ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4268/2005

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25 din

16 mai 2005, Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpații T.E., P.R.I.,

S.G.F. și V.M.R., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de amenințare și

tulburare de posesie, prevăzute de art. 193 și art. 220 C. pen.

S-a respins cererea de

acordare a despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, formulată de

părțile vătămate.

Au fost obligate părțile

vătămate la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reținut că, prin plângerea

prealabilă formulată în cauză, părțile vătămate au solicitat condamnarea

inculpaților T.E., V.M.R. și P.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., purtare

abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută de

art. 264 C. pen., tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen. și

amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen.

În ședința publică din 24

ianuarie 2005, partea vătămată P.A. și-a precizat plângerea, în sensul că a

înțeles să formuleze plângere împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi

penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 250

și art. 264 C. pen., de către T.E., V.M.R. și S.G., plângere ce a fost disjunsă

din ședința publică din 21 martie 2005. De asemenea, partea vătămată și-a

precizat plângerea prealabilă formulată în cauză și a solicitat condamnarea

inculpaților T.E., V.M.R., P.R. și S.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de

tulburare de posesie și amenințare, fapte prevăzute de dispozițiile art. 220 și

art. 193 C. pen., precum și obligarea inculpatului T.E. la plata daunelor

morale în cuantum de 450 milioane lei.

S-a reținut de instanță că

părțile vătămate au precizat că, în data de 3 aprilie 2004, prin violență și

amenințare inculpații  au încercat să-i împiedice să însămânțeze un teren

agricol situat în locul numit l., pe raza comunei Iara. Din probele

administrate rezultă că terenul în litigiu, este revendicat atât de părțile

vătămate cât și de numiții B.V., J.O., V.T. și B.I., între părți existând pe

rol, mai multe litigii de natură civilă. În data de 3 aprilie 2004, părțile vătămate,

însoțite de fiicele acestora, J.E. și Ș.A., precum și de martorul M.I., s-au

deplasat la terenul menționat, în scopul efectuării unor lucrări agricole.

Sesizați de numiții B.V. și B.M., la fața locului s-au deplasat inculpații S.F.,

agent principal de poliție la Postul I., P.R., sergent major la S.J.P. Câmpia

Turzii – Serviciul de Ordine Publică și T.E., inspector principal la S.O.P.,

pentru a lua măsuri de ordine și a preîntâmpina apariția unor stări

conflictuale, între părți.

La fața locului s-a procedat

la identificarea părților prezente, fiind solicitate și acte doveditoare ale

proprietății, iar, până la clarificarea situației juridice a terenului li s-a solicitat

părților vătămate să înceteze efectuarea lucrărilor agricole, fiind întocmit cu

această ocazie, și un proces verbal.

Partea vătămată P.A. a

susținut că inculpații au avut un comportament agresiv, pentru a-i determina să

înceteze lucrările pe terenul menționat, fiindu-le răsturnate gălețile cu

semințe și fiind împiedicate să cultive terenul. Potrivit declarațiilor

martorilor J.M., M.I. și J.E., cele două părți vătămate au fost deposedate de

găleți și li s-a solicitat să părăsească terenul în litigiu, pentru a preveni

un conflict ce ar fi putut să intervină între persoanele aflate la fața

locului. De asemenea, aceiași martori au precizat că părțile vătămate au fost

amenințate cu „intervenția în forță” a forțelor de ordine dacă refuză să

părăsească terenul și li s-a atras atenția că pot să ajungă în detenție dacă

însămânțează terenul.

Instanța a apreciat că în

cauză nu poate fi antrenată răspunderea penală a inculpaților sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 220 și art. 193 C. pen.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, cele două părți vătămate fără a invoca vreun motiv de

casare.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând actele și

lucrările dosarului se reține că susținerile recurenților, în sensul că

inculpații ar fi săvârșit infracțiunile de amenințare și tulburare de posesie

nu se confirmă.

Din analiza dosarului rezultă

că inculpații, prin acțiunile lor, au urmărit doar asigurarea unor măsuri de

ordine și îndepărtarea părților de pe terenul în litigiu pentru a preîntâmpina

un conflict.

În cauză, nu subzistă nici

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 193 C. pen.,

solicitarea inculpaților adresată părților vătămate de a părăsi terenul,

întrucât în caz contrar urmau să suporte rigorile legii, nefiind de natură să

constituie o acțiune de amenințare, în sensul cerut de legiuitor, astfel că nu

este realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni.

De asemenea, nu rezultă că

inculpatul T.E. i-a cauzat un prejudiciu și a adus atingere intereselor părții

vătămate, astfel că solicitarea de acordare a daunelor morale, este nefondată.

Așa fiind, corect instanța

de fond a apreciat că în sarcina celor patru inculpați nu se poate reține

vinovăția pentru săvârșirea vreunei fapte penale împotriva părților vătămate.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează astfel, să respingă recursurile ca

nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de părțile vătămate P.I.C. și P.A. împotriva sentinței

penale nr. 25 din 16 mai 2005 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe recurenți să

plătească statului sumele de câte 60 lei (600.000 lei) cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iulie 2005.