ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 457/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța,

secția contencios administrativ, la 25 mai 2010, reclamanta T.M. a învestit

această instanță cu o cerere formulată în contradictoriu cu Birourile

executorilor judecătorești V.S. și D.V., având ca obiect suspendarea executării

silite formulate împotriva sa, anularea actelor de adjudecare, a tuturor

formelor de executare efectuate în dosarul 77/2007 - BEJ V.S. și dosarul

251/2000 a - BEJ D.V.

În ședința publică din 27 septembrie

2010, curtea de apel a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale

materiale în soluționarea cauzei.

Reclamanta contestatoare și-a precizat poziția

procesuală față de excepție solicitând respingerea acesteia și păstrarea cauzei

spre competentă soluționare.

Prin sentința civilă nr. 6/COM din

28 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență

materială a Curții de Apel Constanța și a declinat competența materială în

favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a avut în vedere obiectul cererii și dispozițiile art. 373 alin. (2) C.

proc. civ.

Contestatoarea a formulat, în

termen, recurs fără a-l motiva în fapt și în drept prin raportare la

dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și a arătat, în esență că

sesizarea Curții de Apel Constanța, a fost determinată de nelegalitatea

hotărârilor pronunțate de Judecătoria Constanța în alte cauze.

Înalta Curte de Casație și Justiție

a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului prin raportare la

dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege există

obligația legală a motivării recursului, stipulată sub sancțiunea nulității,

prin motivare înțelegându-se indicarea cauzelor de nelegalitate astfel cum sunt

reglementate prin art. 304 C. proc. civ. cât și dezvoltarea lor, respectiv

încadrarea în aceste cauze, printr-o argumentare în fapt și în drept, simpla

nemulțumire a părții cu privire la hotărârea atacată nefiind suficientă.

Cum cererea nu întrunește aceste

cerințe legale, motivele fiind străine de hotărârea atacată, în baza art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., se va aplica sancțiunea prevăzută de acest text de lege

și se va constata nulitatea cererii de recurs.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată

de reclamanta T.M. împotriva sentinței civile nr. 6/COM din 28

septembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

2

februarie 2011.