SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 5634/03 prezentate de Wiesław BOJKO împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 14 octombrie 2008 într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători, Lawrence Early, grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 februarie 2003, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum se permite la art. 29 alineatul (3) din convenție, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, dl Wiesław Bojko, este un resortisant polonez născut în 1948 și rezident la Varșovia. Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl Bodnar, avocat la Varșovia. Guvernul polonez ( Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: la 10 iunie 1995, reclamantul a fost acuzat de maltratarea soției și a fiului său minor. La 20 iunie 1995, procurorul a depus acuzația la Tribunalul Districtual Varșovia. Prima audiere a avut loc în fața instanței la 8 septembrie 1999. Următoarele audieri au avut loc la 4 octombrie, 16 noiembrie și 8 decembrie 1999. La sfârșitul acestei din urmă ședințe, tribunalul a decis să reia examinarea cazului de la început, cu doi ani după ultimul act de procedură. Ședința stabilită la 14 ianuarie 2000 a fost amânată din cauza absenței reprezentantului reclamantului. În cursul anului 2000, audierile au avut loc la 16 februarie, 3 martie, 5 aprilie, 11 mai, 2 iunie, 10 iulie și 4 septembrie. În ședința din 11 iunie 2002, cele două părți au declarat că doresc să soluționeze litigiul amiabil. La 12 august 2002, tribunalul de district a dat curs motivului că gravitatea infracțiunii era nesemnificativă. La 17 septembrie 2004 a intrat în vigoare Legea din 17 iunie 2004 (precum Legea din 2004 privind plângerile referitoare la o încălcare a dreptului de a-și face auzită cauza într-un termen rezonabil (Ustawa o skardze naroszenie prawa strony do Rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadniej zwłoki) ( Acest text prevede diverse mijloace juridice pentru a împiedica și/sau a remedia lentorii unei proceduri judiciare. art. 16 din Legea din 2004 prevede O parte care nu a depus o plângere pentru întârzierea excesivă a procedurii în conformitate cu art. 5 alineatul (1) poate solicita o reparație în temeiul articolului 417 din Codul civil. Trezoreria publică este responsabilă pentru daunele cauzate de actele unui funcționar al statului. GRIEF invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii împotriva sa. Reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii penale inițiate împotriva sa, începând cu 10 iunie 1995 și terminându-se la 12 august 2002, a durat aproximativ șapte ani și două luni în fața unei instanțe. Guvernul afirmă că reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă în dreptul polonez, care îi permitea să se plângă de durata excesivă a procedurii. Comitetul consideră că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne în măsura în care nu a inițiat nicio acțiune în temeiul articolului 16 din Legea din 2004 în legătură cu art. 417 din Codul civil, considerat eficace de jurisprudența Curții (Krususki c. Polonia, nr 61444/00, CEDO 2005-V). Reclamantul contestă excepția preliminară de inadmisibilitate a guvernului și consideră că, înainte de intrarea în vigoare a legii din 2004, la 17 septembrie 2004, nu exista în dreptul polonez nicio acțiune efectivă în despăgubire pentru o durată excesivă a procedurilor judiciare. Reclamantul susține, de asemenea, că Hotărârea Krasuski c. Polonia prin care Curtea a considerat efectivă, în sensul articolului 13 din convenție, acțiunea în temeiul articolului 16 din Legea din 2004 în legătură cu art. 417 din Codul civil, nu ia în considerare specificitatea codului civil polonez. Într-adevăr, potrivit părții interesate, articolul menționat din cod se referă numai la un prejudiciu material suferit ca urmare a duratei excesive a unei proceduri judiciare sau la eventualele consecințe negative asupra sănătății persoanei în cauză; în plus, pentru a obține o despăgubire în temeiul articolului menționat anterior, victima trebuie să demonstreze că prejudiciul suferit a rezultat din durata excesivă a procedurii. Reclamantul susține că, în măsura în care cauza sa viza o simplă procedură penală încheiată printr-un refuz, prin inițierea acțiunii în temeiul articolului 417 din Codul civil, ar fi fost imposibil să se demonstreze că a suferit un prejudiciu material din cauza duratei procedurii. Întrucât nu a suferit decât un prejudiciu moral, acesta concluzionează că acțiunea în cauză nu ar fi putut fi considerată efectivă. Curtea amintește mai întâi că, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne. (citată la punctul 69) că, în urma adoptării legii din 2004, o situație juridică complet diferită de cea anterioară a fost creată în temeiul articolului 16 din Legea din 2004; în mod explicit un temei juridic pentru posibilitatea de a iniția o acțiune în despăgubire în temeiul articolului 417 din Codul civil pentru a obține despăgubiri pentru durata excesivă a unei proceduri judiciare finalizate Având în vedere modificările legislative intervenite în dreptul intern, Curtea a considerat că acțiunea prevăzută la art. 16 din Legea combinată cu art. 417 din Codul civil a dobândit un grad suficient de certitudine pentru a fi considerată eficientă, în sensul articolului 35 din convenție. Comisia a considerat, de asemenea, că, de acum înainte, reclamanții care se plâng de durata unei proceduri erau obligați să utilizeze această acțiune, cu excepția cazurilor în care procedura în litigiu se încheiase cu mai mult de trei ani înainte de intrarea în vigoare a Legii din 2004 (Ratajczyk c. Polonia (dec.), nr. 1115/02, 31 mai 2005). Având în vedere cele spuse anterior, trebuie să se constate că, prin adoptarea hotărârii Krasuski Curtea a renunțat la aplicarea principiilor sale obișnuite, care constau în a solicita guvernului excitând de la neobosit să prezinte o dovadă a eficacității, atât în drept, cât și în practică, a unei noi căi de atac interne de care se bucură guvernul în fața sa. Curtea concluzionează că, având în vedere că procedura în litigiu s-a încheiat la 12 august 2002, cu mai puțin de trei ani înainte de intrarea în vigoare a legii din 2004 și că reclamantul nu a recurs la acțiunea pusă la dispoziția sa în dreptul polonez, căile de atac interne nu au fost epuizate în conformitate cu art. 1 din convenție. În consecință, cererea trebuie respinsă în temeiul articolului Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Lawrence Early Nicolas Bratza Modululer Președintele
de la requête n
o
5634/03
présentée par Wiesław BOJKO
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l'homme (quatrième section), siégeant le 14 octobre 2008 en une chambre composée de
:
Nicolas Bratza,
président,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Mihai Poalelungi,
juges,
et
de
Lawrence Early,
greffier de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 7 février 2003,
Vu la décision de la Cour d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire, comme le permet l'article 29 § 3 de la Convention,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Wiesław Bojko, est un ressortissant polonais né en 1948 et résidant à Varsovie. Il est représenté devant la Cour par M
e
A.
Bodnar, avocat à Varsovie. Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. J. Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.
A.
Les circonstances de l'espèce
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 10 juin 1995, le requérant fut accusé de mauvais traitements envers son épouse et son fils mineur. Le 20 juin 1995, le parquet déposa l'acte d'accusation auprès du tribunal de district de Varsovie.
La première audience se tint devant le tribunal le 8 septembre 1999.
Les audiences suivantes eurent lieu les 4 octobre, 16 novembre et 8
décembre 1999. A l'issue de cette dernière audience, le tribunal décida de reprendre l'examen de l'affaire depuis le début, deux ans s'étant écoulés depuis le dernier acte de procédure.
L'audience fixée au 14 janvier 2000 fut reportée en raison de l'absence du représentant du requérant.
Au cours de l'année 2000, les audiences se tinrent les 16 février, 3 mars, 5 avril, 11 mai, 2 juin, 10 juillet et 4 septembre.
Lors de l'audience du 11 juin 2002, les deux parties déclarèrent vouloir régler le litige à l'amiable.
Le 12 août 2002, le tribunal de district rendit un non-lieu au motif que le niveau de gravité de l'infraction était insignifiant.
B.
Le droit interne pertinent
Le 17 septembre 2004 est entrée en vigueur la loi du 17 juin 2004 («
la loi de 2004
») sur les plaintes relatives à une violation du droit à faire entendre sa cause dans un délai raisonnable (
Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki
) («
la loi de 2004
»). Ce texte prévoit divers moyens juridiques visant à faire obstacle et/ou à remédier aux lenteurs d'une procédure judiciaire.
L'article 16 de la loi de 2004 stipule
:
«
Une partie qui n'a pas déposé plainte pour retard excessif de procédure conformément à l'article 5 § 1 peut demander – au titre de l'article 417 du code civil – une réparation pour les dommages ayant résulté du retard excessif, une fois terminée la procédure sur le fond.
»
L'article 417, alinéa 1, du code civil dispose
:
«
Le Trésor public est responsable pour les dommages résultant des actes d'un fonctionnaire de l'Etat.
»
GRIEF
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée excessive de la procédure menée à son encontre.
Le requérant se plaint de la durée excessive de la procédure pénale engagée à son encontre. Ayant débuté le 10 juin 1995 et s'étant terminée le 12 août 2002, elle a duré environ sept années et deux mois, devant une instance.
Le Gouvernement affirme que le requérant disposait d'un recours efficace en droit polonais lui permettant de se plaindre de la durée excessive de la procédure. Il estime que le requérant n'a pas épuisé les voies de recours internes dans la mesure où il n'a pas engagé d'action sur le fondement de l'article 16 de la loi de 2004 en relation avec l'article 417 du code civil, recours jugé efficace par la jurisprudence de la Cour (
Krasuski c.
Pologne
, n
o
Le requérant conteste l'exception préliminaire d'irrecevabilité du Gouvernement. Selon lui, avant l'entrée en vigueur de la loi de 2004, le 17
septembre 2004, il n'existait en droit polonais aucun recours effectif en réparation d'une durée excessive des procédures judiciaires.
Le requérant fait également valoir que l'arrêt
Krasuski c. Pologne
,
au travers duquel la Cour a jugé effectif, au sens de l'article 13 de la Convention, le recours sur le fondement de l'article 16 de la loi de 2004 en relation avec l'article 417 du code civil, ne prend pas en compte la spécificité du code civil polonais. En effet, selon l'intéressé, ledit article du code ne se réfère qu'à un dommage matériel subi du fait de la longueur excessive d'une procédure judiciaire ou bien à d'éventuelles conséquences négatives pour la santé de la personne concernée
; de plus, afin d'obtenir une indemnisation en vertu dudit article, la victime doit prouver que le dommage subi a résulté de la durée excessive de la procédure. Le requérant affirme que, dans la mesure où son affaire concernait une simple procédure pénale terminée par un non-lieu, en engageant l'action sur le fondement de l'article 417 du code civil, il lui aurait été impossible de démontrer avoir subi un préjudice matériel du fait de la longueur de la procédure. Etant donné qu'il n'a subi qu'un préjudice moral, il conclut que le recours en question n'aurait pu être regardé comme effectif.
La Cour rappelle d'abord qu'aux termes de l'article 35 § 1 de la Convention elle ne peut être saisie qu'après l'épuisement des voies de recours internes.
Elle rappelle ensuite avoir jugé, dans l'arrêt
Krasuski
(précité, § 69), qu'à la suite de l'adoption de la loi de 2004 «
une situation juridique totalement différente de celle qui prévalait auparavant
» avait été créée en ce que son article 16 donnait «
explicitement une base légale à la possibilité d'engager une action en dommages-intérêts en vertu de l'article 417 du code civil afin d'obtenir réparation pour la durée excessive d'une procédure judiciaire terminée
». Ayant pris en considération les changements législatifs intervenus en droit interne, la Cour a considéré que l'action prévue par l'article 16 de la loi combinée avec l'article 417 du code civil avait acquis un degré suffisant de certitude pour être considérée comme efficace, au sens de l'article 35 de la Convention. Elle a jugé également que, dorénavant, les requérants se plaignant de la durée d'une procédure étaient tenus d'utiliser cette action, sauf dans les cas où la procédure litigeuse avait pris fin plus de trois années avant l'entrée en vigueur de la loi de 2004 (
Ratajczyk c.
Pologne
(déc.), n
o
11215/02, 31 mai 2005).
Eu égard à ce qui vient d'être dit, il convient de constater qu'en adoptant l'arrêt
Krasuski
la Cour
a renoncé à l'application de ses principes habituels qui consistent à exiger du Gouvernement excipant du non-épuisement d'apporter une preuve de l'efficacité, en droit comme en pratique, d'une nouvelle voie de recours interne dont le Gouvernement se prévaut devant elle.
La Cour conclut que, la procédure litigieuse ayant pris fin le 12 août 2002, soit moins de trois années avant l'entrée en vigueur de la loi de 2004 et le requérant n'ayant pas fait usage du recours mis à sa disposition en droit polonais, les voies de recours internes n'ont pas été épuisées comme l'exige l'article
35
§
1 de la Convention.
Il s'ensuit que la requête doit être rejetée en application de l'article
35
§
4.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Lawrence Early
Nicolas Bratza
Greffier
Président