ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3213/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/43/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 3.386,97 RON, sumă rezultată în urma aplicării indiciilor prețului de consum aferent perioadei cuprinse între 1.10.2008 - martie 2014, la suma de 2.650 RON reprezentând despăgubiri cuvenite în baza Legii nr. 247/2005, cu dobânzile aferente începând cu data introducerii acțiunii până la plata efectivă a sumei.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 41 din 27.05.2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, fiind respinsă acțiunea față de această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive.

A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Acțiunea reclamantului A. a fost admisă în parte, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților fiind obligată să achite reclamantului suma de 736,97 RON reprezentând actualizarea la inflație până la data de 1.03.2014 a sumei de 2.650 RON.

Pârâta a mai fost obligată să achite reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 736,97 RON începând cu data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă.

Au fost respinse ca neîntemeiate restul pretențiilor solicitate.

Recursul declarat în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 41 din 27 mai 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând pe fond să se respingă acțiunea astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de fond în mod greșit a reținut ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2003 și în acest sens, în mod greșit a fost obligată la plata sumei de 736,97 RON reprezentând actualizarea sumei stabilite prin decizia de restituire prin echivalent precum și dobânda legală.

Având în vedere dispozițiile Legii nr. 165/2013 prin care a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăților, sarcina plății revine în mod exclusiv Ministerului Finanțelor Publice, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților neavând obligația plăților și ca urmare nu poate avea calitate procesuală pasivă.

În mod greșit s-a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor O.G. nr. 62/2010 modificată prin Legea nr. 117/2012, având în vedere că emiterea titlului de plată a fost suspendată prin lege.

În mod greșit instanța de fond a dispus obligarea ANRP la plata sumelor reprezentând actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală în condițiile în care legislația în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, nu reglementează posibilitatea actualizării solicitată de reclamant.

Având în vedere valoarea despăgubirilor stabilite prin titlu de despăgubire, ANRP nu are ca atribuție legală actualizarea sumelor de bani sau acordarea altor sume decât cele stabilite prin deciziile emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

De asemenea, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, pentru acordarea despăgubirilor materiale, sub forma penalităților, trebuie îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale or, prin acțiunea formulată, reclamanții solicită acordarea acestor despăgubiri fără a face dovada îndeplinirii condițiilor cerute de lege.

Date fiind prevederile legale evocate, în contextul în care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și-a îndeplinit în mod voluntar obligațiile stabilite de lege prin emiterea titlului de plată, în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea la plata sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală.

Prin admiterea cererii, astfel cum a fost formulată se instituie un mecanism de despăgubiri pe cale jurisdicțională, în alte condiții și în altă procedură decât cea instituită de legea specială.

Intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care a solicitat, în esență, admiterea recursului, având în vedere că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și-a îndeplinit obligațiile legale prin emiterea Deciziei de despăgubiri, decizie ce nu a fost contestată în condițiile legii, culpa ANRP neputând fi reținută. Titlu de plată nu a putut fi emis având în vedere modificările legislative intervenite.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtă, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, apreciind că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are calitate procesuală pasivă.

Pe fond, arată că chiar și în situația în care prin legea specială nu se prevede expres posibilitatea reactualizării, există dispoziții legale care în mod indirect prevăd posibilitatea acordării despăgubirilor astfel cum au fost formulate.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părților, conform art. 493(4) C. proc. civ.. În ședința din data de 23.05.2017 a fost admis în principiu recursul formulat în cauză și în raport de dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ. s-a dispus citarea părților.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile și apărările formulate raportat la dispozițiile legale incidente, a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

La data de 4.09.2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în favoarea reclamantului A. Decizia nr. 4582 privind titlu de despăgubire, în cuantum de 2.650 RON, în condițiile Titlului VII- Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005.

Conform art. 4 din decizie, pentru valorificarea deciziei menționate, se va urma procedura prevăzută de Capitolul V1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 18 alin. (1) Titlul VII al Legii nr. 247/2005:

"După emiterea titlului de despăgubire aferent, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată …".

Dacă titularul titlului de despăgubiri a optat pentru acordarea de despăgubiri în numerar se emite titlul de plată, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar urmând a transfera, conform art. 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, despăgubirile în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare. În cauza de față, titlul de plată a fost emis la data 5.02.2014.

Este adevărat că în temeiul principiului de drept tempus regit actum, titlu de despăgubiri emis în temeiul Legii nr. 247/2005, cu modificările și modificările ulterioare, este supus regimului juridic reglementat de actul normativ în vigoare la data emiterii și ca urmare, modalitatea de valorificare a titlului de despăgubire nu poate fi supusă decât regulilor existente la data emiterii titlului de despăgubire dar prin art. III din O.G. nr. 62/2010, cu modificările ulterioare s-a dispus suspendarea emiterii titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 iar ulterior a fost emisă O.U.G. nr. 4/2012.

Art. 18, 181 și 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare, au fost abrogate prin art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 cu modificările și completările ulterioare, procedura prevăzută de dispozițiile legale abrogate fiind înlocuită de o nouă procedură, situația plăților pentru sumele de bani reprezentând despăgubirile în dosarele aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 165/2013 fiind reglementată de art. 41 din actul normativ menționat.

Trebuie reținut că aplicabilitatea dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, cu modificările și completările ulterioare, pentru persoanele îndreptățite sau autorilor acestora care au obținut titlu de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 a fost analizată în considerentele Deciziei nr. 40 din 14.11.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 987/2016.

Titlul de despăgubiri încorporează potrivit art. 5 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, "drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise la Fondul Proprietatea și/sau, dup caz, în funcție de opțiunea titularului ori a titularilor înscriși în acestea, prin preschimbarea lor contra titlului de plată, în limitele și condițiile prevăzute de lege".

Față de succesiunea de legi emise, se constată că instanța de fond deși a făcut motivarea amplă a hotărârii pronunțate, nu a stabilit pe deplin situația de drept aplicabilă la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat în raport și de obiectul acțiunii întemeiat în drept pe dispozițiile C. civ. și C. proc. civ. și ale O.G. nr. 10/2013, Legii nr. 247/2005 punând instanța de recurs în imposibilitate de a verifica legalitatea sentinței pronunțate prin raportare la dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., situație în care sentința pronunțată de prima instanță va fi casată, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ., privind dreptul de dispoziție al părților, ținând cont și de dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., instanța va stabili pe deplin situația de drept aplicabilă la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat; va stabili când s-a născut dreptul de creanță al intimatului reclamant și efectele O.U.G. nr. 62/2010 și O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012; data când a fost executat titlu de plată, dispozițiile legale incidente în raport de obiectul acțiunii, respectiv dispozițiile legii speciale sau generale cu respectarea dispozițiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ. având în vedere hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept dar și Deciziile Curții Constituționale.

Cu prioritate, instanța de fond, cu respectarea art. 9 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (1) din C. proc. civ., ținând cont de obiectul acțiunii raportat la dispozițiile legii speciale sau generale, va verifica competența materială și funcțională a soluționării cauzei, cu respectarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată prin art. 7 din Legea nr. 2 din 1 septembrie 2013, publicat în M. Of. nr. 89 din 12 septembrie 2013 și art. 98 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 41 din 27 martie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 41 din 27 martie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2017.