ÎCCJ, Decizia nr. 171/2011

Ședința publică de la 28 martie 2011 Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 476 din 22 martie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1512/1/2010, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., a fost trimisă plângerea formulată de petenta SC A.S.T. SRL Călărași la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: La data de 19 februarie 2010 petenta SC A.S.T. SRL Călărași, prin reprezentant legal, administrator A.I. a depus la Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., plângere împotriva intimatei L.C.K. – procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând cercetarea acesteia sub aspectul săvârșirii faptelor prevăzute de art. 289 și art. 292 C. pen. Prin sentința nr. 476 din 22 martie 2010, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen. s-a trimis plângerea formulată de petenta SC A.S.T. SRL Călărași la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare cu motivarea că, în speță, plângerea petentei vizează pe Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pretinsele infracțiuni comise, calitatea acesteia atrăgând competența procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în efectuarea cercetărilor.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și petenta SC A.S.T. SRL Călărași susținând că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât se impunea ca plângerea să fie trimisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca organ judiciar competent funcțional și material, nu pentru efectuarea de cercetări față de procurorul general, ci pentru identificarea persoanei care a îndeplinit, în numele Procurorului General activitatea materială despre care petentul afirmă că ar constitui infracțiune și efectuarea cercetărilor față de această persoană. Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate nu sunt fondate. În conformitate cu dispozițiile art. 222 alin. (1) C. proc. pen., plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune, iar potrivit alin. (7) al aceluiași text plângerea greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată se trimite organului competent. De asemenea, potrivit art. 209 alin. (3) și (4) cu referire la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., competența în faza de urmărire penală revine procurorului de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea petentei cuprinde elementele impuse de norma procedurală prevăzută în art. 222 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. și, chiar dacă nu au fost detaliate faptele presupuse a fi săvârșite de intimată, al cărei nume și calitate le-a indicat în cuprinsul înscrisurilor existente, s-au furnizat, elemente suficiente cu ajutorul cărora să se poată face identificarea eventualelor încălcări ale dispozițiilor legale. Pe de altă parte, având în vedere dispozițiile art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen. și faptul că persoana reclamată face parte din categoria persoanelor menționate în art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. – K.L.C. fiind procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - se constată că plângerea petentei adresată direct instanței a fost greșit îndreptată, astfel încât, în mod corect, prima instanță, în baza art. 222 alin. (7) C. proc.

pen. a trimis plângerea, spre competentă soluționare, la organul competent potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Criticile formulate în recursul parchetului în sensul că plângerea ar fi fost îndreptată împotriva Procurorului General, ca funcție, nu pot fi primite, întrucât analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că în plângerea formulată de petenta SC A.S.T. SRL, aflată la dosarul primei instanțe (filele 1 – 6), chiar dacă nu au fost detaliate faptele pretins a fi săvârșite de intimată, aceasta a indicat ca făptuitor pe „numita L.C.K., Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”.

În consecință, soluția primei instanțe de trimitere a plângerii formulată de petentă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare, este legală și temeinică. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și petenta S.C. A.S.T. S.R.L. împotriva sentinței nr. 476 din 22 martie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1512/1/2010. Totodată, în baza art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă S.C. A.S.T. S.R.L. va fi obligată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și petenta S.C. A.S.T. S.R.L. împotriva sentinței nr. 476 din 22 martie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1512/1/2010. Obligă recurenta petentă S.C. A.S.T. S.R.L. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 martie 2011.