ÎCCJ, Decizia nr. 8/2021

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 524 din data de 24 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 30/F/CC/CP din data de 20 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei penale nr. 524 din data de 24 octombrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, petentul A. a formulat contestație în anulare, cale de atac ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 116 din data de 18 februarie 2020, pronunțată de secția penală a instanței supreme în dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen., se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Totodată, s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. conform cărora contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunța pe fondul contestației.

De asemenea, s-a reținut în considerentele deciziei contestate că, în această etapă procesuală, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a contestației în anulare, care rezultă din dispozițiile art. 426, art. 427, art. 428 și art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.. Astfel, instanța examinează dacă cererea de contestație în anulare privește hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

Prin urmare, admiterea în principiu a contestației în anulare este condiționată, între altele, de constatarea că motivul pe care aceasta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 426 din C. proc. pen.. Sub acest aspect este de precizat faptul că, nu este însă suficientă menționarea formală a unuia dintre cazurile de la art. 426 din C. proc. pen., ci este necesară și depunerea de dovezi sau invocarea unor dovezi care există în dosar, condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea contestației în anulare trebuind îndeplinite cumulativ.

În acest context, instanța supremă a constatat că prin decizia penală nr. 524 din data de 24 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2019 (împotriva căreia contestatorul A. a exercitat prezenta cale extraordinară de atac) a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestator împotriva încheierii nr. 30/F/CC/CP din data de 20 mai 2019, prin care Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestator împotriva sentinței penale nr. 43/F din data de 21 martie 2013, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2013, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 370/P/2012 din data de 06. noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Prin urmare, s-a apreciat că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, împotriva căreia contestatorul a formulat prezenta contestație în anulare, nefiind o hotărâre pronunțată în apel sau o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei (în sensul de soluționare a acțiunii penale/civile), nu se încadrează în categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate exercita, potrivit art. 426 din C. proc. pen., această cale extraordinară de atac.

De asemenea, Înalta Curte a constatat că A. nu a indicat în cererea scrisă nici un caz de contestație în anulare din cele prevăzute în art. 426 din C. proc. pen. și nici motivele aduse în sprijinul acestuia, precizând doar că "îmi întemeiez contestația în anulare potrivit art. 426 C. proc. pen. 2014".

Totodată, s-a reținut și faptul că, susținerea contestatorului, în sensul că procesul în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală s-a desfășurat fără avocat, nu se poate circumscrie cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. f) din C. proc. pen.. Acest caz de contestație în anulare este incident când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii, deci, când hotărârea definitivă împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac a contestației în anulate a fost pronunțată în calea de atac a apelului. Or, prin decizia nr. 524 din data de 24 octombrie 2019, așa cum s-a menționat în cele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală nu a soluționat un apel, ci o contestație formulată de contestator, în temeiul dispozițiilor art. 425

1

din C. proc. pen. împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o contestație în anulare formulată împotriva unei sentințe penale prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.

De asemenea, s-a constatat că susținerea petentului, în sensul că magistrații judecători care au soluționat cauza în care a fost pronunțată hotărârea împotriva căreia a formulat contestație în anulare nu au respectat dispozițiile art. 297 din C. proc. pen., text de lege care reglementează obligațiile organului de urmărire penală în procedura plângerii prealabile, nu se circumscrie vreunuia din cazurile de contestație în anulare expres și limitativ prevăzute de art. 426 lit. a) -e), g) - i) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei nr. 116 din data de 18 februarie 2020, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020, constestatorul A. a formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 11 ianuarie 2021, termen ce a fost preschimbat la data de 18 ianuarie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatoare, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 425

1

din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speță, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva deciziei nr. 116 din data de 18 februarie 2020, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 524 din data de 24 octombrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, se constată că A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive și nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea altor căi de atac, în condiții nereglementate de C. proc. pen.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 116 din 18 februarie 2020, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 116 din 18 februarie 2020, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2021.