ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1427/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 05.08.2016 sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Organizația Națiunilor Unite, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate drama poporului român din cauza nerespectării și încălcării articolului 50 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, prin neurmărirea implementării și aplicării lui în legislația internă și neimpunerea de sancțiuni Statului român, care a ratificat acest pact, dar nu a aplicat și promovat în plan intern prevederile acestuia, încălcându-se într-un mod grav și sistematic; a mai solicitat acordarea de daune morale poporului român ca urmare a suferințelor pricinuite și a prejudicierii primitive și iremediabile a drepturilor fundamentale ale omului, ca urmare a semnării și neaplicării pactului internațional, în valoare de 1 dolar.

Prin sentința civilă nr. 1493/13.12.2016, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția imunității de jurisdicție și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane care beneficiază de imunitate de jurisdicție.

Analizând cu prioritate excepția imunității de jurisdicție, tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată, având în vedere că pârâta Organizația Națiunilor Unite se bucură de imunitate de jurisdicție, conform art. 105 din Carta Națiunilor Unite din 26.06.1945.

Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel reclamantul A.

În cuprinsul apelului a arătat că a invocat în fața instanței o excepție de ordine publică, privind constatarea neconstituționalității Decretului nr. 212/1974 emis de Nicolae Ceaușescu, de care ar depinde soluționarea prezentului dosar, solicitând sesizarea Curții Constituționale, dar instanța a precizat că prioritară este excepția privind imunitatea de jurisdicție, astfel ca nu a mai dat curs acestei cereri, cerere pe care reclamantul a învederat că o menține și pe care a arătat că o anexează la cererea de apel.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 513/A din 7 iunie 2017, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1493/13.12.2016, precum și cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susținând că niciun text din Legea nr. 47/1992 nu prevede că "cenzurarea neconstituționalității unei legi este exclusa în urma soluției date cererii principale", că argumentarea instanței de apel nu are un temei legal și că instanța se substituie și legiferează în locul Parlamentului României, introducând texte noi de lege și imixtionând cu atribuțiile Curții Constituționale, încălcând prevederile constituționale privind separația puterilor în stat.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 16 ianuarie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru nr. 9 a dispus, prin rezoluția din 23 februarie 2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În raport s-a reținut și problema nulității recursului.

Recurentul a depus punct de vedere la raport la data de 12 martie 2018 prin care a arătat că nu au temei legal susținerile din raport referitoarea la nerespectarea termenului de 48 de ore pentru depunerea motivelor de recurs.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este de 48 de ore de la pronunțare.

În ceea ce privește motivarea recursului în termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, se constată că motivele de recurs nu au fost depuse cu respectarea termenului legal.

Astfel, potrivit prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ. prevederile art. 470 alin. (5) C. proc. civ., ce stabilesc că "în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.", sunt aplicabile și în recurs.

Întrucât decizia atacată a fost comunicată recurentului ia data de 12 septembrie 2017 (dovadă de comunicare la dosar apel), rezultă că depunerea motivelor de recurs la data de 16 octombrie 2017 (dată plic, dosar recurs) nu s-a făcut cu respectarea termenului de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, termen care a început să curgă de la comunicarea deciziei, potrivit prevederilor legale anterior menționate.

În aceste condiții, având în vedere că în cauză nu pot fi reținute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea instituită expres prin art. 489 alin. (1) C. proc. civ., aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 513A din data de 7 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică.astăzi 24 aprilie 2018.