ÎCCJ, Decizia nr. 64/2021

Asupra recursului de față, în baza actului și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 606 din data de 4 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de revizuentul A., împotriva încheierii nr. 12/C din data de 4 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019 și a obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, s-a reținut că cererea de revizuire formulată de revizuentul A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., în vederea admiterii în principiu, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen.

II. Împotriva deciziei penale nr. 606 din 4 decembrie 2019 a formulat cerere de revizuire petentul A..

Prin decizia penală nr. 11 din 09 ianuarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 606 din data de 04 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Instanța a reținut că petentul A. a declarat cale de atac împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei decizii definitive, cum, de altfel, era și hotărârea ce a făcut obiectul soluției atacate, s-a constatat inadmisibilitatea, căii de atac formulată.

III. Împotriva deciziei penale nr. 11 din 09 ianuarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a formulat apel petentul A..

Prin decizia penală nr. 129 din data de 07 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020 a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 11 din 09 ianuarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Instanța a reținut, în esență că, în conformitate cu dispozițiile art. 408

alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel, astfel că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

IV. Împotriva deciziei penale nr. 129 din data de 07 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020 a formulat recurs petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție- Completul de 5 Judecători la data de 25 ianuarie 2021 sub nr. x/2021, fiind stabilit termen la data de 22 februarie 2021, când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac promovate.

Examinând actele dosarului și decizia recurată din perspectiva prioritară a admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată inadmisibilitatea recursului promovat de către recurentul A., în considerarea următoarelor argumente:

Instanța supremă apreciază că, în privința hotărârii atacate, deciziei penale nr. 129 din data de 07 septembrie 2020, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare sau extraordinare de atac.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Declarând recurs împotriva unei hotărâri definitive, A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele textelor de lege menționate mai sus și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 129 din data de 07 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga recurentul petenet la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 129 din data de 07 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2021.