ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Decizia nr. 14/2011

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Decizia nr. 14/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Neexecutarea obligațiilor civile

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor

Indice alfabetic:

Drept penal

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei

neexecutarea obligațiilor civile

C. pen. anterior,

art. 84

În concordanță cu Decizia nr. 14/2011, pronunțată în recurs în interesul legii, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul neexecutării obligațiilor civile poate fi dispusă înainte de expirarea termenului de încercare, în ipoteza în care instanța constată, pe de o parte, existența unui interval scurt până la expirarea acestui termen, iar pe de altă parte, reaua-credință a persoanei condamnate în neexecutarea obligațiilor civile.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 142 din 16 februarie 2018

Prin sentința nr. 189 din 17 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori, s-a dispus respingerea cererii de revocare a suspendării executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată condamnatului A. prin sentința penală nr. 327 din 20 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă prin decizia nr. 55/A din 11 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată de petenta societatea B.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 327 din 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Cluj a fost condamnat inculpatul A., avocat, pentru comiterea infracțiunii de însușire a bunului găsit prevăzută în art. 216 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 81 și art. 82 C. pen. anterior, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

A admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă societatea B. și, conform art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Cabinet avocat A., la plata despăgubirilor în cuantum de 34.130,27 euro sau echivalentul în lei la data plății + dobânda legală începând cu data de 6 august 2013 și până la zi.

A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare avansate de către partea civilă în sumă de 6.980 lei.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul, însă prin decizia penală nr. 55/A din 11 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Raportat la aceste hotărâri s-a formulat cerere de către petenta societatea B., de revocare a suspendării executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată condamnatului, având în vedere că acesta nu și-a achitat obligațiile civile la care a fost obligat prin sentința menționată, deși petenta a încercat recuperarea prejudiciului declanșând urmărirea silită, ce formează obiectul dosarului execuțional al Biroului Executorului Judecătoresc C. Executorul a suspendat urmărirea silită împotriva debitorului A. pentru că imobilul situat în județul Brașov a fost dobândit ca bun comun cu soția. Mai mult, imobilul este grevat de două ipoteci în sumă de 135.000 euro + dobânzi și 33.000 euro + dobânzi în favoarea societății D., respectiv de sechestru.

S-a mai arătat în susținerea cererii că prejudiciul, ce în momentul de față este în sumă de 41.120,90 euro compus din 34.130,27 euro + 6.990,63 euro dobânda anuală de 6% aplicată pentru perioada 6 august 2013 - 4 ianuarie 2017 (1.248 zile), respectiv 6.980 lei cheltuieli judiciare, nu a fost recuperat, iar la sumele de mai sus se adaugă dobânda legală calculată și în continuare începând cu 5 ianuarie 2017 până la data achitării debitului.

S-a invocat reaua-credință a condamnatului în neexecutarea obligațiilor civile, având în vedere că tocmai el a fost cel care a declarat în memoriul depus în apel la Înalta Curte de Casație și Justiție că nu a folosit în niciun fel această sumă, astfel că deși deține suma respectivă nu a înțeles să o restituie petentei.

Raportat la cele invocate, analizând starea de fapt din perspectiva dispozițiilor art. 84 și urm. C. pen. anterior, curtea de apel a respins cererea formulată.

Potrivit art. 84 C. pen. anterior, dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul în care cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.

Având în vedere că hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 11 februarie 2016, dată de la care începe să curgă termenul de încercare, rezultă că inculpatul se află în cadrul acestui termen, până la data de 11 mai 2018, dată până la care acesta poate să-și îndeplinească obligațiile civile.

S-a invocat decizia de interpretare unitară a dispozițiilor art. 447 alin. (2) C. proc. pen. anterior raportat la art. 84 și art. 86

C. pen. anterior, prin care, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 14 din 17 octombrie 2011 și a stabilit că: „Sesizarea instanței în vederea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, trebuie făcută înainte de expirarea termenului de încercare, indiferent dacă judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior expirării acestui termen.” Prin decizia amintită s-au arătat următoarele: Opinia potrivit căreia cererea de revocare a suspendării formulată în cursul termenului de încercare ar fi prematură, întrucât până la acest moment condamnatul își poate executa obligațiile, nu poate fi primită, deoarece ar însemna că persoana condamnată ar beneficia de un termen de grație pentru executarea acestora egal cu termenul de încercare. Acest lucru ar echivala cu recunoașterea unui drept neprevăzut de lege și ar face ineficiente dispozițiile cuprinse în art. 81 alin. (5) și art. 86

alin. (4) C. pen. anterior, potrivit cărora suspendarea executării pedepsei nu atrage suspendarea măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

În ceea ce privește momentul la care instanța, sesizată cu soluționarea cererii de revocare anterior expirării termenului de încercare, poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, acesta se poate situa fie înainte de împlinirea termenului de încercare, fie după, câtă vreme legiuitorul nu prevede că revocarea trebuie pronunțată înăuntrul termenului.

Concluzia că judecarea cauzei poate avea loc și ulterior expirării termenului de încercare mai este susținută și de împrejurarea că legea penală, în ceea ce privește un alt caz de revocare a suspendării executării pedepsei - pentru comiterea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, infracțiune descoperită în acest termen - a prevăzut expres în cuprinsul art. 83 alin. (1) și art. 86

alin. (1) C. pen. anterior că revocarea suspendării executării pedepsei se dispune chiar dacă rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracțiune săvârșită este ulterioară împlinirii termenului de încercare. Aceeași concluzie, în sensul că soluționarea cererii de revocare și dispunerea revocării sunt posibile și după expirarea termenului de încercare, reiese și din interpretarea art. 86 și art. 86

C. pen. anterior, care prevăd drept condiție a reabilitării de drept absența unei revocări dispuse potrivit art. 83, art. 84 sau art. 86

C. pen. anterior, fără a distinge cu privire la momentul când revocarea trebuie să intervină, o asemenea distincție nefiind reglementată nici de dispozițiile art. 84 C. pen. anterior.

Prin urmare, din perspectiva acestei decizii, este adevărat că prin decizia amintită s-a stabilit care este momentul la care trebuie introdusă cererea de revocare a suspendării condiționate pentru neîndeplinirea obligațiilor civile, însă instanța supremă nu a statuat și că revocarea suspendării trebuie pronunțată anterior acestui termen, dimpotrivă, arătând că instanța, sesizată cu soluționarea cererii de revocare anterior expirării termenului de încercare, poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, fie înainte de împlinirea termenului de încercare, fie după, câtă vreme legiuitorul nu prevede că revocarea trebuie pronunțată înăuntrul termenului.

Împotriva sentinței nr. 189 din 17 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori a formulat contestație partea civilă societatea B.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată, având în vedere, în principal, următoarele considerente:

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 327 din 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Cluj la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de însușire a bunului găsit prevăzută în art. 216 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. În conformitate cu prevederile art. 81 și art. 82 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

De asemenea, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă societatea B. și, conform art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Cabinet avocat A., la plata despăgubirilor în cuantum de 34.130,27 euro sau echivalentul în lei la data plății + dobânda legală începând cu data de 6 august 2013 și până la zi.

Prin decizia penală nr. 55/A din 11 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

De asemenea, se constată că hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 11 februarie 2016, prin respingerea apelului inculpatului, dată de la care începe să curgă termenul de încercare a cărui durată este de 2 ani și 3 luni. Astfel, rezultă că inculpatul se află în cadrul acestui termen, până la data de 11 mai 2018, dată până la care inculpatul poate să-și îndeplinească obligațiile civile.

Prin Decizia nr. 14 din 17 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, a stabilit că: „sesizarea instanței în vederea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, trebuie făcută înainte de expirarea termenului de încercare, indiferent dacă judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior expirării acestui termen.”

Se constată că, prin decizia anterior menționată, nu s-a statuat și că revocarea suspendării trebuie pronunțată înainte sau după expirarea acestui termen, arătându-se că instanța sesizată cu soluționarea cererii de revocare anterior expirării termenului de încercare poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, fie înainte de împlinirea termenului de încercare, fie după, câtă vreme legiuitorul nu prevede că revocarea trebuie pronunțată înăuntrul termenului.

Față de aceste aspecte, instanța supremă constată că nu este fondat argumentul conform căruia instanța urmează a pronunța revocarea suspendării condiționate pentru neîndeplinirea obligațiilor civile după expirarea termenului de încercare și va avea în considerare următoarele:

În primul rând, instanța constată că până la expirarea termenului de încercare mai este o perioadă foarte scurtă, de aproximativ 3 luni de zile, în care inculpatul își poate îndeplini obligațiile civile, iar prorogarea termenului de soluționare a cererii de revocare a suspendării condiționate după împlinirea termenului de încercare nu este oportună având în vedere comportamentul inculpatului până la acest moment.

În acest sens, instanța constată reaua-credință a inculpatului care a avut suficient timp la dispoziție pentru a-și îndeplini obligația de a restitui suma ce face obiectul despăgubirilor civile la care a fost obligat prin sentința penală nr. 327 din 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Cluj, menținută prin decizia penală nr. 55/A din 11 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, inculpatul A. a avut timp suficient pentru a-și îndeplini obligațiile impuse prin sentința de condamnare, însă se constată că nu a depus nici cea mai mică diligență în a încerca să repare paguba pricinuită prin săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Or, în această situație, a acorda inculpatului o perioadă de încă 3 luni de zile, până la împlinirea termenului de încercare, pentru îndeplinirea obligațiilor civile, ar reprezenta un beneficiu acordat unui inculpat care se sustrage, cu rea-credință, de la plata sumelor datorate.

Mai mult decât atât, instanța constată reaua-credință a inculpatului și din însăși activitatea inculpatului, acesta fiind condamnat pentru că și-a însușit suma de bani și nu a restituit-o, în acest sens arătând, în memoriul depus în fața instanței de apel, că nu a folosit în niciun fel această sumă. Or, în acest context în care inculpatul susține că a avut la dispoziție suma de bani pe care și-a însușit-o pe nedrept, trecerea unei perioade foarte îndelungate de timp de la însușirea sumei (6 august 2013) și de 2 ani de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (11 februarie 2016), în care nu a arătat nicio dispoziție în a-și executa obligațiile, conduce instanța la concluzia că revocarea suspendării condiționate este necesară și nu se impune a aștepta împlinirea termenului de încercare pentru a se dispune în acest sens.

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația formulată de partea civilă societatea B. împotriva sentinței nr. 189 din 17 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori.

A desființat sentința contestată, a reținut cauza spre rejudecare și, în fond:

În temeiul art. 84 C. pen. anterior, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 327 din 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Cluj și a dispus executarea acesteia în regim de detenție.

A interzis inculpatului A. exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, în condițiile și pe durata prevăzută în art. 71 alin. (2) C. pen. anterior.

A dispus emiterea de forme de executare în baza prezentei decizii.

§ Cauze similare