ÎCCJ, Decizia nr. 30/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 30/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de fa
ță
;
În baza lucr
ă
rilor din dosar constat
ă
urm
ă
toarele:
Prin
î
ncheierea din 19 ianuarie 2011 a Înaltei Cur
ț
i de
Casa
ț
ie si Justi
ț
ie
pronun
ț
at
ă
î
n
dosarul nr. 8152/1/2009 a fost men
ț
inut
ă
starea de arest a
inculpatului D.N
.
Pentru a pronun
ț
a aceast
ă
solu
ț
ie,
instan
ț
a a re
ț
inut c
ă
inculpatul
D.N. este judecat pentru comiterea a trei infrac
ț
iuni
de lipsire de
libertate prev
ă
zute de
art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
și că
temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării
preventive nu au disp
ă
rut
ș
i c
ă
se impune continuarea priv
ă
rii
de libertate a
acestuia.
Împotriva
acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D.N.
care a solicitat admiterea recursului, casarea
î
ncheierii
atacate
ș
i
revocarea măsurii arestării preventive.
Examin
â
nd actele
ș
i lucr
ă
rile dosarului
ș
i av
â
nd
î
n
vedere concluziile
ap
ă
r
ă
torului
inculpatului, concluziile procurorului, precum
ș
i sus
ț
inerile
inculpatului,
î
n
raport de dispozi
ț
iile legale aplicabile
î
n
materie,
Înalta
Curte
constat
ă
c
ă
recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor ar
ă
ta
î
n
continuare:
Potrivit dispozi
ț
iilor art. 300
2
C. proc. pen.,
î
n cauzele
î
n
care inculpatul este arestat, instan
ț
a
sesizat
ă
este datoare s
ă
verifice
î
n
cursul
judec
ăț
ii
legalitatea
ș
i temeinicia arest
ă
rii preventive, iar conform
art. 160
b
alin. (3)
din
acela
ș
i cod, c
â
nd constat
ă
c
ă
temeiurile care au determinat arestarea impun
î
n continuare privarea de
libertate sau c
ă
exist
ă
temeiuri noi care justific
ă
privarea
de libertate, instan
ț
a, prin
î
ncheiere motivat
ă
, dispune men
ț
inerea
st
ă
rii
de arest.
Analiz
â
nd actele
ș
i lucr
ă
rile
dosarului,
Înalta
Curte constat
ă
c
ă
arestarea
inculpatului D.N. a fost
dispus
ă
î
n baza art. 148 lit. b) C. proc. pen., pentru s
ă
v
â
r
ș
irea a
trei infrac
ț
iuni prev
ă
zute de art. 189 alin. (2)
C. pen., cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.,
re
ț
in
â
ndu-se c
ă
î
n noaptea de 26 ianuarie 2009, ac
ț
ion
â
nd
î
mpreun
ă
cu
coinculpa
ț
ii D.
Ș
t.F
.
, Z.C
.
O., M.M.
ș
i
P.M.
le-au imobilizat
ș
i r
ă
pit pe p
ă
r
ț
ile v
ă
t
ă
mate S.C.D., N.T.
ș
i M
.Ș
t.
prin exercitarea de violen
ț
e asupra
acestora,
inculpatul P.M. fiind
î
narmat cu o arm
ă
neletal
ă
, supus
ă
autoriz
ă
rii pe
care a folosit-o
î
mpotriva p
ă
r
ț
ii v
ă
t
ă
mate N.T. dup
ă
care,
î
mpotriva
voin
ț
ei p
ă
r
ț
ilor v
ă
t
ă
mate, le-au dus
î
ntr-un local din ora
ș
ul
Voluntari, jude
ț
ul Ilfov, unde le-au
sechestrat aproximativ 2 ore, supun
â
ndu-le la
suferințe fizice și psihice și
obligându-le să scrie declarații prin care recunoșteau comiterea unei infracțiuni.
Înalta
Curte mai constat
ă
c
ă,
î
n perioada 3 februarie - 5 februarie 2010,
afl
â
ndu-se
î
ncarcerat
î
n Penitenciarul Rahova
(arestat
î
n alt
ă
cauz
ă
),
î
n aceea
ș
i celul
ă
cu
î
nvinuitul G.V.R., inculpatul D.N. a apelat
telefonic
î
n mod repetat partea v
ă
t
ă
mat
ă
S.C.D., pentru a o
determina s
ă
-
ș
i
modifice declara
ț
iile date
î
n cursul urm
ă
ririi penale,
î
n leg
ă
tur
ă
cu infracțiunile deduse judecății în
prezenta cauză.
Totodat
ă
, se mai constat
ă
c
ă
, pe
parcursul cercet
ă
rii judec
ă
tore
ș
ti,
î
n care se administreaz
ă
probe, nu este exclus
ă
posibilitatea
î
ncerc
ă
rii
de z
ă
d
ă
rnicire a
afl
ă
rii adev
ă
rului, prin reluarea ac
ț
iunilor
prev
ă
zute de art. 148 lit. b) C. proc. pen.
Pe de altă
parte, în această etapă procesuală, s-a relevat o nouă
schimbare a declara
ț
iei p
ă
r
ț
ii v
ă
t
ă
mate S.C.D., care a lipsit la
termenul de judecat
ă
din data de 19 ianuarie
2011, astfel
î
nc
â
t instan
ț
a a fost
î
n
imposibilitate
de a proceda la reaudierea acestuia,
î
mprejurare care, f
ă
r
ă
a fi
imputabil
ă
inculpatului, justific
ă
suspiciunea rezonabil
ă
a z
ă
d
ă
rnicirii afl
ă
rii
adevărului.
Examin
â
nd actele si lucr
ă
rile dosarului,
Înalta
Curte constat
ă
c
ă
nu a
dispărut temeiul avut în vedere la
luarea măsurii arestării preventive a
inculpatului,
care se reg
ă
se
ș
te
î
n dispozi
ț
iile art. 148 lit. b) C. proc. pen.
, fiind
î
ndeplinite
ș
i celelalte condi
ț
ii
prev
ă
zute de lege pentru men
ț
inerea
arest
ă
rii
preventive, condi
ț
ii prev
ă
zute de art. 143
ș
i art. 148 alin. (2) C.
proc. pen.
Pe de alt
ă
parte,
Înalta
Curte mai constat
ă
c
ă
inculpatul a fost arestat
î
n
prima
faz
ă
a procesului, ulterior dispun
â
ndu-se punerea lui
î
n libertate, apoi s-a
luat din nou m
ă
sura arest
ă
rii fa
ță
de
acesta,
î
ntruc
â
t s-a dovedit c
ă
a
î
ncercat
s
ă
influențeze unele părți din
dosar.
În aceste condi
ț
ii, men
ț
inerea
m
ă
surii arest
ă
rii preventive este o excep
ț
ie
care trebuie privit
ă
prin temerea ca inculpatul s
ă
reia
una din ac
ț
iunile prev
ă
zute
de art. 148 lit. b) C. proc. pen., situa
ț
ie
stabilit
ă
de judec
ă
tor prin
dovezi certe.
În concluzie, subzist
ă
temeiurile ce au dus la arestarea preventiv
ă
a
inculpatului în
această fază de cercetare judecătorească.
Referitor la sus
ț
inerea c
ă
este
vorba de o discriminare,
î
ntruc
â
t numai
inculpatul
D.N. este arestat, iar ceilal
ț
i inculpa
ț
i sunt judeca
ț
i
î
n
stare de liberate,
Înalta
Curte o apreciaz
ă,
ca
nefondat
ă
, deoarece prevederile
legale privind luarea m
ă
surilor
preventive func
ț
ioneaz
ă
diferit fa
ță
de fiecare
inculpat, raportat nu numai la gravitatea faptelor
ce li se imput
ă
, dar
ș
i la
circumstan
ț
ele
personale ale fiec
ă
ruia,
î
n raport de conduita inculpatului care a
î
ncercat
s
ă
z
ă
d
ă
rniceasc
ă
aflarea adev
ă
rului prin influen
ț
area
uneia dintre p
ă
r
ț
i.
Înalta
Curte constat
ă
, de asemenea, c
ă
nu a fost dep
ăș
it
nici termenul
rezonabil al menținerii măsurii arestării preventive,
critică formulată de recurentul inculpat prin apărătorul său.
Termenul rezonabil al m
ă
surii
arest
ă
rii preventive se apreciaz
ă
î
n raport
de
natura
ș
i complexitatea faptelor comise, de num
ă
rul de
persoane implicate,
ceea ce impune o
perioad
ă
mai mare de timp necesar administr
ă
rii
tuturor
probelor, at
â
t
î
n
acuzare, c
â
t
ș
i
î
n ap
ă
rare,
î
n vederea stabilirii adev
ă
rului
faptelor.
În prezenta cauz
ă
au fost respectate
ș
i
prevederile art. 5 paragraful 3 din
C.E.A.D.O.L.F.
, conform c
ă
rora orice persoan
ă
arestat
ă
sau de
ț
inut
ă
,
î
n condi
ț
iile
prev
ă
zute
de paragraful 1 lit. c), are dreptul de a fi judecat
ă
î
ntr-un
termen
rezonabil sau eliberat
ă
î
n
cursul procedurii, perioada pe care inculpatul a
executat-o în arest
preventiv, neputând fi apreciată că a depășit o durată
rezonabil
ă
, raportat la complexitatea cauzei dedus
ă
judec
ăț
ii
ș
i nici
c
ă
ar
echivala cu executarea
anticipat
ă
a eventualei pedepse ce i-ar fi aplicat
ă
inculpatului.
În consecin
ță
, nefiind
î
ntemeiate
motivele de casare invocate de inculpat,
recursul acestuia urmeaz
ă
a fi respins ca nefondat, conform art. 385
15
alin. (1)
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
recurentul inculpat
va fi obligat la
plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare c
ă
tre
stat din care suma de 200 lei, reprezent
â
nd onorariul ap
ă
r
ă
torului
desemnat din oficiu,
p
â
n
ă
la
prezentarea ap
ă
r
ă
torului ales, se va avansa din fondul
Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
Î
N
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul D.N.
î
mpotriva
î
ncheierii din 19 ianuarie 2011, pronun
ț
at
ă
de
Înalta
Curte
de Casa
ț
ie
ș
i
Justi
ț
ie, sec
ț
ia penal
ă,
î
n dosarul nr. 8152/1/2009.
Oblig
ă
recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu
titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 200 lei,
reprezentând onorariul
ap
ă
r
ă
torului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justi
ț
iei.
Definitiv
ă
.
Pronun
ț
at
ă
î
n
ș
edin
ță
public
ă
, ast
ă
zi 31 ianuarie 2011.