ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3174/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 27.09.2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., toți reprezentați de Sindicatul National Al Polițiștilor și Vameșilor "PRO LEX", au chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Teritorial Iași al Poliției de Frontieră, solicitând instanței de contencios administrativ ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la includerea în salariu și respectiv, plata sumelor corespunzătoare premiului anual, aferent anului 2010; obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând diferența între salariile cuvenite ca urmare a includerii în salariu a acestui premiu anual pentru anul 2010 și salariale efective achitate petenților, începând cu luna iulie 2013 și până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauză, sume ce se vor actualiza cu aplicarea indicelui de inflație, plata dobânzilor aferente ce se vor calcula de la data scadenței până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 532 din 31 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, și a fost declinată competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că sindicatul nu are calitate de reclamant, ci acționează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, ca mandatar, în numele reclamanților care au domiciliul în județul Iași.

Prin sentința nr. 1170/2017/CA din 5 iulie 2017 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a constatat necompetența teritorială a Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a fost declinată în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal competența teritorială de soluționare a cererii formulată de către Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași.

Totodată, s-a suspendat judecarea cauzei și înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea rezolvării conflictului negativ de competență.

În motivare, Tribunalul Iași a reținut, în esență, că acțiunea a fost promovată de către Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" în apărarea drepturilor membrilor săi funcționari publici, situație în care dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 îi conferă expres calitate procesuală activă.

Deoarece reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" are sediul în București, și a înțeles să sesizeze instanța competentă în circumscripția căreia își are sediul, îi revine Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal competența teritorială de soluționare a cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat în numele și pentru care a fost introdusă acțiunea sunt funcționari publici cu statut special - polițiști în cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași - sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În cauză, este de observat faptul că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de sindicatul reclamant în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

"Art. 28. - (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres".

În condițiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 își aveau corespondentul în dispozițiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Astfel fiind, este necontestat faptul că Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său situat în Municipiul București,, în raza teritorială de competență a Tribunalului București.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial iași al Poliției de Frontieră în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2017.