ÎCCJ, Decizia nr. 191/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor reține următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 138 din data de 7 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 113 din 06 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că petenta A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri prin care a fost soluționată, definitiv, o altă contestație formulată de petentă împotriva deciziei penale nr. 206 din 30 septembrie 2019.

II. Împotriva deciziei penală nr. 138 din data de 07 septembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020, contestatoarea A. a formulat o nouă contestație.

Prin decizia penală nr. 75 din data de 08 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva deciziei penale nr. 138 din data de 07 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III

1

din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

S-a reținut, de asemenea, că potrivit art. 425

1

din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile articolului indicat fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

S-a constatat că, în mod repetitiv, petenta A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva hotărârii prin care a fost soluționat, în mod definitiv, conflictul de drept dedus judecății în care contestatoarea avea un interes legitim, hotărâre nesusceptibilă a fi reformată prin exercitarea succesivă a altor căi de atac, în condiții nereglementate de legea procesual penală.

Față de considerentele arătate, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 138 din data de 7 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.

III. Împotriva deciziei penale nr. 75 din data de 08 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021, contestatoarea A. a formulat o nouă contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 06 aprilie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 28 iunie 2021, termen la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând contestația formulată, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, constată că este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Conform dispozițiilor art. 425

1

din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În mod concret, potrivit art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 75 din data de 08 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă contestația formulată de aceeași petentă împotriva deciziei penale nr. 138 din data de 07 septembrie 2020, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020.

Conform dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac.

Prin urmare, se constată că petenta A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva deciziei penale nr. 75 din data de 08 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva deciziei penale nr. 75 din data de 08 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2021.