ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1986/2012

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 57 din data de 30 septembrie 2010 pronunțată în Dosar nr. 3564/84/2009 al Tribunalului Sălaj, în baza art. 181 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.A. (pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, iar în baza art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 5 (cinci) ani, termen de încercare. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat (scăzut) din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, în intervalul de timp 29 august 2009 – 25 ianuarie 2010. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c), respectiv art. 10 lit. d) C. proc.

pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) C. pen. respectiv violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus ca mijloacele materiale de probă, o bucată de scândură ce conține pete de culoare brun-roșcată și un cărucior pentru copii respectiv o bâtă de lemn în lungime de 1,33 m (corp delict) să fie păstrate în continuare în Camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, căruciorul pentru copii urmând a fi restituit părților civile P.C. și P.M.M., după rămânerea definitivă a hotărârii. S-a constatat că Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii – Cluj-Napoca și moștenitorii părții vătămate L.I., nu s-au constituit părți civile în proces.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1176,87 RON despăgubiri civile către S.J.U. Zalău, sumă ce s-a actualizat cu dobânda oficială B.N.R., de la data producerii evenimentului (27 august 2009) până la data plății integrale. S-au respins cererile în despăgubiri civile formulate de S.C.J.U. – Cluj, S.J.A. Sălaj și părțile vătămate P.C. și P.M.M. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezintă onorar avocațial din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul B.A. locuiește în localitatea J. pe strada C., într-o zona destul de îndepărtată de restul localității J., zona în care locuiește un număr redus de persoane.

Tot aici locuiește și familia părților vătămate L.I., P.C. și P.M.M., între această familie și restul familiilor care locuiesc în zona existând o stare conflictuală mai veche, generată în special de faptul că animalele aparținând familiei părților vătămate sunt lăsate libere și distrug recoltele celorlalte familii care locuiesc pe stradă. La data de 27 08 2009, inculpatul B.A. s-a deplasat la martorul T.E. unde pe tot parcursul zilei a ajutat la efectuarea unor lucrări de construcție și unde a consumat băuturi alcoolice. Tot pe parcursul zilei inculpatul l-a ajutat și pe numitul P.V. să mute un cazan de țuică consumând și aici băuturi alcoolice, în special țuică. Înspre seara inculpatul B.A.

s-a dus acasă și apoi s-a deplasat la locuința martorului M.D., situată în vecinătatea casei sale. Martorul M.D. și soția sa au plecat de acasă în localitatea J., inculpatul rămânând aici cu copii martorului și continuând să consume țuică. În jurul orelor 21.00, inculpatul fiind deja într-o stare avansată de ebrietate, și-a amintit că în noaptea de 26/27.08.2009 a găsit caii aparținând părtii vătămate L.I. în gradina sa și s-a deplasat înspre locuința părții vătămate să îi ceară acesteia socoteală. Locuința părții vătămate L.I. este formată dintr-o curte și două construcții, curtea fiind împrejmuită cu gard dar nefiind prevăzută cu porți la intrare. În seara zilei de 27.08.2009 aici se aflau partea vătămată L.I., care dormea într-o căruță aflată în curte, partea vătămată P.M.M., aflată în casa dinspre drum și martorele L.C.

și L.A., însoțite de copii în casa dinspre pădure. Din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă faptul că, după lăsarea întunericului, cele două locuințe nefiind dotate cu curent electric, partea vătămată P.M.M., care locuiește în casa dinspre drum s-a deplasat la martorele L.C. și L.A. care locuiesc în casa dinspre pădure și le-a rugat să aibă grijă și de copii ei până va așeza așternuturile. Apoi P.M.M., avându-l în brațe pe sugarul P.N.D., în vârsta de 10 săptămâni, s-a întors la locuința sa și l-a pus pe sugar într-un cărucior pentru copii situat în curte în imediata vecinătate a căruței în care dormea L.I. și la o mică distanță de ușa de la locuință, după care a intrat în locuința pentru a așterne paturile.

În acest timp în curtea locuinței a intrat inculpatul B.A. care s-a îndreptat spre casa dinspre drum, crezând că aici o va găsi pe partea vătămată L.I.. Trecând pe lângă căruța, care se afla în fața casei, inculpatul a observat faptul că partea vătămată doarme în căruța și a început să îi aplice acesteia lovituri repetate cu pumnii și apoi cu o bâtă din lemn. Auzind gălăgie partea vătămată P.M.M. a ieșit afară din locuința și văzându-l pe inculpatul B.A. lovindu-l cu bâta pe L.I. și văzând că inculpatul se afla în partea din spate a căruței chiar lângă căruciorul în care se afla P.N.D., a strigat către inculpat să înceteze deoarece copilul său se afla în cărucior. Inculpatul însă s-a repezit înspre partea vătămată P.M.M.

și aceasta de frică a intrat în casă, trăgând ușa după ea. Inculpatul a continuat să aplice lovituri cu bâta părții vătămate L.I., lovind cu acea bâta, prin pânza exterioară și căruciorul în care se afla victima P.N.D.. Apoi au ieșit afară din locuința dinspre pădure și martorele L.C. și L.A., martora L.C. strigând către inculpat să nu mai îl lovească pe L.I.. Inculpatul s-a repezit și spre aceste martore care de asemenea de frică au intrat în casa. După aceea inculpatul s-a îndreptat către ieșirea din curte însă amintindu-și de L.I. s-a întors la căruța unde i-a mai aplicat acestuia câteva lovituri cu bâta. Apoi inculpatul a aruncat bâta de lemn în curte și a părăsit locuința părții vătămate L.I.

deplasându-se la locuința martorului M.D. După plecarea inculpatului B.A., partea vătămată P.M.M. a ieșit afară din locuință și s-a deplasat la căruciorul pentru copii unde victima P.N.D. se afla în poziția culcat pe spate fiind însă alb la față, având spasme și nescoțând nici un sunet. Partea vătămată a luat victima din cărucior care se afla în poziția normală, pe roți, și le-a anunțat pe martorele L.C. și L.A., despre cele întâmplate. Tot după plecarea inculpatului martora L.C. a ieșit afară din locuință și s-a deplasat la căruța în care se afla L.I. și l-a ajutat pe acesta să se coboare din căruță prin partea din față a acesteia. După ce a coborât din căruța L.I. s-a tot deplasat pe jos, pe lângă pădure, la sediul politiei din Jibou.

P.M.M. având în brațe pe P.N.D., împreuna cu L.C. s-au deplasat pe drum înspre sediul SC A. SRL unde l-au rugat pe martorul C.I., paznic de noapte la această societate, să telefoneze la ambulanță întrucât sugarul P.N.D. a fost lovit de către inculpat. Martorul a telefonat la ambulanță după care P.M.M. împreună cu sugarul P.N.D. au fost transportați la Spitalul Orășenesc Jibou. La scurt timp la fața locului au sosit și organele de poliție care l-au identificat pe inculpat în casa martorului M.D., într-o avansată stare de ebrietate. Împotriva acestei sentințe, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a declarat recurs prin care a solicitat admiterea apelului și desființarea hotărârii primei instanțe, iar în urma rejudecării cauzei să se dispună condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

și omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) și 175 alin. (1) lit. d) C. pen.,arătându-se în motivare următoarele: Chiar dacă raportul de expertiză dispus în cauză nu schimbă situația avută în vedere de către prima instanță, în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, reținându-se doar declarația acestuia, care a afirmat că nu-și amintește să fi văzut un cărucior. Probele administrate în cauză în faza de urmărire penală coincid cu cele administrate în apel, din acestea rezultând existența unor leziuni produse prin lovituri cu pumnul, raportul de constatare medico-legală și celelalte probe de la dosar stabilind că moartea victimei a fost violentă și s-a produs ca urmare a evenimentelor din acea seară, acestea având legătură de cauzalitate chiar dacă decesul a intervenit după două zile.

Raportul de expertiză medico-legală efectuat în apel stabilește că acele lovituri puteau fi produse prin lovire cu un corp activ, ceea ce s-a și întâmplat în cazul de față, precum și că cea mai probabilă cauză a morții victimei este compresiunea între două planuri dure, cu mențiunea că victima avea doar câteva săptămâni. În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu s-a arătat că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, deoarece din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că la nord și la sud exista un gard de sârmă, la est era drumul, iar la vest era un teren viran și o pădure, fiind astfel întrunite dispozițiile art. 192 C. pen. De asemenea, s-a arătat că în cauză în mod greșit prima instanță nu a aplicat prevederile art. 71 și 64 C. pen., deși a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 181 C. pen.

Totodată, s-a mai arătat că instanța de fond a greșit nepronunțându-se cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză. Prin decizia penală nr. 9/A din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva sentinței penale nr. 57 pronunțată la 30 septembrie 2010 de Tribunalul Sălaj, pe care a desființat-o în parte, în ceea ce privește neaplicarea interzicerii unor drepturi și judecând în aceste limite: A făcut aplicarea art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 lit. a) teza a-II-a și 71 alin. (5) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. A stabilit în favoarea Baroului Cluj 50 RON onorariu ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele: Prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt, din care a reieșit vinovăția inculpatului B.A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. asupra părții vătămate L.I. În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, Curtea a apreciat ca fiind neavenită critica adusă soluției de achitare a inculpatului, locul fiind neîmprejmuit și prin urmare nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Raportat la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) și 175 alin. (1) lit. d) C. pen. s-a arătat că soluția de achitare dispusă de către prima instanță este temeinică și legală.

Instanța în mod corect a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo în ce privește această infracțiune, probele administrate în cauză nedovedind în mod cert și fără echivoc că inculpatul B.A. ar fi agresat în vreun fel victima P.N.D. S-a mai arătat că este nefondată și critica hotărârii instanței de fond, în sensul că nu s-ar fi pronunțat cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice. S-a apreciat că apelul declarat de parchet este admisibil astfel doar în ceea ce privește omisiunea aplicării dispozițiilor art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a), c) C. pen. față de împrejurarea că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în raport de art. 71 1 alin. (5) C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj. S-a apreciat că hotărârile judecătorești pronunțate de cele două instanțe sunt greșite, motiv pentru care, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. rap. la art. 385 9 pct. 17 și 18 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale nr. 9/A din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj și pe cale de consecință, desființarea în parte a sentinței penale nr. 57 din 30 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj, pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să dispună, în urma schimbării încadrării juridice, din infracțiunea de omor calificat, în infracțiunea de ucidere din culpă, condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (1) C. pen.

și infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., alături de infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. pentru care inculpatul a fost deja condamnat. Procurorul, oral a susținut și cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este fondat, urmând a fi admis însă pentru următoarele considerente: Examinând actele și lucrările dosarului se constată că decizia penală nr. 9/A din 17 ianuarie 2012 a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori. Minuta olografă a acestei hotărâri este semnată de judecătorii care au pronunțat-o însă decizia penală mai sus menționată, după cum se poate observa este semnată numai de doamna judecător I.M., domnul judecător V.V.A., președinte al completului care a pronunțat decizia penală nr. 9/A din 17 ianuarie 2012, aflându-se în concediu medical.

Potrivit dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. proc. pen., completul de judecată trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor. Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, după începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului de judecată atrage reluarea de la început a dezbaterilor. Exanminând decizia atacată rezultă că la instanța de apel completul de judecată nu a fost compus potrivit legii, întrucât la dezbateri au participat doi judecători însă hotărârea judecătorească a fost semnată numai de unul dintre aceștia, respectiv de doamna judecător I.M. care nu era președintele completului de judecată.

În consecință, decizia recurată este supusă casării, fiind afectată de motivul prev. de art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen., sens în care recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj va fi admis, decizia casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel, conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.; această instanță, urmând a soluționa toate celelalte aspecte privitoare la fondul cauzei. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 9/A din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpatul B.A. Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.A., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2012.