Secțiunea a patra a cererii nr. 23941/08 depuse de Dariusz ADAMCZYK împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care a avut loc la 26 mai 2009 într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučić, judecători, și Lawrence Early, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 29 aprilie 2008, având în vedere declarația din 20 februarie 2009, prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă cererea privind rolul, După ce a deliberat, face următoarea decizie FAPT petitorul, dl Dariusz Adamczyk, este un resortisant polonez, născut în 1974 și rezident în Siemianowice Marcin Esnekier, avocat în Katowice. Guvernul polonez ( Procurorul i-a reproșat șase infracțiuni comise în condiții de recidivă legală: două jafuri cu intrare prin efracție, trei jafuri și o recidivă. În timpul procesului, procurorul regional din Katowice a adunat declarațiile a douăzeci și trei de martori. Un raport medico-legal, precum și procesele de șapte vizite la locul faptei, două percheziții și o refacere a infracțiunii au fost depuse la dosar. La 15 mai 2003, procurorul regional a depus la Tribunalul Districtual Strzelce Opolskie un act de acuzare împotriva reclamantului. Procurorul a invitat instanța să audieze cincisprezece martori. La 13 iunie 2003, Tribunalul Districtual Strzelce Opolskie a solicitat Tribunalului Regional din Katowice să transmită dosarul Tribunalului Districtual Katowice. La 26 iunie 2003, Tribunalul Regional a primit cererea pe motiv că pârâtul și mai mulți martori au locuit în Katowice și în apropiere. Recurentul a adresat instanței plângerile în care solicita o accelerare a procedurii. Ca răspuns, el a fost mai întâi informat că instanța nu dispunea de termene libere și apoi că întârzierea era cauzată de boala judecătorului. La 4 noiembrie 2004, tribunalul regional La o dată nespecificată, reclamantul a introdus o acțiune în temeiul legii din 17 iunie 2004 pentru a obține despăgubiri pentru durata excesivă a procedurii judiciare. La 24 noiembrie 2004, tribunalul din Katowice a respins acțiunea. Potrivit judecătorilor, nu a putut fi imputată nicio neglijență Tribunalului Districtual Strzelce Opolskie, în măsura în care acesta a fost de acord numai timp de o lună. Judecătorii au estimat că nu putea fi depistată nicio neregulă în ceea ce privește Tribunalul Regional din Katowice. În ceea ce privește desfășurarea procesului în fața tribunalului de district din Katowice, judecătorii au considerat că ea inspiră anumite îndoieli; în acest context ei au luat în considerare intervalele de două și trei luni dintre audieri. La 17 iulie 2006, Tribunalul Regional din Katowice, hotărând cu privire la menținerea recurentului în arest provizoriu, a luat în considerare necesitatea ca R.D., și anume martorul cheie, să fie judecat în legătură cu declarațiile pe care le-a depus. La 4 decembrie 2006, Tribunalul Regional din Katowice, hotărând cu privire la menținerea recurentului în arest provizoriu, a reieșit necesitatea de a-l audia pe martorul R.D. La 31 ianuarie 2008, instanța de apel care se pronunță asupra acțiunii reclamantului interjudiciat împotriva deciziei instanței regionale din 9 ianuarie 2008 de prelungire a deținerii sale a estimat că durata procedurii se datora unor circumstanțe obiective. La 7 mai 2008, instanța de apel care se pronunță cu privire la acțiunea recurentului interjat împotriva deciziei instanței regionale din 23 aprilie 2008 de prelungire a deținerii sale a dat dreptul reclamantului, în măsura în care consideră că durata procedurii, deși nu excesivă, era relativ lungă. Potrivit instanței, durata procedurii a fost cauzată de un număr mare de dovezi care trebuie administrate, în special de necesitatea de a conduce în instanță martorii aflați în închisoare. Din punctul de vedere al instanței, după ce au depus numeroase cereri de administrație a probelor, a participat la procesul de judecată. În același timp, instanța de apel a pronunțat hotărârea judecătorului din fond de a-și intensifica eforturile și a considerat că este necesar să se stabilească mai mult de o instanță pe lună, așa cum s-a întâmplat până la acea dată. Procedura este încă în curs de desfășurare. GRIEF Invochează art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul denunță durata procedurii. 6 alin. (1) din Convenție, al cărei pasaj relevant în speță dispune de art. 6 alin. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva ei. Prin scrisoarea din 20 februarie 2009, guvernul a informat Curtea că va face o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei ridicate de cerere. În plus, guvernul a invitat Curtea să șteargă cauza din rolul în temeiul articolului 37 din Convenție. Prin prezenta declarație unilaterală, guvernul declară că recunoaște durata excesivă a procedurii interne inițiate împotriva reclamantului. Având în vedere circumstanțele cauzei, guvernul declară că este pregătit să plătească reclamantului cu titlu de satisfacție echitabilă suma de 16 848,36 PLN (șaisprezece mii opt sute patruzeci și opt de virgule treizeci și șase de zloți polonezi), ceea ce constituie echivalentul a 3 600 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă nici unui impozit. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. .... Guvernul invită cu respect Curtea să afirme că continuarea procedurii de investigare a cererii nu mai este justificată și să o șteargă din rolul său în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. (...) Reclamantul nu ia poziție Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din acest articol. În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existența sa, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, ea poate șterge o cerere din rolul în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. În astfel de cazuri, pentru a stabili dacă aceasta trebuie să șteargă cererea de rol, Curtea examinează cu atenție declarația în lumina principiilor care se desprind din jurisprudența sa, în special din hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, § 75-77, CEDH 2003-VI), WAZA Spółka z o.o.c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, în special cauze îndreptate împotriva Poloniei, practica sa privind obiecțiunile referitoare la încălcarea dreptului de a fi ascultat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000-VII, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § 69-98, CEDH 2006-...., Majewski c. Polonia, 52690/99, 11 octombrie 2005 și Wende și Kukówka c. Polonia , n 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura concesiilor pe care le conține declarația guvernului, precum și suma de l Având în vedere cele de mai sus, în special existența unei jurisprudențe clare și abundente cu privire la problema formulată în speță, Comisia consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu impună ca aceasta să fie examinată de către instanță (art. 37 alineatul (1) în fine Prin urmare, trebuie eliminată cauza din rol. Întrucât procedura în cauză este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne, decizia de radiere a Curții nu aduce atingere în niciun fel posibilității reclamantului de a exercita alte acțiuni pentru a obține despăgubiri în cazul în care procedura ar suferi noi întârzieri după data prezentei decizii. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor pe care le conține, decid, în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, să șteargă cauza rolului. Lawrence Early Nicolas Bratza Modululer Președinte
de la requête n
o
23941/08
présentée par Dariusz ADAMCZYK
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 26 mai 2009 en une chambre composée de
:
Nicolas Bratza,
président,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić,
juges,
et de Lawrence Early,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 29 avril 2008,
Vu la déclaration du 20 février 2009 par laquelle le gouvernement défendeur invite la Cour à rayer la requête du rôle,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Dariusz Adamczyk, est un ressortissant polonais, né en 1974 et résidant à Siemianowice Śląskie. Il est représenté devant la Cour par M
e
Marcin Esnekier, avocat à Katowice. Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 16 janvier 2003, le requérant fut arrêté et placé en garde à vue. Le
procureur lui reprocha six infractions commises en état de récidive légale
: deux vols avec effraction, trois brigandages et un recel. Il lui reprocha en sus l’appartenance à une bande organisée.
Le 21 janvier 2003, le tribunal de district de Katowice ordonna de placer l’intéressé en détention provisoire.
Lors de l’instruction, le procureur régional de Katowice recueillit les dépositions de vingt-trois témoins. Un rapport médico-légal ainsi que les procès verbaux de sept visites des lieux, deux perquisitions et une reconstitution d’infraction furent versés au dossier.
Le 15 mai 2003, le procureur régional déposa auprès du tribunal de district de Strzelce Opolskie un acte d’accusation à l’encontre du requérant. Le procureur invita le tribunal à entendre quinze témoins. Le dossier déféré au juge comptait alors environ quatre cent cinquante feuilles réunies en trois volumes.
Le 13 juin 2003, le tribunal de district de Strzelce Opolskie demanda au tribunal régional de Katowice de transmettre le dossier au tribunal de district de Katowice. Le 26 juin 2003, le tribunal régional accueillit la demande au motif que l’accusé et plusieurs témoins séjournaient à Katowice et dans la proximité.
Le requérant adressa au tribunal des plaintes dans lesquelles il demanda une accélération de la procédure. En réponse, il fut d’abord informé que le tribunal ne disposait pas de délais libres et ensuite que le retard était dû à la maladie du juge.
Le 4 novembre 2004, le tribunal régional entendit l’accusé et un témoin. Il reporta l’audience au 2 décembre 2004.
A une date non précisée, le requérant introduisit un recours sur la base de la loi du 17 juin 2004 afin d’obtenir une indemnisation pour la durée excessive de la procédure judiciaire.
Le 24 novembre 2004, la cour d’appel de Katowice rejeta le recours. Selon les juges, aucune négligence ne pouvait être imputée au tribunal de district de Strzelce Opolskie dans la mesure où il n’avait disposé du dossier que pendant un mois. Les juges estimèrent ensuite qu’aucune irrégularité ne pouvait être décelée en ce qui concerne le tribunal régional de Katowice. Quant à la conduite du procès devant le tribunal de district de Katowice, les juges estimèrent qu’elle inspirait certains doutes
; ils relevèrent dans ce contexte les intervalles de deux et de trois mois entre les audiences.
Le 17 juillet 2006, le tribunal régional de Katowice statuant sur le maintien du requérant en détention provisoire releva la nécessité d’auditionner R.D., à savoir le témoin clé, sur les dépositions duquel reposait l’accusation.
Le 4 décembre 2006, le tribunal régional de Katowice statuant sur le maintien du requérant en détention provisoire, releva à nouveau la nécessité d’auditionner le témoin R.D.
Le 31 janvier 2008, la cour d’appel statuant sur le recours du requérant interjeté à l’encontre de la décision du tribunal régional du 9 janvier 2008 prolongeant sa détention, estima que la durée de la procédure était due à des circonstances objectives. Elle releva que l’intéressé, ayant introduit de nombreuses demandes d’administration de preuve, avait concouru à la durée du procès.
Le 7 mai 2008, la cour d’appel statuant sur le recours du requérant interjeté à l’encontre de la décision du tribunal régional du 23 avril 2008 prolongeant sa détention, fit droit au plaignant dans la mesure où elle estima que la durée de la procédure, bien que non excessive, était relativement longue. Selon la cour, la durée de la procédure était due à un grand nombre de preuves à administrer, notamment à la nécessité de conduire à l’audience des témoins se trouvant en prison. De l’avis de la cour, l’intéressé ayant introduit de nombreuses demandes d’administration de preuve avait concouru à la longueur du procès.
En parallèle, la cour d’appel appela le juge du fond à intensifier ses efforts. Elle estima nécessaire de fixer plus d’une audience par mois, comme cela avait été le cas jusqu’à cette date.
La procédure est toujours pendante.
GRIEF
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant dénonce la durée de la procédure.
Le requérant dénonce la durée de la procédure. Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention, dont le passage pertinent en l’espèce dispose
:
Article 6 § 1
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.
»
Par une lettre du 20 février 2009, le Gouvernement a informé la Cour qu’il entendait faire une déclaration unilatérale tendant à résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer l’affaire du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention.
La déclaration se lit ainsi
:
«
Le gouvernement déclare – au moyen de la présente déclaration unilatérale – qu’il reconnaît la durée excessive de la procédure interne engagée à l’encontre du requérant.
Compte tenu des circonstances de l’affaire, le Gouvernement déclare être prêt à verser au requérant au titre de la satisfaction équitable la somme de 16
848,36 PLN (seize mille huit cent quarante-huit virgule trente six zlotys polonais), ce qui constitue l’équivalent de 3
600 EUR, montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera payable dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
....
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article 37
»
(...)
Le requérant ne prend pas position
.
La Cour rappelle que l’article 37 de la Convention dispose que, à tout moment de la procédure, la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de tirer l’une des conclusions exposées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. En particulier, l’article 37 § 1 c) autorise la Cour à rayer une requête du rôle lorsque
:
«
pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
».
Elle rappelle aussi que, dans certaines circonstances, elle peut rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
En pareil cas, pour déterminer si elle doit rayer la requête du rôle, la Cour examine attentivement la déclaration à la lumière des principes se dégageant de sa jurisprudence, en particulier de l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
[GC], n
o
WAZA Spółka z o.o. c.
Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, notamment des affaires dirigées contre la Pologne, sa pratique concernant les griefs relatifs à la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple,
Frydlender c. France
[GC], n
o
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
Majewski c. Pologne
, n
o
52690/99, 11 octobre 2005, et
Wende et Kukówka c. Pologne
, n
o
56026/00, 10 mai 2007).
Compte tenu de la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement ainsi que du montant de l’indemnité proposée – qui cadre avec les sommes octroyées dans des affaires analogues – la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c) de la Convention).
Eu égard à ce qui précède, et en particulier à l’existence d’une jurisprudence claire et abondante sur la question posée en l’espèce, elle considère que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37 § 1
in fine
).
Dès lors, il y a lieu de rayer l’affaire du rôle.
La procédure en cause étant toujours pendante devant les juridictions internes, la décision de radiation de la Cour ne préjuge en rien de la possibilité pour le requérant d’exercer d’autres recours afin d’obtenir réparation si la procédure venait à subir de nouveaux retards après la date de la présente décision.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu’elle comporte
;
Décide
, en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention, de rayer l’affaire du rôle.
Lawrence Early
Nicolas Bratza
Greffier
Président