ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 142/2018

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 189 din data de 17 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a dispus respingerea cererii de revocare a suspendării executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată condamnatului A. prin Sentința penală nr. 327/2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj rămasă definitivă prin Decizia nr. 55/A/11.02.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată de petenta S.C. B. S.R.L.

De asemenea, a fost obligată petenta la 200 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTru a dispune astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 327 din data de 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, a fost condamnat inculpatul A. și Ana, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii, de însușire a bunului găsit prev. de art. 216 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 noul C. pen. pedeapsa de 3 luni închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 81, 82 vechiul C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 vechiul C. pen.

A admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. B. Ungaria cu sediul procesual ales la cabinet av. C. din Cluj-Napoca, str. (...) și, conform art. 397 Cod raportat la art. 25 alin. (1) Cod, a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Cabinet avocat A., la plata despăgubirilor în cuantum de 34.130,27 euro - sau echivalentul în RON la data plății + dobânda legală începând cu data de 6.08.2013 și până la zi.

A menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin încheierea din data de 05.01.2015 a Curții de Apel Cluj.

A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de către partea civilă în sumă de 6.980 RON.

A obligat inculpatul, conform art. 274 alin. (1), (3) din C. proc. pen., în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1.600 RON.

PENTru a pronunța astfel, Curtea a constatat că, la 19 iulie 2013, a fost emisă, de către partea civilă factura nr. 301302045 către filiala societății din Slovacia însă, din eroare, plata acestei facturi și virarea sumei de 34.130,27 euro a avut loc în contul (...), deschis la D. Sa București pe numele Cabinetului de Avocat A. al cărui împuternicit este inculpatul - scriptul de la 1.68 d.u.p.

Analiza actelor depuse de către partea civilă a arătat că plata s-a făcut din eroare în alt cont decât cel al beneficiarului facturii care era B. spd.sr.o Slovacia.

Deosebit de elocvente în susținerea acestei afirmații au fost conținutul facturii din 19 iulie 2013 privind plată materie primă pentru fabricarea de spumă din polistiren expandat, extrasul de cont (emis de E. ce atestă că suma aferentă acelei facturi - 34.130,27 euro a fost virată în contul Cabinetului Avocatului A.. și adeverința de transfer valutar - 1.24).

Deși partea civilă a sesizat eroarea și a încunoștințat unitatea bancară tranzacția nu a mai putut fi anulată.

Unitatea bancară din România l-a încunoștințat pe inculpat despre acest incident, fapt ce l-a determinat pe acesta că la data de 30 iulie 2013 să deschidă un nou cont bancar pe numele Cabinetului de Avocat în condițiile în care vechiul cont bancar era închis la data de 26 iulie 2013 - 1.67-69 și să dispună transferul sumei totale de 33.800 euro la datele de 31 iulie și 19 august 2013 în conturile personale deținute la F. și G.

Partea civilă a încercat soluționarea amiabilă a acestui litigiu, lucru care însă nu s-a realizat datorită poziției inculpatului.

În drept, fapta inculpatului care ajungând în posesia sumei de 34.130,20 euro ce din eroare a fost virată la data de 26 iulie 2013, de persoana vătămată S.C. B. Ungaria în contul nr. (...), deschis la D. S.A. București pe numele Cabinetului de Avocat A., al cărei titular era inculpatul, nu a restituit-o până în prezent, însușindu-o pe nedrept, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de însușire a bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor prev. de art. 216 alin. (2) vechiul C. pen.

Fapta a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege-respectiv intenție directă - inculpatul având reprezentarea clară a faptului că nu era beneficiarul real al acestei sume și cu toate acestea și-a însușit și apoi a dispus pe nedrept de acesta.

Legiuitorul a prevăzut în alin. (2) al art. 216 vechiul C. pen. varianta bunului ajuns din eroare în posesia făptuitorului, vizându-se situația de remitere a unui bun din cauza unei confuzii așa cum este cazul și în prezenta cauză.

Infracțiunea, contrar celor susținute de apărătorul ales al inculpatului, subzistă deoarece inculpatul a avut reprezentarea clară a faptului că nemaiavând, din cursul anului 2009, niciun fel de raport juridic cu partea civilă, aceasta nu avea niciun motiv să-i vireze în cont vreo sumă de bani. Că lucrurile stau de o atare manieră rezidă și din faptul că la momentul virării sumei de bani inculpatul nici măcar nu mai avea cont deschis la D., deschizând un astfel de cont doar după ce a fost încunoștințat, că din eroare, i-a fost virată o sumă de bani.

Atitudinea ilicită a inculpatului a reieșit și din faptul că acesta și-a transferat apoi, în tranșe, sume de bani în conturile personale deschise la alte bănci, făcând practic imposibilă recuperarea sumei însușite pe nedrept.

Sigur că activitatea inculpatului se putea circumscrie sau își găsea ecou și în legislația civilă - plata nedatorată, însă acest lucru nu l-a exonerat de răspundere penală, în contextul în care sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 216 alin. (2) vechiul C. pen.

Făcând aplicarea globală a legii penale mai favorabile, potrivit Deciziei nr. 265/2015 a Curții Constituționale, Curtea a constatat că în ansamblu, vechiul C. pen. este lege mai favorabilă în cauza concretă dedusă judecății, deoarece limitele de pedeapsă au fost identice în ambele legi penale analizate, însă vechiul C. pen. permite alte modalități de individualizare a pedepselor, mai favorabile inculpatului.

Ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen. instanța a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii, relativ ridicat raportat la valoarea însemnată a prejudiciului cauzat părții civile, la împrejurările în care aceasta a fost comisă, modalitatea de comitere, nerestituirea sumei (care ar fi putut fi realizată până la acest moment, inculpatul având suficient timp la dispoziție având în vedere perioada lungă de timp scursă de la sesizarea instanței), precum și persoana inculpatului, care, este adevărat că se află la prima confruntare cu legea penală, însă datorită pregătirii profesionale, fiind avocat, ar fi trebuit să conștientizeze și mai mult că prin atitudinea sa încalcă legea penală, comportamentul acestuia pe parcursul întregului proces penal, neprezentarea în fața autorităților și neasumarea vreunei răspunderi pentru fapta sa, situație în care a aplicat inculpatului pedeapsa maximă prevăzută de lege - 3 luni închisoare.

S-a apreciat că doar o pedeapsă cu închisoarea în cuantum maxim ar fi aptă, raportat la datele concrete ale cauzei și la limitele de pedeapsă, să contribuie atât la realizarea scopului sancționator cât și reeducativ pe care trebuie să-l aibă o sancțiune penală.

Constatând că au fost întrunite condițiile art. 81 vechiul C. pen. și apreciind că scopul pedepsei putea fi atins chiar fără executarea pedepsei aplicate, a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, Curtea a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în prezentul dosar solicitând obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Cabinet avocat A. la plata sumei de 34.130,27 euro plus dobânda legală începând cu data de 6.08.2013-momentul consumării infracțiunii (a se vedea constituirea de parte civilă de la dosar).

Curtea a dispus introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente a Cabinetului Avocat A. constatând că au fost întrunite condițiile art. 86 C. proc. pen. După cum s-a dovedit, plata a fost efectuată în contul Cabinetului de avocat A. de unde a fost transferată în conturile personale ale inculpatului A. În aceste condiții, Curtea a reținut că atât Cabinet avocat, cât și inculpatul, au avut obligația de a repara, în solidar prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, incidente în cauză fiind dispozițiile noului C. civ. respectiv art. 1357, 1381, 1385 și 1386.

Astfel, a existat o faptă ilicită care a cauzat un prejudiciu, între faptă și prejudiciu a existat raport de cauzalitate, iar prejudiciul nu a fost recuperat.

PENTru aceste considerente a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 34.130,27 euro - echivalentul în RON la data plății - sumă ce a fost virată, din eroare, în contul inculpatului și apoi însușită pe nedrept de acesta + dobânda legală începând cu data de 6.08.2013 și până la zi.

PENTru a se garanta recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiune, Curtea a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei anterior menționate, prin încheierea din 5 ianuarie 2015 a Curții de Apel Cluj.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de către partea civilă în sumă de 6.980 RON (a se vedea scriptele de la dosar fond).

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul, însă prin Decizia penală nr. 55/A din 11.02.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 460 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Raportat la aceste hotărâri s-a formulat cerere de către petenta S.C. B. S.R.L., de revocarea suspendării executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată condamnatului, având în vedere că acesta nu și-a achitat obligațiile civile la care a fost obligat prin sentința mai sus menționată, deși a încercat recuperarea prejudiciului declanșând urmărirea silită, ce formează obiectul Dosarului execuțional cu nr. x/2016 a Biroului Executorului Judecătoresc H.. Executorul a suspendat urmărirea silită împotriva debitorului A. pentru că imobilul situat în Cristian, județul Brașov, înscris în CF nr. x Cristian, a fost dobândit cu titlu de drept cumpărare ca bun comun cu soția I. Mai mult, imobilul este grevat de două ipoteci în sumă de 135.000 euro + dobânzi și 33.000 euro + dobânzi în favoarea S.C. J. S.A. București, respectiv de sechestrul pentru bunuri imobile nr. x/25/02/2015 emis de AJFP Brașov - Serviciul Fiscal Râșnov.

S-a mai arătat în susținerea cererii că prejudiciul, ce în momentul de față este în sumă de 41,120,90 euro compus din 34.130,27 euro + 6.990,63 euro dobânda anuală de 6% aplicată pentru perioada 06.08.2013 - 04.01.2017 (1248 zile) respectiv 6.980 Ron cheltuieli judiciare, nu a fost recuperat, iar la sumele de mai sus se adaugă dobânda legală calculată și în continuare începând cu 05.01.2017 până la data achitării debitului.

S-a invocat reaua-credință a condamnatului în neexecutarea obligațiilor civile, având în vedere că întocmai el a fost cel care a declarat în memoriul depus în apel la Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2014 că nu a folosit în niciun fel această sumă, astfel că deși deține suma respectivă nu a înțeles s-o restituie petentei.

Raportat la cele invocate, analizând starea de fapt din perspectiva disp. art. 84 și urm. C. pen., curtea a respins cererea formulată.

Potrivit art. 84 vechiul C. pen., dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul în care cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.

Având în vedere că hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 11.02.2016, dată de la care începe să curgă termenul de încercare, rezultă că inculpatul se află în cadrul acestui termen, până la data de 11.05.2018, dată până la care acesta poate să-și îndeplinească obligațiile civile.

S-a invocat decizia de interpretarea unitară a dispozițiilor art. 447 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 84 și art. 864 din C. pen., prin care admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia 14 din 17 octombrie 2011. Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că:

"Sesizarea instanței în vederea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, trebuie făcuta înainte de expirarea termenului de încercare, indiferent dacă judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior expirării acestui termen".

Prin decizia mai sus amintită s-au arătat următoarele:

Opinia potrivit căreia cererea de revocare a suspendării formulată în cursul termenului de încercare ar fi prematură, întrucât până la acest moment condamnatul își poate executa obligațiile, nu poate fi primită deoarece ar însemna că persoana condamnată ar beneficia de un termen de grație pentru executarea acestora egal cu termenul de încercare. Acest lucru ar echivala cu recunoașterea unui drept neprevăzut de lege și ar face ineficiente dispozițiile cuprinse în art. 81 alin. (5) și art. 861 alin. (4) din C. pen., potrivit cărora suspendarea executării pedepsei nu atrage suspendarea măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

În ceea ce privește momentul la care instanța, sesizată cu soluționarea cererii de revocare anterior expirării termenului de încercare, poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, acesta se poate situa fie înainte de împlinirea termenului de încercare, fie după, câtă vreme legiuitorul nu prevede că revocarea trebuie pronunțată înăuntrul termenului.

Concluzia că judecarea cauzei poate avea loc și ulterior expirării termenului de încercare mai este susținută și de împrejurarea că legea penală, în ceea ce privește un alt caz de revocare a suspendării executării pedepsei - pentru comiterea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, infracțiune descoperită în acest termen - a prevăzut expres în cuprinsul art. 83 alin. (1) și art. 864 alin. (1) din C. pen. că revocarea suspendării executării pedepsei se dispune chiar dacă rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracțiune săvârșită este ulterioară împlinirii termenului de încercare. Aceeași concluzie, în sensul că soluționarea cererii de revocare și dispunerea revocării sunt posibile și după expirarea termenului de încercare, reiese și din interpretarea art. 86 și 866 din C. pen., care prevăd drept condiție a reabilitării de drept absența unei revocări dispuse potrivit art. 83, art. 84 sau 864 din C. pen., fără a distinge cu privire la momentul când revocarea trebuie să intervină, o asemenea distincție nefiind reglementată nici de dispozițiile art. 84 din C. pen.

Prin urmare, din perspectiva acestei decizii, este adevărat că prin decizia mai sus amintită s-a stabilit care este momentul la care trebuie introdusă cererea de revocarea suspendării condiționate pentru neîndeplinirea obligațiilor civile, însă instanța supremă nu a statuat și că revocarea suspendării trebuie pronunțată anterior acestui termen, dimpotrivă arătând că instanța, sesizată cu soluționarea cererii de revocare anterior expirării termenului de încercare, poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, fie înainte de împlinirea termenului de încercare, fie după, câtă vreme legiuitorul nu prevede că revocarea trebuie pronunțată înăuntrul termenului.

Împotriva Sentinței penale nr. 189 din data de 17 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori a formulat contestație partea civilă S.C. B. S.R.L., la data de 23 noiembrie 2017.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 327 din data de 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii, de însușire a bunului găsit prev. de art. 216 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 noul C. pen. În conformitate cu prevederile art. 81,82 vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

De asemenea, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. B. Ungaria cu sediul procesual ales la cabinet av. C. din Cluj-Napoca, str. (...) și, conform art. 397 Cod raportat la art. 25 alin. (1) C. pen. și s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Cabinet avocat A., la plata despăgubirilor în cuantum de 34.130,27 euro - sau echivalentul în RON la data plății + dobânda legală începând cu data de 6.08.2013 și până la zi.

Prin Decizia penală nr. 55/A din 11.02.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Potrivit art. 84 din C. pen. anterior, dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul în care cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.

De asemenea, se constată că hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 11.02.2016, prin respingerea apelului inculpatului, dată de la care începe să curgă termenul de încercare a cărui durată este de doi ani și 3 luni. Astfel, rezultă că inculpatul se află în cadrul acestui termen, până la data de 11.05.2018, dată până la care inculpatul poate să-și îndeplinească obligațiile civile.

Prin Decizia nr. 14 din 17.10.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, a stabilit că:

"Sesizarea instanței în vederea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, trebuie făcută înainte de expirarea termenului de încercare, indiferent dacă judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior expirării acestui termen".

În consecință, instanța constată că partea civilă îndeplinește condiția privind momentul de introducere a cererii de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei pentru neîndeplinirea de către condamnat a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, termenul de încercare urmând a se împlini la data de 11.05.2018, deci în aproximativ 3 luni de zile.

De asemenea, se constată că, prin decizia anterior menționată, nu s-a statuat și că revocarea suspendării trebuie pronunțată înainte sau după expirarea acestui termen, arătându-se că instanța sesizată cu soluționarea cererii de revocare anterior expirării termenului de încercare, poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, fie înainte de împlinirea termenului de încercare, fie după, câtă vreme legiuitorul nu prevede că revocarea trebuie pronunțată înăuntrul termenului.

Față de aceste aspecte, instanța supremă constată că nu este fondat argumentul conform căruia instanța urmează a pronunța revocarea suspendării condiționate pentru neîndeplinirea obligațiilor civile după expirarea termenului de încercare și va avea în considerare următoarele:

În primul rând, instanța constată că până la expirarea termenului de încercare mai este o perioadă foarte scurtă, de aproximativ 3 luni de zile, în care inculpatul își poate îndeplini obligațiile civile, iar prorogarea termenului de soluționare a cererii de revocare a suspendării condiționate după împlinirea termenului de încercare nu este oportună având în vedere comportamentul inculpatului până la acest moment.

În acest sens, instanța constată reaua-credință a inculpatului care a avut suficient timp la dispoziție pentru a-și îndeplini obligația de diligență de a restitui suma ce face obiectul despăgubirilor civile la care a fost obligat prin Sentința penală nr. 327 din data de 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Cluj, menținută prin Decizia penală nr. 55/A din 11.02.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, inculpatul A. a avut timp suficient pentru a își îndeplini obligațiile impuse prin sentința de condamnare, însă se constată că nu a depus nici cea mai mică diligență în a încerca să repare paguba pricinuită prin săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Or, în această situație, a acorda inculpatului o perioadă de încă 3 luni de zile, până la împlinirea termenului de încercare, pentru îndeplinirea obligațiilor civile, ar reprezenta un beneficiu acordat unui inculpat care se sustrage, cu rea-credință, de la plata sumelor datorate.

Mai mult decât atât, instanța constată reaua-credință a inculpatului și din însăși activitatea inculpatului, acesta fiind condamnat pentru că și-a însușit suma de bani și nu a restituit-o, în acest sens, arătând, în memoriul depus în fața instanței de apel, că nu a folosit în niciun fel această sumă. Or, în acest context în care inculpatul susține că avut la dispoziție suma de bani pe care și-a însușit-o pe nedrept, trecerea unei perioade foarte îndelungate de timp de la însușirea sumei (din data de 06.08.203 trebuia să restituie suma de bani) și de 2 ani de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (11.02.2016), în care nu a arătat nicio dispoziție în a-și executa obligațiile, conduce instanța la concluzia că revocarea suspendării condiționate e necesară și nu se impune a aștepta împlinirea termenului de încercare pentru a se dispune în acest sens.

PENTru aceste motive, Înalta Curte, va admite contestația formulată de partea civilă S.C. B. S.R.L. împotriva Sentinței penale nr. 189 din data de 17 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, va desființa sentința contestată și, reținând cauza spre rejudecare, în fond, în temeiul art. 864 C. pen., va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului A., prin Sentința penală nr. 327 din data de 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 și va dispune executarea acesteia în regim de detenție.

Va interzice inculpatului A. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

Va dispune emiterea de forme de executare în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de partea civilă S.C. B. S.R.L. împotriva Sentinței penale nr. 189 din data de 17 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Desființează sentința contestată, reține cauza spre rejudecare și în fond:

În temeiul art. 864 C. pen. revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului A., prin Sentința penală nr. 327 din data de 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 și dispune executarea acesteia în regim de detenție.

Interzice inculpatului A. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

Dispune emiterea de forme de executare în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2018.

Procesat de GGC - NN