celorlalți inculpați, iar aceștia au fost de acord, să-i deposedeze pe acei tineri de bani și de anumite bunuri pe care aceștia le-ar putea avea asupra lor. În consecință, cu toții s-au apropiat și au înconjurat banca pe care stăteau părțile vătămate, iar inculpatul N.I.G.

a început să adreseze injurii și trivialități numitelor C.D. și B.I. care, de frică, au plecat, aceasta din urmă lăsându-și rucsacul la P.A., prietenul ei. După plecarea celor două tinere, inculpatul G.D.A. a început să-l lovească pe O.M., ușor, cu palma după cap, iar C.I., cu degetele, peste urechi. Inculpații au cerut celor doi tineri țigări sau bani pentru a-și cumpăra țigări, apoi, pentru că O.M. și P.A. au spus că nu au nici bani, nici țigări, inculpatul N.I.G. a smuls din mâinile lui P.A. rucsacul (lăsat de B.I.), din care și-a însușit un telefon mobil; apoi, din același rucsac, inculpatul S.A. a luat 10.000 lei, iar inculpatul C.I., un pachet de țigări. O.M. și P.A. nu au opus rezistență fiindu-le teamă de inculpați, mai ales că inculpatul N.I.G.

l-a amenințat pe O.M. că „îl va zăpăci” dacă îl va reclama organelor de poliție. A doua zi, inculpații au depus telefonul mobil la casa de amanet P. SRL, primind în schimb suma de 270.000 lei. Tot a doua zi, 29 septembrie 2001, inculpații G.D.A., H.M.E., M.M.B. și B.L.A., seara, în jurul orei 22,00-22,30, aflându-se în fața Teatrului Național Vasile Alecsandri din Iași, s-au hotărât „să facă rost” de bani, scop în care s-au apropiat de un grup de patru tineri (doi băieți și două fete). Inculpatul B.L.A. l-a prins de încheietura mâinii și pe după cap pe numitul S.I. și i-a cerut suma de 10.000 lei timp în care ceilalți trei tineri (S.C., C.C. și M.B., speriați, s-au îndepărtat). În aceste împrejurări și observând că inculpatul B.L.A.

este de etnie rromă, S.I. a scos din buzunarul de la spatele pantalonilor și i-a dat o bancotă de 10.000 lei inculpatului B.L.A. În același timp, și inculpatul G.D.A. i-a cerut lui S.I. bani și, pentru că a fost refuzat, l-a lovit pe acesta, de mai multe ori, cu pumnii și picioarele, iar inculpatul H.M.E. a luat cu forța, din buzunarul de la spate al pantalonilor, suma de 72.000 lei. S.I. a suferit leziuni care au necesitat, pentru vindecare, o zi de îngrijiri medicale. Prin decizia penală nr. 334 din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași, apelurile declarate de inculpații G.D.A., M.B.M. și S.A., au fost respinse, ca nefondate, sentința atacată fiind apreciată ca legală și temeinică. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs numai inculpatul G.D.A.

Prin decizia penală nr. 1207 din 17 februarie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de inculpatul G.D.A. și, prin extinderea efectelor acestui recurs și față de inculpații M.B.M. și S.A., a casat decizia atacată, nr. 334 din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași, și a trimis cauza, spre rejudecare, instanței de apel, cu motivarea că apelurile au fost judecate cu încălcarea dispozițiilor art. 486 C. proc. pen., potrivit cu care judecata inculpaților majori și minori, dacă nu este posibilă disjungerea, se face în compunerea prevăzută de art. 483 C. proc. pen., și după procedura obișnuită, încălcare ce atrage sancțiunea nulității absolute a hotărârii, conform art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Iași, secția penală minori și familie, prin decizia penală nr. 60 din 13 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații, G.D.A., M.B.M. și S.A. împotriva sentinței penale nr. 82 din 29 ianuarie 2004 a Tribunalului Iași, sentință pe care a menținut-o, cu motivarea că, atât încadrarea juridică dată faptelor cât și tratamentul sancționator au fost legale și temeinice și că nu s-a constatat existența altor temeiuri de fapt și de drept care să ducă la desființarea acesteia. Împotriva acestei din urmă decizii, nr. 60 din 13 octombrie 2005, inculpatul G.D.A. a declarat recursul de față, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, prin apărător, în principal, schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prima instanță a stabilit corect situația de fapt, confirmată de instanța de apel, căreia i-a dat o încadrare juridică pe deplin legală. Astfel fiind, cererea de schimbare a încadrării juridice, cerere care a fost examinată și, cu justificat temei, respinsă și de instanța de apel, nu poate fi primită, deoarece faptele inculpatului G.D.A. care, în două zile consecutive, împreună cu ceilalți inculpați, folosind violențe fizice și psihice au deposedat de bani și bunuri părțile vătămate, împotriva voinței acestora, aflate în neputință de a se apăra, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. Împrejurarea că inculpații au participat în mod diferit la realizarea laturii obiective, unii comițând violențe, iar alții comițând atât acte de violență cât și de însușire a bunurilor, nu poate determina o altă încadrare juridică decât aceea de tâlhărie.

Sub aspectul individualizării pedepsei, se constată că inculpatului recurent G.D.A. i-a fost aplicată o pedeapsă de numai 5 ani închisoare, cuantum ce reprezintă minimul special prevăzut de textul de lege incriminator în vigoare la data săvârșirii faptelor, încât, în lipsa unor circumstanțe atenuante (care, de altfel, nici nu s-au cerut), nu se poate proceda la reducerea acesteia. În baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins recursul, ca nefondat, și l-a obligat pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.