ÎCCJ, Decizia nr. 138/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin decizia nr. 206 din 30 septembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva deciziei penale nr. 80 din data de 20 martie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunța această hotărâre, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că petenta A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei decizii definitive a Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare sau extraordinare.

II. Împotriva acestei decizii contestatoarea A. a formulat o nouă contestație.

Prin decizia penală nr. 113 din 06 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 206 din 30 septembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că petenta A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri prin care a fost soluționată, definitiv, o altă contestație formulată de petentă împotriva deciziei penale nr. 206 din 30 septembrie 2019.

III. Împotriva acestei decizii petenta A. a formulat contestație, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 28 iulie 2020, sub nr. x/2020, fiind stabilit aleatoriu prim termen la data de 7 septembrie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.

IV. Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatoare, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speță, contestatoarea A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva deciziei penale nr. 113 din 06 iulie 2020 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de aceasta împotriva deciziei penale nr. 206 din 30 septembrie 2019.

Potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, instanța supremă constată că, în mod repetat, petenta A. a exercitat contestații împotriva unor hotărâri definitive, nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea succesivă a acestora, în condiții nereglementate de legea procesual penală.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 113 din 06 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 113 din 06 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 septembrie 2020.