ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 850/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 850 din 8 februarie 2006 Prin încheierea în ședință publică de la 24 ianuarie 2006 pronunțată dosarul nr. 6898/2005, Curtea de Apel Iași, în calitate de instanță de apel, a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului B.O. și a amânat judecarea căilor de atac la data de 21 februarie 2006 având în vedere și cererea de strămutare formulată în cauză de coinculpatul apelant N.C.P. În conformitate cu dispozițiile art. 300 2 și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în cauză a inculpatului în cursul urmăririi penale în baza art. 148 lit. b) C. proc.

pen., cu începere de la 3 septembrie 2004 impun în continuare privarea de libertate avându-se în vedere condamnarea în primă instanță la pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru infracțiuni grave prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., și art. 84 pct. 1 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. Prin recursul declarat în cauză de către inculpat în temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., se solicită casarea încheierii, iar în rejudecare pe fond revocarea măsurii arestării preventive cu motivarea că fiind condamnat în primă instanță nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică lăsarea în libertate a acestuia, încetând astfel una din condițiile cumulative obligatorii ce justifică soluția instanței de apel.

Recursul este nefondat. Inculpatul a fost arestat preventiv în cauză în baza art. 148 lit. b) C. proc. pen., întrucât i s-a imputat săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani existând probe certe că lăsarea sa în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Prin sentința penală nr. 662/2005 Tribunalul Iași a confirmat existența infracțiunilor de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave și evaziune fiscală, ce au impus luarea măsurii arestării preventive, dispunându-se condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă principală de 8 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În raport cu cele arătate, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și în prezent în cauză date fiind starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății civile, generate de rezonanța socială negativă a faptului că persoane care au comis infracțiuni grave sunt lăsate în libertate după condamnarea acestora la pedepse severe cu exercitare în regim de detenție. În plus, hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraful 1 din C.E.D.O. În consecință, încheierea atacată a fost legală și temeinică iar recursul inculpatului a fost respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a fost obligat acesta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la 100 lei, din care 40 lei au reprezentat onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.