ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3806/2005

Asupra conflictului negativ de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 308 din 27 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului declarat de pârâtul T.G. și a cererii de aderare la apel formulată de reclamanta P.M.V. împotriva sentinței civile nr. 517 din 19 septembrie 2003 a Judecătoriei Brad în favoarea Tribunalului Hunedoara. Această soluție s-a întemeiat pe prevederile art. 2 pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004, aprobată prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004. La rândul său Tribunalul Hunedoara s-a declarat necompetent să judece apelul și ca urmare prin decizia nr. 37 din 18 februarie 2005 a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Această soluție are în vedere aceleași prevederi ale Codului de procedură civilă, însă consideră că în raport de prevederile art. 725 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac sub care au fost pronunțate; nu se poate transforma calea de atac a apelului declarat în recurs, pentru a fi aplicabile prevederile legii speciale. Ivindu-se un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., cauza a fost înaintată acestei instanțe spre a se pronunța asupra conflictului. Pentru stabilirea competenței de soluționare a căii de atac de față se au în vedere în primul rând obiectul pricinii ce vizează un partaj succesoral cu o valoare necontestată de sub 1 miliard lei.

În această situație rezultă că instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată este tribunalul, conform art. 2 lit. b) C. proc.civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 65/2004, în sensul căruia tribunalul judecă ca instanță de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță în cererile de împărțeală judiciară, cu excepția celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului. Și cum astfel de cereri nu se regăsesc în enumerarea cuprinsă în art. 282 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că instanța competentă să soluționeze în cauza de față este tribunalul. Așa fiind, se va stabili competența de soluționare a apelului de față în favoarea Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a apelului formulat de pârâtul T.G. împotriva sentinței civile nr. 517 din 19 septembrie 2003 a Judecătoriei Brad în favoarea Tribunalului Hunedoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2005.