ÎCCJ, Decizia nr. 30/2011

Asupra recursului de fa ță ; În baza lucr ă rilor din dosar constat ă urm ă toarele: Prin î ncheierea din 19 ianuarie 2011 a Înaltei Cur ț i de Casa ț ie si Justi ț ie pronun ț at ă î n dosarul nr. 8152/1/2009 a fost men ț inut ă starea de arest a inculpatului D.N . Pentru a pronun ț a aceast ă solu ț ie, instan ț a a re ț inut c ă inculpatul D.N. este judecat pentru comiterea a trei infrac ț iuni de lipsire de libertate prev ă zute de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au disp ă rut ș i c ă se impune continuarea priv ă rii de libertate a acestuia. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D.N.

care a solicitat admiterea recursului, casarea î ncheierii atacate ș i revocarea măsurii arestării preventive. Examin â nd actele ș i lucr ă rile dosarului ș i av â nd î n vedere concluziile ap ă r ă torului inculpatului, concluziile procurorului, precum ș i sus ț inerile inculpatului, î n raport de dispozi ț iile legale aplicabile î n materie, Înalta Curte constat ă c ă recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor ar ă ta î n continuare: Potrivit dispozi ț iilor art. 300 2 C. proc. pen., î n cauzele î n care inculpatul este arestat, instan ț a sesizat ă este datoare s ă verifice î n cursul judec ăț ii legalitatea ș i temeinicia arest ă rii preventive, iar conform art. 160 b alin. (3) din acela ș i cod, c â nd constat ă c ă temeiurile care au determinat arestarea impun î n continuare privarea de libertate sau c ă exist ă temeiuri noi care justific ă privarea de libertate, instan ț a, prin î ncheiere motivat ă , dispune men ț inerea st ă rii de arest.

Analiz â nd actele ș i lucr ă rile dosarului, Înalta Curte constat ă c ă arestarea inculpatului D.N. a fost dispus ă î n baza art. 148 lit. b) C. proc. pen., pentru s ă v â r ș irea a trei infrac ț iuni prev ă zute de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., re ț in â ndu-se c ă î n noaptea de 26 ianuarie 2009, ac ț ion â nd î mpreun ă cu coinculpa ț ii D. Ș t.F . , Z.C . O., M.M. ș i P.M. le-au imobilizat ș i r ă pit pe p ă r ț ile v ă t ă mate S.C.D., N.T. ș i M .Ș t. prin exercitarea de violen ț e asupra acestora, inculpatul P.M. fiind î narmat cu o arm ă neletal ă , supus ă autoriz ă rii pe care a folosit-o î mpotriva p ă r ț ii v ă t ă mate N.T.

dup ă care, î mpotriva voin ț ei p ă r ț ilor v ă t ă mate, le-au dus î ntr-un local din ora ș ul Voluntari, jude ț ul Ilfov, unde le-au sechestrat aproximativ 2 ore, supun â ndu-le la suferințe fizice și psihice și obligându-le să scrie declarații prin care recunoșteau comiterea unei infracțiuni. Înalta Curte mai constat ă c ă, î n perioada 3 februarie - 5 februarie 2010, afl â ndu-se î ncarcerat î n Penitenciarul Rahova (arestat î n alt ă cauz ă ), î n aceea ș i celul ă cu î nvinuitul G.V.R., inculpatul D.N. a apelat telefonic î n mod repetat partea v ă t ă mat ă S.C.D., pentru a o determina s ă - ș i modifice declara ț iile date î n cursul urm ă ririi penale, î n leg ă tur ă cu infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză.

Totodat ă , se mai constat ă c ă , pe parcursul cercet ă rii judec ă tore ș ti, î n care se administreaz ă probe, nu este exclus ă posibilitatea î ncerc ă rii de z ă d ă rnicire a afl ă rii adev ă rului, prin reluarea ac ț iunilor prev ă zute de art. 148 lit. b) C. proc. pen. Pe de altă parte, în această etapă procesuală, s-a relevat o nouă schimbare a declara ț iei p ă r ț ii v ă t ă mate S.C.D., care a lipsit la termenul de judecat ă din data de 19 ianuarie 2011, astfel î nc â t instan ț a a fost î n imposibilitate de a proceda la reaudierea acestuia, î mprejurare care, f ă r ă a fi imputabil ă inculpatului, justific ă suspiciunea rezonabil ă a z ă d ă rnicirii afl ă rii adevărului. Examin â nd actele si lucr ă rile dosarului, Înalta Curte constat ă c ă nu a dispărut temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, care se reg ă se ș te î n dispozi ț iile art. 148 lit. b) C. proc.

pen. , fiind î ndeplinite ș i celelalte condi ț ii prev ă zute de lege pentru men ț inerea arest ă rii preventive, condi ț ii prev ă zute de art. 143 ș i art. 148 alin. (2) C. proc. pen. Pe de alt ă parte, Înalta Curte mai constat ă c ă inculpatul a fost arestat î n prima faz ă a procesului, ulterior dispun â ndu-se punerea lui î n libertate, apoi s-a luat din nou m ă sura arest ă rii fa ță de acesta, î ntruc â t s-a dovedit c ă a î ncercat s ă influențeze unele părți din dosar. În aceste condi ț ii, men ț inerea m ă surii arest ă rii preventive este o excep ț ie care trebuie privit ă prin temerea ca inculpatul s ă reia una din ac ț iunile prev ă zute de art. 148 lit. b) C. proc. pen., situa ț ie stabilit ă de judec ă tor prin dovezi certe.

În concluzie, subzist ă temeiurile ce au dus la arestarea preventiv ă a inculpatului în această fază de cercetare judecătorească. Referitor la sus ț inerea c ă este vorba de o discriminare, î ntruc â t numai inculpatul D.N. este arestat, iar ceilal ț i inculpa ț i sunt judeca ț i î n stare de liberate, Înalta Curte o apreciaz ă, ca nefondat ă , deoarece prevederile legale privind luarea m ă surilor preventive func ț ioneaz ă diferit fa ță de fiecare inculpat, raportat nu numai la gravitatea faptelor ce li se imput ă , dar ș i la circumstan ț ele personale ale fiec ă ruia, î n raport de conduita inculpatului care a î ncercat s ă z ă d ă rniceasc ă aflarea adev ă rului prin influen ț area uneia dintre p ă r ț i. Înalta Curte constat ă , de asemenea, c ă nu a fost dep ăș it nici termenul rezonabil al menținerii măsurii arestării preventive, critică formulată de recurentul inculpat prin apărătorul său.

Termenul rezonabil al m ă surii arest ă rii preventive se apreciaz ă î n raport de natura ș i complexitatea faptelor comise, de num ă rul de persoane implicate, ceea ce impune o perioad ă mai mare de timp necesar administr ă rii tuturor probelor, at â t î n acuzare, c â t ș i î n ap ă rare, î n vederea stabilirii adev ă rului faptelor. În prezenta cauz ă au fost respectate ș i prevederile art. 5 paragraful 3 din C.E.A.D.O.L.F. , conform c ă rora orice persoan ă arestat ă sau de ț inut ă , î n condi ț iile prev ă zute de paragraful 1 lit. c), are dreptul de a fi judecat ă î ntr-un termen rezonabil sau eliberat ă î n cursul procedurii, perioada pe care inculpatul a executat-o în arest preventiv, neputând fi apreciată că a depășit o durată rezonabil ă , raportat la complexitatea cauzei dedus ă judec ăț ii ș i nici c ă ar echivala cu executarea anticipat ă a eventualei pedepse ce i-ar fi aplicat ă inculpatului.

În consecin ță , nefiind î ntemeiate motivele de casare invocate de inculpat, recursul acestuia urmeaz ă a fi respins ca nefondat, conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare c ă tre stat din care suma de 200 lei, reprezent â nd onorariul ap ă r ă torului desemnat din oficiu, p â n ă la prezentarea ap ă r ă torului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î N

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. î mpotriva î ncheierii din 19 ianuarie 2011, pronun ț at ă de Înalta Curte de Casa ț ie ș i Justi ț ie, sec ț ia penal ă, î n dosarul nr. 8152/1/2009. Oblig ă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul ap ă r ă torului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justi ț iei. Definitiv ă . Pronun ț at ă î n ș edin ță public ă , ast ă zi 31 ianuarie 2011.