ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1963/2018

Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 476 din data de 3 octombrie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul declarat de reclamanta A., în calitate de administrator judiciar al S.C. B. S.R.L, împotriva sentinței civile nr. 1276/18.05.2015 pronunțată de Tribunalul Constanța în contradictoriu cu intimații pârâți Orașul Cernavodă prin Primar, Consiliul Local al Orașului Cernavodă și Primarul Orașului Cernavodă, dispunând după cum urmează: A schimbat în parte sentința, în sensul că a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta B. S.R.L. - prin administrator judiciar A. . A respins capătul de cerere principal, ca nefondat.

A fost admis, în parte, capătul de cerere subsidiar 1 și a obligat pârâții Orașul Cernavodă - prin Primar și Consiliul Local al Orașului Cernavodă la perfectarea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul intravilan în suprafață de 5.226,026 mp, cu număr cadastral x (număr cadastral vechi 339), situat în Orașul Cernavodă, la prețul de 517.530 RON. Au fost respinse cererile de obligare a pârâților la plata prețului și a dobânzilor legale, ca nefondată. Au fost obligați pârâții Orașul Cernavodă - prin Primar și Consiliul Local al Orașului Cernavodă, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă la instanța de fond, în cuantum de 1.400 RON, reprezentând onorariu expertiză judiciară.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile apelate. Au fost obligați intimații pârâți, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de apelanta reclamantă în apel, în cuantum de 600 RON, reprezentând onorariu avocat. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut că la data de 30.10.2014 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C.

B. S.R.L., prin administrator judiciar A. (fost C.), în contradictoriu cu pârâții Orașul Cernavodă prin Primar, Consiliul Local al Orașului Cernavodă, Primăria Orașului Cernavodă și Primarul Orașului Cernavodă, prin care a solicitat, în principal, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărarea către Orașul Cernavodă a terenului proprietatea reclamantei, din Cernavodă, jud. Constanța, teren intravilan în suprafață de 5.226,026 mp, cu număr cadastral x, pentru prețul de 249.036,86 euro; obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 249.036,86 euro, echivalent RON din data plății, reprezentând prețul terenului ce va forma obiectul contractului de vânzare - cumpărare, precum și la plata dobânzilor legale aplicabile relațiilor dintre profesioniști, aferente prețului terenului, pentru perioada dintre 01.04.2014 și până la data plății integrale, cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâților Primăria Orașului Cernavodă și Primarul Orașului Cernavodă, în solidar și în condițiile H.C.L. nr. 9/25.01.2010, la perfectarea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare având ca obiect terenul indicat, pentru prețul de 249.036,86 euro; obligarea, în solidar, a tuturor pârâților la plata sumei de 249.036,86 euro, echivalent RON din data plății, reprezentând prețul terenului ce va forma obiectul contractului de vânzare - cumpărare, precum și la plata dobânzilor legale aplicabile relațiilor dintre profesioniști, aferente prețului terenului, pentru perioada dintre 01.04.2014 și până la data plății integrale, cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, s-a solicitat obligarea tuturor pârâților, în solidar, la plata sumei de bani reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat reclamantei prin refuzul perfectării contractului de vânzare - cumpărare având ca obiect terenul indicat și a dobânzilor legale aferente acesteia, pentru perioada dintre 01.04.2014 și până la data plății integrale a debitului principal, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1276/18.05.2015, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Orașului Cernavodă și a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință.

A respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar A., în contradictoriu cu pârâtele Orașul Cernavodă prin Primar, Consiliul Local al Orașului Cernavodă și Primarul Orașului Cernavodă, luând act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 127 din 28 februarie 2017, instanța de apel a respins cererea de completare a deciziei civile nr. 476/03.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, formulată de apelanta reclamanta A. în calitate de administrator judiciar al debitoarei B. S.R.L., ca nefondată. A admis cererea de îndreptare a erorii materiale, în sensul că se va menționa în mod corect în decizie "acțiunea formulată de reclamanta A. în calitate de administrator judiciar al B. SRL", iar nu "acțiunea formulată de reclamanta B. S.R.L.

- prin administrator judiciar A.". Prin încheierea din data de 15 mai 2017 pronunțată de aceeași instanță, la cererea reclamantei, s-a lămurit dispozitivul deciziei nr. 476/03.10.2016, în sensul că prețul de 517.530 RON nu include taxa pe valoare adăugată. Împotriva deciziilor nr. 476/03.10.2016 și nr. 127/28.02.2017 pronunțate de instanța de apel a formulat cereri de recurs reclamanta A., în calitate de administrator judiciar al S.C. B. S.R.L. 1. Recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 476/03.10.2016, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. 1.a. Calificarea H.C.L.

Cernavodă nr. 9/2010 drept promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare obliga instanța de apel la admiterea apelului sub aspectul capătului principal de cerere, de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare a terenului în cauză . Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.

Textul citat permite pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare exact în situația verificată de instanța în speță, aceea a unei perfectării unei promisiuni de vânzare-cumpărare urmată de refuzul uneia dintre părți de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare, împrejurare în raport de care respingerea apelului formulat cu privire la respingerea de către prima instanță a pretenției de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare este contrar considerentelor care impuneau admiterea. 1.b. Faptul că nu a fost fixat un termen de perfectare a contractului de vânzare echivalează cu scadența imediată a unei obligații pure și simple. Doar o obligație afectată de un termen de executare ar fi putut conduce la concluzia că obligația nu este scadentă anterior împlinirii termenului astfel stipulat - interpretare fundamentată pe dispozițiile art. 1022 și următoarele C. civ.

și, în special, pe interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 1022 C. civ. Faptul că obligația de perfectare a contractului de vânzare nu era afectată de un termen rezultă din chiar HCL Cernavodă nr. 9/2010, fiind evident că prețul urma a fi plătit după perfectarea contractului de vânzare (acesta constituind cauza plății) și nu ca arvună în cadrul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare. Dacă prețul a fost stabilit pentru transferul dreptului de proprietate, este evident că scadența obligației de perfectare a acestuia era anterioară scadenței primei tranșe convenite, anterioară deci lunii aprilie 2010. Mai mult, niciodată intimații nu au opus o apărare potrivit cu care obligația de perfectare a contractului nu era scadentă, dimpotrivă, au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, calculând scadența obligației de perfectare a contractului ca fiind data adoptării HCL 09/2010.

Pe de altă parte, conflictul dintre considerentele deciziei apelate și chiar dintre acestea si dispozitiv rezultă și din aceea că instanța de apel a admis cererea de obligare a intimatelor la perfectarea contractului, soluție cel puțin discutabilă în condițiile în care s-a apreciat că obligația de perfectare nu ar fi fost scadentă. Dacă obligația nu ar fi fost scadentă nu ar fi fost incidente dispozițiile art. 1073 C. civ. 1.c. Prețul stabilit de instanță nu este cel cuvenit. Instanța a nesocotit convenția părților, constând, astfel cum reține, dintr-o promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare rezultată ca efect al întâlnirii dintre cerere și ofertă în cadrul HCL Cernavodă nr. 9/2010 și procesul-verbal de negociere care a precedat-o, prin care s-a convenit un preț al contractului de 38,43 euro/mp + TVA, corespunzător unui preț total de 249.036,86 euro.

Instanța nu poate nesocoti voința părților, cu atât mai mult cu cât a apreciat incidente dispozițiile art. 1073 C. civ. referitoare la dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligațiilor asumate de părți. De altfel, instanța de apel nu motivează de nicio manieră opțiunea proprie de stabilire a unui preț de vânzare net inferior celui convenit de părți. Stabilirea valorii actuale a terenului s-a realizat prin expertiza cu acest obiectiv administrată de recurentă, prezentând însă relevanță în soluționarea capătului de cerere subsidiar, aspect în mod repetat precizat. 1.d. Este greșită și soluția de respingere a cererii de obligare a intimatelor la plata prețului (oricare ar fi acesta). Instanța de apel reține în considerente că prețul va fi plătit cu ocazia perfectării contractului de vânzare, soluție care va obliga părțile să sesizeze în mod repetat instanțele, în loc să tranșeze printr-o singură hotărâre și în mod definitiv toate pretențiile cu același izvor.

Soluționând pretenția de obligare la perfectarea unui contract, instanța trebuia să cuprindă în dispozitiv toate elementele esențiale ale acestuia, scadența obligațiilor părților fiind, indubitabil, unul dintre aceste elemente. 1.e. Dobânzile au fost solicitate în raport de omisiunea îndeplinirii la scadența convenită (aprilie 2010 și 31.05.2010) prin convenția părților a obligației de plată a prețului. Obligația de plată a prețului terenului dă naștere în patrimoniul subscrisei unui drept de creanță. 2. Recursul declarat împotriva deciziei nr. 127 din data de 28 februarie 2017. 2.a. Cu privire la cererea de completare privind pe pârâtul Primarul Orașului Cernavodă, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ. Nu corespunde realității faptul că din considerentele deciziei rezultă că acțiunea ar fi fost apreciată drept întemeiată numai în raport de intimații Orașul Cernavodă prin Primar și Consiliul Local al Orașului Cernavodă. Inclusiv dispozitivul deciziei se referă la admiterea apelului și împotriva intimatului Primarul Orașului Cernavodă, fără ca acesta să fie obligat, ceea ce confirmă omisiunea instanței de apel în ce privește indicarea Primarului ca persoană obligată la perfectarea contractului și plata cheltuielilor. De altfel, nicio parte nu a invocat o apărare care să determine respingerea acțiunii doar față de Primar, nici în prima instanță și nici în instanța de apel. 2.b.

Cererea de completare care a vizat stabilirea scadenței obligației de plată a prețului a fost respinsă reținându-se că instanța nu a fost învestită cu un capăt de cerere având ca obiect stabilirea scadenței obligației de plată a prețului, dar și în raport de aprecierea potrivit cu care scadența obligației de plată a prețului nu reprezintă un element esențial al contractului de vânzare, asupra căruia instanța să fie chemată să se pronunțe din oficiu, atrăgând incidența dispozițiilor art. 483 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În realitate, s-a solicitat stabilirea scadenței, aceasta fiind finalitatea urmărită prin pretenția de obligare a plata prețului, iar soluționarea favorabilă a pretenției de obligare a intimaților - pârâți la plata prețului ar fi determinat o scadență implicită a obligației de plată a prețului care ar fi coincis cu momentul la care hotărârea ar fi devenit definitivă.

Scadența este un element esențial al oricărei obligații. Dispozițiile art. 1362 C. civ. (1864), reținute în mod corect în cauză, nu sunt de natură a rezolva problema reclamantei, deoarece intimații-pârâți au fost obligați la perfectarea unui contract de vânzare, iar lipsa unei scadențe stabilite de instanță poate permite intimaților speculații, în sensul de a pretinde inserarea unei scadențe, chiar a uneia îndepărtate, situație în raport de care dispozițiile art. 1362 C. civ. nu ar fi aplicabile, contractul neperfectându-se tocmai pentru că ar exista neînțelegeri ale părților asupra scadenței obligației de plată a prețului, aspect nedezlegat de instanță. Ceea ce interesează este prețul (plata acestuia) și nu atât perfectarea contractului de vânzare, care le profită mai mult intimaților pârâți.

Recurenta a depus o completare a motivelor de casare cuprinse în recursul declarat împotriva deciziei nr. 476 din data de 3 octombrie 2016, indicând motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Având în vedere că prin considerentele deciziei civile 127/28.02.2017 s-a lămurit faptul prin decizia civilă nr. 476/2016 a fost respinsă acțiunea îndreptată împotriva Primarului Orașului Năvodari, s-au completat motivele de recurs, arătându-se că în această decizie nu poate fi identificat niciun considerent care să fundamenteze pretinsa soluție de respingere a acțiunii îndreptate împotriva Primarului Orașului Cernavodă.

Înalta Curte urmează să admită recursul formulat împotriva deciziei nr. 476 din data de 3 octombrie 2016 și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, în limitele și în considerarea argumentelor ce succed: Primele două critici de recurs vizează soluția asupra petitului principal, însă după pronunțarea deciziei de apel s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x/21 iunie 2017, cu mențiuni referitoare la prețul stabilit prin decizia de apel, primirea sumei înaintea autentificării contractului și transmiterea proprietății, respectiv predarea imobilului la data autentificării. Contractul a fost depus la dosar de către recurenta reclamantă, cu precizarea că după data formulării recursului intimații pârâți au înțeles să-și execute obligația stabilită prin decizia de apel.

Hotărârea solicitată a fi pronunțată în soluționarea cererii principale are efect constitutiv, înlocuind judiciar acordul părților, ține loc de act de vanzare-cumpărare și are o valoare echivalentă acestuia, ceea ce face ca, ținând cont de elementul nou intervenit, să nu se mai justifice analiza criticilor aferente, deși prin precizarea depusă în dosar, recurenta reclamantă a arătat că susține motivele de casare a deciziei, subliniind însă că susține în special pe cel ce vizează încălcarea convenției părților cu privire la prețul de transfer al imoblilului.

De altfel, inclusiv în cererea de recurs, recurenta reclamantă a arătat că problema ridicată privind acest petit este, în principal, una de principiu, pentru că în soluționarea acestuia trebuie constată îndeplinirea acelorași condiții care au fost avute în vedere pentru a se dispune în sensul obligării la perfectarea acestuia și că a optat pentru criticarea soluției pentru a face mai ușor de înțeles criticile referitoare la prețul pentru care s-a dispus perfectarea contractului și la dobânzi. În mod corect s-au respins cererea de obligare la plata prețului, întrucât acesta, fiind inerent actului de vânzare-cumpărare, este achitat cu ocazia încheierii acestuia, și cererea de plată a dobânzilor, dat fiind cadrul procesual al litigiului de față.

Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare generează obligația personală de a face, respectiv de a încheia contractul de vânzare-cumpărare promis, sens în care s-a și declanșat litigiul de față. În soluționarea unei cereri prin care se solicită executarea obligațiilor asumate prin încheierea unei promisiuni de vânzare-cumpărare (confirmată prin decizie), instanța verifică existența condițiilor necesare în soluționarea unei astfel de cereri, dezlegările instanței de apel sub acest aspect, în aplicarea art. 1073 C. civ. anterior, nefiind contestate în recurs. Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este un contract în temeiul căruia părțile se obligă să încheie în viitor contractul de vânzare-cumpărare, în condițiile și cu conținutul determinat deja în înscrisul constatator al promisiunii.

Părțile cad de acord nu numai asupra angajamentului de a contracta, dar prestabilesc și conținutul esențial al contractului ce urmează să se încheie (natura contractului, obiectul la care se referă și prețul). Având în vedere aceste considerente, reținute în analiza criticii de recurs referitoare la prețul pentru care s-a dispus perfectarea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, pentru care decizia nu cuprinde nicio justificare în afara mențiunii că acesta corespunde valorii actuale a terenului, Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze decizia și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, cu aplicarea dispozițiilor art. 488 alin. pct. 8 și art. 497 C. proc. civ.

Cu ocazia rejudecării va fi avut în vedere și contractul de vanzare-cumpărare intervenit după pronunțarea deciziei de apel, urmând a se aprecia asupra relevanței acestuia în cauză. Cum s-a reținut și în raportul întocmit în cauză, completarea motivelor de recurs a fost formulată tardiv, cu încălcarea art. 487 alin. (1) coroborat cu art. 485 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, nefiind relevat un motiv de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. Recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 127/28.02.2017 este nefondat, urmând a fi respins ca nefondat, nefiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc.

civ., invocate în susținere. Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., constatând că nu se impune pronunțarea unei decizii de completare. Astfel cum s-a arătat în motivarea deciziei, în dispozitivul deciziei de apel au fost indicați pârâții în sarcina cărora a fost stabilită obligația și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței (prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată în contradictoriu și cu intimatul pârât Primarul Orașului Cernavodă), o eventuală lipsă a motivării neputând fi sancționată pe calea aleasă. Totodată, instanța nu a fost învestită cu un capăt de cerere de stabilire a scadenței obligației de plată a prețului, iar acesta nu reprezintă o cerere accesorie asupra căruia instanța să fie obligată să se pronunțe din oficiu, cum corect s-a reținut în cauză - acestea fiind limitele în care a avut a se pronunța instanța în soluționarea cererii cu care a fost sesizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A., în calitate de administrator judiciar al S.C. B. S.R.L., împotriva deciziei nr. 476 din data de 3 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A., în calitate de administrator judiciar al S.C. B. S.R.L., împotriva deciziei nr. 127 din data de 28 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.05.2018.