ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1529/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

1529 din 8 martie 200

6

Prin încheierea din ședința publică

de la 27 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția a II–a penală, în

calitate de instanță de apel, a dispus menținerea arestării preventive pentru

cei 14 inculpați apelanți în cauză, și anume:

la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare);

la pedeapsa de 16 ani închisoare);

instanță la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare);

la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare);

la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare);

la pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare);

la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare);

instanță la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare);

la pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare);

instanță la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare);

instanță la pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare)

instanță la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare);

instanță la pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare);

instanță la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare), fiind amânată

soluționarea căilor de atac pentru data de 10 februarie 2006.

Instanța de apel, în conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C.

proc. pen., a procedat din oficiu la verificarea legalității arestării

preventive constatând că temeiurile care au impus arestarea preventivă în cauză

a inculpaților în cursul urmăririi penale în baza art. 148 lit. h) C. proc.

pen., se mențin nemodificate avându-se în vedere condamnarea în primă instanță

a acestora la pedepse privative de libertate cuprinse între 6 ani și 21 ani

închisoare pentru infracțiuni grave privind traficul ilicit de droguri în cadrul

unei rețele internaționale organizate în acest scop și alte fapte penale,

prevăzute de art. 3 alin. (2) și art. 10 din Legea nr. 143/2000 respectiv art. 7

alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva încheierii arătate au

declarat în termen recursuri primii 11 inculpați circumscrise cazurilor

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 9, 10 și 17

1

C.

proc. pen., cu motivarea că se impune revocarea arestării preventive a acestora

întrucât:

a) – încheierea nu este motivată;

b) – nu există probe certe că în

prezent lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică [(condiție obligatorie incidentă în art. 148 lit. h) C. proc.

pen.)];

c) – durata excesivă a măsurii

arestării preventive în cauză;

d) – prezintă afecțiuni grave ale

sănătății, cu referire la inculpatul P.A.V.;

e) – măsura arestării preventive a

încetat de drept potrivit art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece nu

s-a mai dispus menținerea acesteia prin sentință (în ceea ce privește pe

inculpatul L.A.).

Recursurile sunt nefondate.

Din examinarea încheierii atacate se

constată contrar celor susținute prin motivul prim de recurs că în limitele art.

300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.,

menținerea arestării preventive este motivată în concret făcându-se referire la

hotărârea primei instanțe prin care inculpații au fost condamnați, la pedepse

cuprinse între 6 și 21 ani închisoare prin confirmarea vinovăției penale a

acestora, pentru faptele penale deosebit de grave imputate acestora prevăzute

de art. 3 alin. (2) și art. 10 din Legea nr. 143/2000 respectiv art. 7 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu art. 41 alin. (2) C. pen.

Pericolul pentru ordinea publică

este demonstrat în cauză, căci el nu trebuie dovedit cu probe administrate în

acest sens după cum pretind inculpații, prin starea de neliniște și sentimentul

de insecuritate în rândul societății civile generat de rezonanța socială

negativă a faptului că inculpații condamnați în primă instanță la pedepsele

anterior arătate pentru infracțiuni de o gravitate ridicată sunt judecate în

continuare în stare de libertate. De altfel, prin pronunțarea unor hotărâri de

condamnare, la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, cum este

cazul în speță, menținerea arestării preventive se justifică pentru garantarea

executării acestei sancțiuni penale în conformitate cu art. 5 paragraf 1 din C.E.D.O.

Pentru considerentele arătate este

nejustificat și motivul de recurs prevăzut la lit. c).

Revocarea arestării preventive

pentru motivul prevăzut la lit. d), cu referire la inculpatul P.A.V., poate fi

dispusă potrivit art. 139 alin. (3

4

) C. proc. pen., numai dacă se

constată pe baza unei expertize medico – legale că cel arestat preventiv suferă

de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a D.G.P. – ului, ceea

ce nu este cazul în speță.

Eroarea materială evidentă privind

redactarea greșită a numelui inculpatului L.A. în dispozitivul sentinței a fost

îndreptată ulterior în baza art. 195 C. proc. pen., în concordanță cu cele

dispuse prin minuta hotărârii în care se indică expres menținerea arestării

preventive pentru inculpatul amintit.

Ca atare, recursurile declarate de

inculpați au fost respinse, ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., au fost obligați aceștia la cheltuieli judiciare statului

potrivit art. 192 alin. (1) C. proc. pen.