ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6087/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 9 mai 2002, reclamanta M.M. a

chemat în judecată pe pârâții M.M.N. și M.M.A., solicitând rezilierea

contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.

4332 din 13 octombrie 1997.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că după decesul soțului ei, la două luni de la încheierea contractului

în discuție, pârâții M.M.N. și M.M.A., fiul și, respectiv, nora sa, au

alungat-o din casă și au refuzat să-i asigure cele necesare traiului, iar

ulterior au vândut imobilul, prin act sub semnătură privată.

La 3 iulie 2002, reclamanta și-a

modificat acțiunea, solicitând obligarea pârâților la o prestație periodică

pentru asigurarea traiului zilnic.

Judecătoria Caracal, prin sentința

civilă nr. 4673 din 7 octombrie 2002, a admis acțiunea și, drept consecință,

i-a obligat pe pârâți să-i plătească reclamantei o prestație de 2.000.000 lei

lunar, cu începere de la 6 martie 2002 până la deces, precum și 56.000 lei

cheltuieli de judecată.

La 3 decembrie 2003, pârâții au

solicitat revizuirea sentinței sus-menționate, definitivă și irevocabilă,

invocând motivele prevăzute de art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ.

În dezvoltarea cererii de revizuire

pârâții au susținut că:

- la pronunțarea sentinței criticate

nu cunoșteau că reclamanta realizează venituri;

- prestația stabilită de prima

instanță depășește posibilitățile lor materiale deoarece au 5 copii minori în

întreținere, iar singurul venit al familiei corespunde salariului minim pe

economie;

- modificarea cererii de chemare în

judecată era tardiv formulată și, oricum, nu le-a fost comunicată, astfel că

instanța, luând-o în considerare, s-a pronunțat asupra altceva decât i s-a

cerut;

Judecătoria Caracal, prin sentința

civilă nr. 1206 din 10 mai 2004, a respins cererea de revizuire, ca nefondată,

reținând că:

- prin hotărârea criticată s-a admis

acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată;

- revizuenții nu au depus la dosar

vreun act de natura înscrisurilor prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.;

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin sentința nr. 205 din 20 iunie 2005, a respins ca nefondat apelul

declarat de revizuenți, cu motivarea că:

- în speță nu sunt îndeplinite

cerințele prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.;

- apelanții nu au depus nici un

înscris doveditor.

Revizuenții-pârâți au declarat

recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că au depus la

dosar cuponul de pensie al intimatei-reclamante, înscris care ar fi justificat

reducerea cuantumului prestației periodice.

În sprijinul acestei afirmații,

recurenții au depus la dosar un act emis de Casa județeană de Pensii Olt, la 25

februarie 2005, din care rezultă că intimata-reclamantă este beneficiara unei

pensii de urmaș de 1.427.581 lei lunar.

Criticile sunt nefondate deoarece:

-așa-zisul „înscris doveditor” nu a

fost prezentat la instanța de fond, ci de abia în recurs;

- din acest act, de fapt o

comunicare adresată unui avocat din Baroul Gorj, nu rezultă dacă la data

pronunțării hotărârii criticate, intimata-reclamantă era sau nu pensionară;

- recurenții nu au dovedit motivele

pentru care nu au fost în măsură înfățișeze un asemenea înscris în procesul

anterior și nici data la care l-au descoperit.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

revizuenții M.M.N. și M.M.A. împotriva deciziei nr. 205 din 20 ianuarie 2005 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iulie 2005.