ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 484/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

484 din 25 ianuarie 2006

Prin sentința penală nr. 1178 din 26

septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a

respins, ca nefondată, cererea condamnatului

M.G.M.

privind întreruperea executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr.

790/2004 a aceleiași instanțe, de 12 ani închisoare.

A fost obligat condamnatul la suma

de 60 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că motivele de ordin familial invocate prin cerere, tatăl

grav bolnav, care urmează să suporte intervenție chirurgicală, având nevoie de

îngrijirea condamnatului, nu sunt dovedite în cauză, nefiind îndeplinite astfel

condițiile prevăzute în art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

pentru a se putea dispune întreruperea executării pedepsei.

Apelul declarat de condamnat, prin

care s-a susținut că în mod greșit cu ignorarea probelor administrate s-a reținut

că nu sunt dovedite cerințele legii privind întreruperea executării pedepsei, a

fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 810/ A din 24 octombrie 2005

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie, fiind obligat acesta la suma de 80 lei cheltuieli judiciare

statului.

Împotriva ambelor hotărâri s-a

declarat în termen recurs de către inculpat, reiterându-se critica din apel

circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18

C. proc. pen.

Critica este neîntemeiată.

Potrivit art. 455, cu referire la art.

453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă,

cel mult 3 luni și numai o singură dată, când din cauza unor împrejurări

speciale executarea în continuare a pedepsei ar avea consecințe grave pentru

condamnat sau familia acestuia.

În speță împrejurarea specială,

boala de care suferă tatăl condamnatului, nu este dovedită, întrucât din

ancheta socială rezultă doar că tatăl condamnatului, potrivit relațiilor date

de vecini, întrucât acesta nu a fost găsit în domiciliu și a refuzat să dea

curs invitațiilor oficiale în acest sens, nu este comunicativ și refuză să

permită accesul altor persoane în locuința sa, în urma decesului soției.

În consecință, respingerea cererii

este justificată, întrucât nu sunt dovedite cerințele legale precitate privind

întreruperea executării pedepsei.

Ca atare, recursul condamnatului a

fost respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a fost obligat acesta, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la

cheltuieli judiciare către stat stabilite la suma de 100 lei, din care 40 lei

au reprezentat onorariu pentru apărător din oficiu avansat din fondul

Ministerului Justiției.