ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 825/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamantul A., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea calificativului, "Satisfăcător" din fișa de evaluare anuală, ca fiind netemeinic și nelegal.

1.1. Prin Sentința nr. 5893 din 22 septembrie 2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

În cauza de față, domiciliul reclamantului este în județul Iași, iar autoritatea pârâtă este reprezentată de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, fiind lipsită de relevanță, din punct de vedere al competenței instanței, împrejurarea că acțiunea a fost formulată prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex., cu sediul în municipiul București, în condițiile în care acesta a acționat în numele membrului de sindicat, în baza unei împuterniciri scrise, și nu a acționat în nume propriu.

Tribunalul a apreciat că nu are competență teritorială în soluționarea litigiului, atât timp cât niciuna din părțile raportului juridic de serviciu, dedus judecății, nu are sediul pe raza de competență teritorială a acestei instanțe.

Chiar dacă, în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, organizația sindicală are legitimitate procesuală activă, aceasta este strict legată de conduita membrului de sindicat, în numele și pe seama căruia formulează acțiunea, având calitate de mandatar. Titularul acțiunii este membrul de sindicat, astfel că, pentru stabilirea competenței teritoriale relevant este domiciliul acestuia, iar nu sediul organizației sindicale.

2.1. Prin Sentința nr. 22 din 20 ianuarie 2016, Tribunalul Iași, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prezenta acțiune are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici.

Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici sunt veritabile conflicte de muncă, motiv pentru care sunt incidente atât prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, în temeiul cărora Sindicatul are calitate procesuală activă și a dobândit calitatea de reclamant, în baza împuternicirii membrului de sindicat cât și dispozițiile Deciziei nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a statuat că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În consecință, având în vedere că sediul reclamantului este în București și are calitatea de reclamant, potrivit art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și în conformitate cu Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1 din 21 ianuarie 2013, raportat la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care stabilește competența alternativă a instanței de la domiciliul reclamantului sau celei de la domiciliul pârâtului, Tribunalul București este competent să soluționeze prezenta cauză.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex a învestit instanța cu o acțiune formulată în numele membrului de sindicat A., solicitând anularea calificativului,, Satisfăcător" din fișa de evaluare anuală, ca fiind netemeinic și nelegal.

Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, putând introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor, în scopul apărării drepturilor acestora, decurgând din raporturile de serviciu.

Prin urmare, în astfel de situații în care sindicatului i se recunoaște calitatea nu doar de reprezentant al reclamantului, ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, pentru determinarea competenței teritoriale se va ține seama de sediul sindicatului-reclamant, iar nu de domiciliul membrului de sindicat în numele căruia acționează.

În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 1/2013.

În egală măsură, art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004 reglementează calitatea procesuală activă a organismelor sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate, în speță membrii sindicatului.

Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevede că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

Astfel, în materia contenciosului administrativ, competența teritorială este o competență alternativă, stabilindu-se un beneficiu în favoare reclamantului, pentru considerații care urmăresc o protecție mai bună a drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, de a opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii.

Opțiunea reclamantului se exercită în momentul introducerii cererii de chemare în judecată și, odată exercitat, acest drept de opțiune produce efectul învestirii instanței, reclamantul neavând posibilitatea de a reveni asupra opțiunii făcute, nici pârâții și nici instanța,din oficiu, nemaiputând invoca necompetența teritorială.

În speță, prin introducerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul București, secția a II - a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex a făcut alegerea de domiciliu, în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2016.

Procesat de GGC - MM