ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5454/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Tulcea sub nr. 4279 din 12 noiembrie 2002, F.E., ș.a., salariați în

calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanței menționate au

chemat în judecată Ministerul Justiției și Tribunalul Tulcea în calitate de

ordonatori de credite, pentru a fi obligați să le restituie la valoarea

actualizată, sumele reținute din veniturile salariale lunare, cu titlu de

contribuție pentru asigurările sociale de sănătate în procent de 7%, pentru

timpul cuprins între 12 noiembrie 1999–31 martie 2001.

În susținerea acțiunii reclamanții

au pretins în esență, că în condițiile asigurării legale a gratuității medicale

pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității

judecătorești conform prevederilor Legii nr. 92/1992, reținerea și calcularea

contribuției lor la fondul de asigurări sociale de sănătate ar fi lipsită de

temei legal.

Soluționând cauza în primă instanță

prin sentința civilă nr. 116 din 29 ianuarie 2003, Tribunalul Tulcea, a admis

acțiunea principală precum și cererile de chemare în garanție introduse de

pârâți împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și C.N.A.S. cu consecința obligării

pârâților în solidar cu chemații în garanție la restituirea sumelor reținute

din salariile reclamanților cu începere de la 1 ianuarie 2000 până la 31 martie

2001, cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr.

92/1992 modificată prin Legea nr. 145/1997, magistrații în activitate sau

pensionari, precum și personalul auxiliar în funcții de specialitate împreună

cu soțul, soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod

gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, așa încât reținerile

efectuate cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate sunt

lipsite de temei legal.

Hotărârea instanței de fond a fost

confirmată prin decizia nr. 395 C din 9 aprilie 2003, de către Curtea de Apel

Constanța, care pentru aceleași considerente de fapt și drept a respins

recursurile declarate de Ministerul Justiției, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și C.N.A.S.

Invocând încălcarea esențială a

legii cu consecința soluționării greșite a fondului litigiului dintre părți,

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale, recursul în

anulare de față, solicitând casarea hotărârilor pronunțate și respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Prin recursul în anulare s-a arătat

astfel că instanțele au nesocotit prevederile Legii nr. 145/1997 privind

asigurările sociale de sănătate care prevăd expres care sunt persoanele scutite

de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, cât și cele

cuprinse în Normele Comune nr. 318 PB/64/807C/1999 emise de Ministerul

Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție în aplicarea H.G.

nr. 409/1998 referitoare la condițiile de acordare a asistenței medicale

gratuite pentru magistrați, personalul auxiliar de specialitate și membrii de

familie ai acestora.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 în vigoare la data ivirii litigiului,

asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat

pe baza principiului solidarității și al subsidiarității în colectarea și

utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 alin. (2) din legea

menționată, toate persoanele supuse asigurării, respectiv cetățenii români cu

domiciliul în țară, precum și cetățenii străini ori apatrizii care au reședința

în România sunt obligate să plătească lunar o contribuție pentru asigurările

sociale de sănătate în cuantumul arătat în art. 52, anume 7% din venitul brut.

De la normele legale cu

aplicabilitate generală mai sus menționate, prin dispozițiile art. 6 și art. 55

din Legea nr. 145/1997 au fost explicit și limitativ exceptate persoanele care

beneficiază de asigurări de sănătate fără plata contribuției, precum și cele

scutite temporar de plata contribuției, printre acestea nefiind prevăzute cele

încadrate în calitate de magistrat sau personal auxiliar de specialitate în

cadrul autorității judecătorești.

De altfel, acest fapt rezultă și din

cele convenite cu putere obligatorie în domeniu între Ministerul Justiției și

Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție prin „Normele Comune” nr.

318/PB/64/807/C/1999 emise în aplicarea H.G. nr. 409/1998 privind condițiile de

acordare a asistenței medicale prevăzute în art. 99 din Legea nr. 92/1992

modificată prin Legea nr. 145/1997 și prin care magistrații în funcție sau

pensionarii, cât și personalul auxiliar de specialitate și membrii familiilor

acestora, nu au fost scutiți de plata contribuției lunare bănești pentru

asigurările sociale de sănătate, consacrându-se dimpotrivă condiția acordării

gratuităților, de dovada plății primei lunare de 7% din venitul lunar brut.

Așa fiind, cum acțiunea pentru

restituirea sumelor legal datorate de reclamanți a fost greșit admisă, Curtea

va admite recursul în anulare cu consecința casării hotărârilor pronunțate și a

respingerii acțiunii, precum și a cererii de chemare în garanție, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 395/C din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel

Constanța.

Casează decizia precum și sentința

nr. 116 din 29 ianuarie 2003 a Tribunalului Tulcea și respinge acțiunea

reclamanților precum și cererea de chemare în garanție a Tribunalului Tulcea,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2004.