ÎCCJ, Decizia nr. 171/2011

Ședința publică de la 28 martie 2011

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 476

din 22 martie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 1512/1/2010, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., a fost

trimisă plângerea formulată de petenta SC A.S.T. SRL Călărași la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 19

februarie 2010 petenta SC A.S.T. SRL Călărași, prin reprezentant legal,

administrator A.I. a depus la Secția penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., plângere împotriva intimatei

L.C.K. – procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, solicitând cercetarea acesteia sub aspectul săvârșirii faptelor

prevăzute de art. 289 și art. 292 C. pen.

Prin sentința nr. 476

din 22 martie 2010, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen. s-a trimis

plângerea formulată de petenta SC A.S.T. SRL Călărași la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare cu

motivarea că, în speță, plângerea petentei vizează pe Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pretinsele

infracțiuni comise, calitatea acesteia atrăgând competența procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în efectuarea cercetărilor.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și petenta SC A.S.T. SRL Călărași susținând că

sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât se impunea ca plângerea

să fie trimisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca

organ judiciar competent funcțional și material, nu pentru efectuarea de

cercetări față de procurorul general, ci pentru identificarea persoanei care a

îndeplinit, în numele Procurorului General activitatea materială despre care

petentul afirmă că ar constitui infracțiune și efectuarea cercetărilor față de această

persoană.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursurile declarate nu sunt fondate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 222 alin. (1) C. proc. pen., plângerea este încunoștințarea

făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a

cauzat prin infracțiune, iar potrivit alin. (7) al aceluiași text plângerea

greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată se

trimite organului competent.

De asemenea, potrivit

art. 209 alin. (3) și (4) cu referire la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen.,

competența în faza de urmărire penală revine procurorului de la parchetul

corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea petentei cuprinde

elementele impuse de norma procedurală prevăzută în art. 222 alin. (1) și (2) C.

proc. pen. și, chiar dacă nu au fost detaliate faptele presupuse a fi săvârșite

de intimată, al cărei nume și calitate le-a indicat în cuprinsul înscrisurilor

existente, s-au furnizat, elemente suficiente cu ajutorul cărora să se poată

face identificarea eventualelor încălcări ale dispozițiilor legale.

Pe de altă parte,

având în vedere dispozițiile art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen. și faptul

că persoana reclamată face parte din categoria persoanelor menționate în art.

29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. – K.L.C. fiind procuror general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - se constată că plângerea

petentei adresată direct instanței a fost greșit îndreptată, astfel încât, în

mod corect, prima instanță, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen. a trimis

plângerea, spre competentă soluționare, la organul competent potrivit art. 209

alin. (3) C. proc. pen., respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Criticile formulate

în recursul parchetului în sensul că plângerea ar fi fost îndreptată împotriva

Procurorului General, ca funcție, nu pot fi primite, întrucât analizând actele

și lucrările dosarului Înalta Curte constată că în plângerea formulată de

petenta SC A.S.T. SRL, aflată la dosarul primei instanțe (filele 1 – 6), chiar

dacă nu au fost detaliate faptele pretins a fi săvârșite de intimată, aceasta a

indicat ca făptuitor pe „numita L.C.K., Procuror General al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”.

În consecință,

soluția primei instanțe de trimitere a plângerii formulată de petentă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare, este

legală și temeinică.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public

– Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și petenta S.C. A.S.T.

S.R.L. împotriva sentinței nr. 476 din 22 martie 2010, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1512/1/2010.

Totodată, în baza

art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă

S.C. A.S.T. S.R.L. va

fi obligată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și petenta S.C. A.S.T. S.R.L. împotriva

sentinței nr. 476 din 22 martie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1512/1/2010.

Obligă recurenta

petentă S.C. A.S.T. S.R.L. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 28 martie 2011.