WARDECKI c. POLOGNE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement radiation du rôle;Partiellement irrecevable
WARDECKI c. POLOGNE (CtEDO, 2009)
SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 25934/06 prezentate de Dariusz WARDECKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 3 noiembrie 2009 într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători, și Fatoș Arac graffiter adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 19 iunie 2006, având în vedere declarația din 13 august 2009, prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă cererea de rol și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, dl Dariusz Wardecki, este un resortisant polonez, născut în 1961 și rezident în Warszawa. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Bodnar. Guvernul polonez ( La 17 mai 2004, reclamantul a fost pus în custodia cu titlu provizoriu în cadrul procedurilor diligente împotriva sa de către Parchet și a fost acuzat de comiterea unor acte de abuz asupra soției și a copiilor săi. Tribunalul Districtual Varșovia a considerat că, având în vedere natura faptelor reproșate reclamantului, numai plasarea sa în izolare penitenciară era susceptibilă de a proteja siguranța presupuselor victime ale actelor sale. La 16 iunie 2004, Tribunalul Regional din Varșovia a încheiat ordinul din 17 mai. La 6 august și 8 noiembrie 2004, Tribunalul de District a prelungit detenția reclamantului până la 13 noiembrie 2004 și, respectiv, 13 februarie 2005. Autoritățile au arătat că îndoielile cu privire la capacitatea de discernământ a reclamantului la momentul faptelor justificau plasarea sa în observație într-o clinică psihiatrică începând cu 27 decembrie 2004. În februarie 2005, instanța a prelungit detenția reclamantului până la 13 mai 2005 menționând că observația nu se încheiase încă. Detenția reclamantului a fost prelungită ulterior la intervale regulate până în luna iulie 2006. Pentru a-și justifica deciziile în această privință, autoritățile s-au bazat în special pe caracterul serios al suspiciunilor care îl împovărau pe solicitant, gravitatea pedepsei pe care o suporta în caz de condamnare, precum și riscul pe care ar putea încerca să o creeze pentru buna desfășurare a procedurii în cazul eliberării sale. La 28 aprilie 2006, instanța de apel din Varșovia a acceptat cererea prezentată de tribunalul de district și a prelungit detenția reclamantului până la 14 august 2006. în august 2006, hotărând cu privire la cererea Tribunalului Regional, instanța de apel a autorizat prelungirea detenției reclamantului până la 14 noiembrie 2006. O cerere similară celei precedente a fost primită de instanța judecătorească din 27 octombrie 2006, aceasta din urmă indicând totuși că detenția provizorie nu va mai fi menținută după 14 ianuarie 2007. Instanța de apel a subliniat că, în acest caz, având în vedere că durata detenției provizorii a depășit termenul maxim permis de lege, autoritățile ar trebui să dea dovadă de diligență optimă și să se asigure că hotărârea este pronunțată într-un termen rezonabil. Din dosarul cauzei reiese că, la 19 decembrie 2006, reclamantul a fost eliberat. Cu toate acestea, aproximativ șapte luni mai târziu, adică 27 iulie 2007, a fost nou încarcerat în cadrul aceluiași caz pe motiv că comportamentul său după eliberarea sa, în special amenințările cu moartea pe care le-ar fi făcut față mamei și soției sale, justifica teama că ar putea comite noi infracțiuni. La 17 august 2007, Tribunalul a respins o cerere prin care reclamantul solicita eliberarea sa. Din elementele depuse la dosar reiese că, la 21 ianuarie 2008, autoritățile au renunțat la aplicarea detenției provizorii împotriva reclamantului. Printr-o hotărâre pronunțată la 26 februarie 2008, Tribunalul Districtual Varșovia l-a declarat pe reclamant vinovat de fapte și i-a aplicat o pedeapsă de patru ani de închisoare. La 3 aprilie 2008, reclamantul a făcut apel și din cele mai recente informații depuse la dosar reiese că procedura penală este pendinte. 1. Citând în esență art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a beneficiat la domiciliu de tratamentul medical adecvat. 2. Invocând art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamantul se plânge de lungimea detenției sale provizorii. 3. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de faptul că a fost supus procedurii penale împotriva sa. (4) Citând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge că încarcerarea sa și urmărirea penală diligentă împotriva sa au dus la o ruptură a relațiilor afective dintre familia sa și el însuși. Art. 5 alin. (3) Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute în alin. (1) lit. (c) din prezentul articol (...) are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în timpul procedurii. (...) Prin scrisoarea din 13 august 2009, guvernul a informat Curtea că va face o declarație unilaterală în vederea rezolvării problemei ridicate de cerere. În plus, guvernul a invitat Curtea să șteargă cauza din rolul în temeiul articolului 37 din convenție. [...] guvernul declară că, prin prezenta declarație unilaterală mai mult decât recunoaște durata excesivă a detenției provizorii a reclamantului. Având în vedere circumstanțele cauzei, guvernul declară că este pregătit să plătească reclamantului, cu titlu de satisfacție echitabilă, suma de 13 610 PLN [1] . Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă nici unui impozit. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale (...) Într-o scrisoare din 18 septembrie 2009, reclamantul a declarat că acceptă propunerea cuprinsă în scrisoarea guvernului din 13 august 2009. Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din acest articol. În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existență, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Comisia reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate anula o cerere de participare în întregime sau parțial în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. În astfel de cazuri, pentru a stabili dacă aceasta trebuie să șteargă cererea de rol, Curtea examinează cu atenție declarația în lumina principiilor care se desprind din jurisprudența sa, în special din hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, § 75-77, CEDH 2003-VI), WAZA Spółka z o.o.c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei de judecată propuse, care corespunde sumelor acordate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării acestei părți a cererii (articolul c) din convenție). Având în vedere cele de mai sus, în special existența unei jurisprudențe clare și abundente cu privire la problema adresată în speță, Comisia consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu impună ca .. examinarea acestei părți a cererii [art. 37 alineatul (1) în fine Alte obiecții] Citând, în esență, art. 3 din convenție, reclamantul se plânge, de asemenea, că nu a beneficiat la domiciliu de încetarea unui tratament medical adecvat. De supracredința, invocând art. 6 din convenție, reclamantul se plânge de la: În cele din urmă, invocând art. 8 din Convenție, reclamantul susține că încarcerarea sa și urmărirea penală diligentă împotriva sa au dus la o ruptură a relațiilor afective dintre familia sa și el însuși. Cu toate acestea, Curtea apreciază că, în ceea ce privește obiecțiile formulate în art. 3 și 8 din convenție, acestea nu au fost suficient susținute de solicitant; aceasta concluzionează că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alineatele (3) și (4) din convenție. În ceea ce privește motivul întemeiat pe art. 6 din convenție, Curtea constată că acesta este prematur, întrucât procedura penală împotriva reclamantului este pendinte în fața instanțelor interne. Din acest motiv Curtea respinge această parte a cererii, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Prend act termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor pe care le conține aceasta decid, în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, să șteargă cauza rolului, cu condiția ca aceasta să se refere la ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Președintele [1] Approx. 3200 EUR