ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 202/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 28.10.2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Alexandria și Primăria Municipiului Alexandria, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, au contestat Decizia nr. 147/21.08.2013 privind soluționarea contestației formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, prin care s-au sesizat următoarele aspecte cu referire la contractul nr. x/05.03.2009: "persoana desemnată pentru postul de expert fonduri structurale de către ofertantul câștigător, nu îndeplinește cerința de minim 5 ani experiență în accesarea fondurilor europene, conform CV prezentat".

Au solicitat instanței de contencios administrativ anularea Deciziei nr. 147/21.08.2013 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice privind soluționarea contestației împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare prin care s-a stabilit aplicarea corecției financiare de 10% la valoarea contractului de servicii de consultanță nr. 5772/05.03.2009.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 638 din data de 25 februarie 2014 s-a respins acțiunea formulata de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Alexandria și Primăria Municipiului Alexandria, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, ca neîntemeiată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au declarat recurs reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Alexandria și Primăria Municipiului Alexandria, apreciind că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, precum și că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii.

În motivarea căii de atac, recurenții au susținut că, având în vedere specificul, volumul și importanța serviciilor și a lucrărilor ce urmează a fi realizate, autoritatea contractantă a considerat necesar ca ofertantul căruia i se va atribui contractul să fie unul cu experiență corespunzătoare derulării unui asemenea contract.

Ținând cont de gradul de complexitate al mecanismului de implementare a proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile europene, autoritatea contractantă a considerat necesar, pentru demonstrarea experienței similare în astfel de contracte, ca operatorii economici participanți să facă dovada a minim 5 ani experiență în accesarea fondurilor structurale.

Contrar reținerii instanței de fond, recurenții au arătat că a fost emisă Nota justificativă nr. 4270/16.02.2009 cu privire la stabilirea criteriilor minime de calificare în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică de servicii, în care s-a analizat necesitatea impunerii unui astfel de criteriu de calificare, avându-se în vedere principiul proporționalității prezentat la art. a alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 34/2006 și exigențele impuse de natura și complexitatea contractului ce urma a fi atribuit.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului reclamantului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin Încheierea din data de 7 mai 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Instanța de control judiciar reține că, potrivit dispozițiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, forma în vigoare la momentul derulării procedurii de atribuire, potrivit cărora "(2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire."

Conform art. 179 din același act normativ, "Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia."

Totodată, prevederile art. 188 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 arată că "În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele:

a) o listă a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, conținând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceștia din urmă sunt autorități contractante sau clienți privați. Prestările de servicii se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o autoritate ori de către clientul privat beneficiar. În cazul în care beneficiarul este un client privat și, din motive obiective, operatorul economic nu are posibilitatea obținerii unei certificări/confirmări din partea acestuia, demonstrarea prestărilor de servicii se realizează printr-o declarație a operatorului economic."

Art. 188 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 prevedea că, în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, informații referitoare la studiile, pregătirea profesională și calificarea personalului de conducere, precum și ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii.

Interpretarea dispozițiilor normative anterior citate conduc la concluzia că scopul îndeplinirii de către operatorii economici a unor cerințe de calificare este acela de a demonstra potențialul tehnic, financiar și organizatoric al acestora, potențial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă de a realiza un anumit contract de achiziție publică, dar și capacitatea de a rezolva eventualele probleme generate de îndeplinirea acestuia.

Relevante pe subiectul analizat sunt și dispozițiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 care statuează că autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare care nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează a fi atribuit.

Dacă sunt impuse cerințe minime de calificare, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției.

În cauză, cerința minimă de calificare impusă de autoritatea contractantă pentru atribuirea serviciilor expertului, și anume experiență similară de minim 5 ani în implementarea proiectelor finanțate din fonduri structurale, are caracter restrictiv, fiind de natură să înlăture eventualii operatorii economici care au experiență similară, dar un număr mai redus de ani.

În același timp, și impunerea cerinței de a dovedi experiență în proiecte cu finanțare din fonduri structurale reprezintă o cerință restrictivă, în condițiile în care sursa de finanțare a prestării unor servicii nu prezintă relevanță în demonstrarea experienței similare.

Totodată, existența abaterii de la legalitate este conturată și de faptul că Nota justificativă nr. 4270/16.02.2009 nu cuprinde o detaliere a motivelor care au stat la baza impunerii cerinței minime în discuție, ceea ce constituie o nerespectare a prevederilor art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

Este real că nu este prevăzută o modalitate de întocmire a notei justificative, dar autoritatea contractantă are obligația de a motiva în cuprinsul acestei notei necesitatea impunerii unei cerințe de calificare mai restrânse decât cele general aplicabile, precum și legătura de cauzalitate dintre necesitate și restrângerea condițiilor de participare la procedura de atribuire.

Astfel, deși nu este un document care se pune la dispoziția ofertanților, nota justificativă are menirea de a explica și detalia anumite decizii ale autorității contractante cu privire la procedura de atribuire, fiind un document obligatoriu al dosarului de achiziție publică.

PENTru considerentele anterior expuse, în aplicarea prevederilor art. 496, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Alexandria și Primăria Municipiului Alexandria împotriva Sentinței civile nr. 638 din 25 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pe care o va menține ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Alexandria și Primăria Municipiului Alexandria împotriva Sentinței nr. 638 din 25 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV